ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 708/CA/2009 din 24 martie 2009, Tribunalul Hunedoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea principală formulată și precizată de reclamanta G.M.M., precum și cererea reconvențională precizată de reclamanta reconvențională SC A.G. SA Orăștie, constatând încetat contractul de construire nr. X/1985 și obligația de plată a daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 1850/1998 pronunțată de Judecătoria Orăștie; a obligat pârâta SC A.G. SA Orăștie să plătească reclamantei G.M.M. suma de 67.000 euro sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii a unui apartament similar cu cel contractat de reclamantă și achitat integral de către aceasta; a obligat pârâta-reconvențională G.M.M.

să plătească reclamantei reconvenționale SC A.G. SA Orăștie suma de 73.437,62 lei reprezentând contravaloarea actualizată a daunelor cominatorii încasate, actualizată de rata inflației; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC A.G. SA Orăștie și acțiunea reclamantei G.M.M. împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Orăștie și Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Hunedoara și a obligat pârâta SC A.G. SA Orăștie să plătească statului suma de 7.340 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru după compensarea parțială a cheltuielilor de judecată. Apelul declarat de pârâta SC A.G. SA Orăștie a fost respins de Curtea de Apel Alba lulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009, conform căreia a fost obligată apelantă să-i plătească intimatei suma de 24 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii SC A.G. SA Orăștie a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., care a fost respins ca tardiv formulat prin decizia nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în Dosarul nr. 1390/272/2007. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că în cauză a fost invocată excepția tardivității declarării căii de atac și că, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat că pârâta a declarat recurs la data de 5 ianuarie 2010, iar comunicarea hotărârii atacate i-a fost făcută la data de 17 decembrie 2009 (fila 36 dosar apel). în raport de situația expusă a dat eficiență dispozițiilor art. 137 coroborat cu art. 301 C. proc.

civ., pronunțându-se cu prioritate asupra excepției, constatând că pârâta a formulat recurs cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate. În considerarea faptului că, reclamanta G.M.M. a solicitat cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată" și față de înscrisurile aflate la filele 55-58 din dosarul cauzei, înalta Curte a admis cererea acesteia și a obligat SC A.G. SA Orăștie la plata sumei de 243,65 lei cu acest titlu. Împotriva Deciziei nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pârâta Activitatea Goscom SA Orăștie a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de critică, pârâta a susținut că, în mod eronat a fost respins ca tardiv formulat recursul său împotriva deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, întrucât, data la care a declarat calea de atac a fost într-adevăr 5 ianuarie 2010, dar data la care i-a fost comunicată decizia atacată și în raport de care trebuia calculat termenul de 15 zile libere, nu a fost 17 decembrie 2009, așa cum în mod eronat a reținut instanța de recurs, ci data de 21 ianuarie 2010, când a fost înregistrată comunicarea sub nr. 4154 din 21 ianuarie 2010 la registratura unității. În dovedirea celor susținute, contestatoarea a depus copia certificată a unei file din registrul său de intrări-ieșiri.

Contestația este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare." Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că dovada de comunicare a deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, către pârâta SC A.G. SA Orăștie, aflată la fila 36 dosar apel, cuprinde mențiunea agentului procedural potrivit căreia comunicarea s-a făcut în data de 17 decembrie 2009, fiind primită de contabilul societății care a semnat de primire.

Prin urmare, în baza art. 100 alin. (5) C. proc. civ., în care se prevede că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele consemnate personal de cel care l-a întocmit, Înalta Curte va înlătura susținerea contestatoarei în sensul că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată la data de 21 decembrie 2009, ca și înscrisul depus în dovedirea acesteia, înscris care emană de la parte, fiind copia registrului de intrări ieșiri al societății. În raport de cele anterior prezentate,constată că soluția instanței de recurs nu este rezultatul unei erori materiale, ci rezultatul unei analize judicioase a cauzei și al aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.G. SA Orăștie împotriva deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la plata sumei de 208,731 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G.M.M. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.G. SA Orăștie împotriva Deciziei nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în Dosarul nr. 1390/272/2007. Obligă contestatoarea la plata sumei de 208,731ei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata G.M.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.