ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2682/2011

Ședința publică de la 15 septembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 409/2010 din 7 iulie 2010 a luat act de renunțarea intervenientului în interesul pârâtului O.N.C., a admis excepția lipsei de interes a reclamantului T.J. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor pârâtei SC F. SA din 20 octombrie 1995 și în consecință a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor pârâtei SC F. SA din 20 octombrie 1995, ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv autentificat sub nr. 177 din 14 decembrie 2005 de BNP P.M.

și a luat act că pârâta SC F. SA nu a solicitat cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamantul T.J. a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 15/2011 din 25 ianuarie 2011a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a confirmat împrejurare că apelantului i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997 și având în vedere că apelantul nu a timbrat apelul conform dispoziției instanței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a anulat apelul.

Împotriva acestei decizii reclamantul T.J. a formulat recurs prin care a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel și în subsidiar schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. A susținut în recursul său că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii spre rejudecare, întrucât instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, susținând că la data de 25 ianuarie 2011 a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului la care a anexat în original dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 26 lei și timbrul judiciar în valoare de l leu, cu precizarea că în acest mod și-a respectat obligația de achitare a taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 146/1997.

A susținut în continuare că instanța a încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, precum și principiul aflării adevărului, întrucât aceasta nu a pus în discuție toate elementele procesului și că raportat la cuantumul foarte redus al taxei de timbru se impunea amânarea cauzei pentru comunicarea motivelor de apel sau conform art. 155 1 instanța putea proceda la suspendarea soluționării cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în vedere. Procedând astfel instanța i-a pricinuit reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură nelegal, hotărârea atacată fiind pronunțată cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 136 și art. 137 C. proc.

civ., astfel că se impune casarea deciziei atacate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurentul a arătat că se impune modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii raportată la starea de fapt, susținând motivele pentru care consideră nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate face când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin recursul formulat, recurentul a precizat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 136 și art. 137 C. proc. civ. Conform art. 136 C. proc. civ. excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii. Art. 137 C. proc. civ. prevede că „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii...

” Raportând soluționarea litigiului la dispozițiile legale menționate mai sus, așa cum au fost invocate de recurent, Curtea constată că în mod corect instanța de apel și-a verificat mai întâi, din oficiu, competența generală, după ce la cea de-a doua strigare nu s-au prezentat părțile și constatând că este competentă în soluționarea cauzei a invocat, din oficiu, excepția netimbrării apelului, reținând cauza în pronunțare pe această excepție, astfel că în mod corect instanța de apel s-a pronunțat, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. cu privire la excepția netimbrării, care făcea de prisos în totul cercetarea în fond a pricinii. Este de reținut faptul că excepția netimbrării se discută cu precădere, înaintea oricăror alte excepții de procedură sau de fond care au fost ridicate de părți prin întâmpinare sau prin alte acte procedurale, instanța fiind învestită în soluționarea cauzei după achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.

Or, atâta timp cât nu a fost timbrat apelul, instanța nu putea să amâne judecarea cauzei și nici să procedeze la suspendarea judecății conform dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ. În ceea ce privește susținerea recurentului cum că a achitat taxa judiciară de timbru, aceasta nu va fi reținută deoarece cererea de repunere pe rol a fost primită de instanță după pronunțarea hotărârii când completul era dezinvestit, neputând să mai ia în discuție vreo problemă legată de dosarul care a fost soluționat. Față de aceste considerente Curtea constată că hotărârea atacată a fost corect soluționată de instanța de apel care nu a încălcat principiul contradictorialității și nici principiul aflării adevărului, hotărârea nefiind pronunțarea cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 136 și art. 137 C. proc.

civ. astfel, încât nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins ca nefondat. Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Intimata a formulat cerere cu privire la acordarea cheltuielile de judecată în sumă de 5.000 lei, depunând la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Curtea constată întemeiată cererea formulată de intimată privind acordarea cheltuielilor de judecată, însă constatând că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și de munca îndeplinită, având în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., va admite cererea pentru suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, recurentul fiind obligat să o achite intimatei cu acest titlu. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.J. împotriva deciziei civile nr. 15/2011 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul să plătească intimatei SC F. SA. suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.