ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4587/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2010, Instituția Prefectului Județului Argeș a formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 2663 din 19 mai 2009 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, pe care a modificat-o parțial, în sensul obligării instituției publice la 10.000 lei daune morale. În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., s-a invocat împrejurarea că soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.

În acest sens, contestatorul a învederat că instanța de recurs a ignorat împrejurarea că, în cauză, nu au fost respectate prevederile art. 11 alin. (1) și respectiv, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind termenul legal de introducere a acțiunii și respectiv, îndeplinirea procedurii prealabile. Astfel, contestatorul a precizat că A.D. a formulat acțiunea cu depășirea termenului de 1 an și fără a face dovada că, anterior introducerii cererii, s-a adresat autorității publice emitente. Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate și de prevederile legale aplicabile, Curtea va constata netemeinicia cererii, urmând a o respinge ca atare. Astfel, Curtea reține că în cauză nu se regăsește cazul prevăzut de art. 318 C. proc.

civ., potrivit căruia hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Aceste dispoziții vizează greșeli de procedură și nu erori de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor prevederi legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin reglementarea acestui motiv de contestație în anulare, ca o cale extraordinară de atac, nu s-a urmărit a se da dreptul părților de a se plânge aceleiași instanțe de modul în care a interpretat legea, ci s-au avut în vedere doar acele erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. În cauză, atât instanța de fond, cât și cea de recurs au reținut că reclamantul a fost vătămat de autoritatea pârâtă, Instituția Prefectului Județului Argeș în dreptul său de a fi informat cu privire la stadiul soluționării cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Prin sentința civilă nr. 1531 din 15 iunie 2007, Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat autoritatea pârâtă să comunice reclamantului modul de soluționare a cererilor, respingând capătul de acțiune privind despăgubirile materiale și morale. Împotriva sentinței a declarat recurs numai reclamantul A.D., admis prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 prin care s-a modificat soluția numai sub aspectul daunelor morale. Susținerile contestatorului privind existența unei greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, aceasta privind tocmai interpretarea pe care instanțele au făcut-o prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv, asupra respectării termenelor instituite de acest act normativ.

Astfel, aprecierea instanțelor în sensul introducerii în termen a acțiunii nu poate fi invocată ca o greșeală materială pe calea contestației în anulare, putând fi eventual, consecința unei erori de judecată. Referitor la aspectul privind neîndeplinirea procedurii prealabile, ce nu a fost pus în discuție, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu este obligatorie în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) privind refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Instituția Prefectului Județului Argeș, împotriva deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.