ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr.

708/CA/2009 din 24 martie 2009, Tribunalul Hunedoara, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea principală formulată și

precizată de reclamanta G.M.M., precum și cererea reconvențională precizată de

reclamanta reconvențională SC A.G. SA Orăștie, constatând încetat contractul de

construire nr. X/1985 și obligația de plată a daunelor cominatorii stabilite

prin sentința civilă nr. 1850/1998 pronunțată de Judecătoria Orăștie; a obligat

pârâta SC A.G. SA Orăștie să plătească reclamantei G.M.M. suma de 67.000 euro

sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii a unui apartament

similar cu cel contractat de reclamantă și achitat integral de către aceasta; a

obligat pârâta-reconvențională G.M.M. să plătească reclamantei reconvenționale SC

A.G. SA Orăștie suma de 73.437,62 lei reprezentând contravaloarea actualizată a

daunelor cominatorii încasate, actualizată de rata inflației; a respins cererea

de chemare în garanție formulată de pârâta SC A.G. SA Orăștie și acțiunea

reclamantei G.M.M. împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Orăștie și

Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național

Hunedoara și a obligat pârâta SC A.G. SA Orăștie să plătească statului suma de

7.340 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru după compensarea parțială a

cheltuielilor de judecată.

Apelul

declarat de pârâta SC A.G. SA Orăștie a fost respins de Curtea de Apel Alba

lulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie

2009, conform căreia a fost obligată apelantă să-i plătească intimatei suma de

24 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei decizii SC A.G. SA Orăștie a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., care a fost respins ca tardiv formulat prin

decizia nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială în Dosarul nr. 1390/272/2007.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că în cauză a fost

invocată excepția tardivității declarării căii de atac și că, din verificarea

actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat că pârâta a declarat recurs la data

de 5 ianuarie 2010, iar comunicarea hotărârii atacate i-a fost făcută la data

de 17 decembrie 2009 (fila 36 dosar apel). în raport de situația expusă a dat

eficiență dispozițiilor art. 137 coroborat cu art. 301 C. proc. civ.,

pronunțându-se cu prioritate asupra excepției, constatând că pârâta a formulat

recurs cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În

considerarea faptului că, reclamanta G.M.M. a solicitat cheltuieli de judecată,

în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. potrivit cărora „partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de

judecată" și față de înscrisurile aflate la filele 55-58 din dosarul

cauzei, înalta Curte a admis cererea acesteia și a obligat SC A.G. SA Orăștie

la plata sumei de 243,65 lei cu acest titlu.

Împotriva

Deciziei nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, pârâta Activitatea Goscom SA Orăștie a formulat

contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor de critică, pârâta a susținut că, în mod eronat a fost

respins ca tardiv formulat recursul său împotriva deciziei comerciale nr. 94/A/2009

din 6 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

întrucât, data la care a declarat calea de atac a fost într-adevăr 5 ianuarie

2010, dar data la care i-a fost comunicată decizia atacată și în raport de care

trebuia calculat termenul de 15 zile libere, nu a fost 17 decembrie 2009, așa

cum în mod eronat a reținut instanța de recurs, ci data de 21 ianuarie 2010,

când a fost înregistrată comunicarea sub nr. 4154 din 21 ianuarie 2010 la

registratura unității.

În

dovedirea celor susținute, contestatoarea a depus copia certificată a unei file

din registrul său de intrări-ieșiri.

Contestația

este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.: "hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

casare."

Din

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că dovada de

comunicare a deciziei comerciale nr. 94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunțate

de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, către pârâta SC A.G. SA

Orăștie, aflată la fila 36 dosar apel, cuprinde mențiunea agentului procedural

potrivit căreia comunicarea s-a făcut în data de 17 decembrie 2009, fiind

primită de contabilul societății care a semnat de primire.

Prin

urmare, în baza art. 100 alin. (5) C. proc. civ., în care se prevede că

procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură,

face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele consemnate personal

de cel care l-a întocmit, Înalta Curte va înlătura susținerea contestatoarei în

sensul că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată la data de 21

decembrie 2009, ca și înscrisul depus în dovedirea acesteia, înscris care emană

de la parte, fiind copia registrului de intrări ieșiri al societății.

În

raport de cele anterior prezentate,constată că soluția instanței de recurs nu

este rezultatul unei erori materiale, ci rezultatul unei analize judicioase a

cauzei și al aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC A.G. SA Orăștie împotriva deciziei comerciale nr.

94/A/2009 din 6 noiembrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la

plata sumei de 208,731 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea

intimatei G.M.M.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.G. SA

Orăștie împotriva Deciziei nr. 1715 din 13 mai 2010 pronunțate de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială în Dosarul nr. 1390/272/2007.

Obligă

contestatoarea la plata sumei de 208,731ei, cu titlu de cheltuieli de judecată

către intimata G.M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.