ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2682/2011

Ședința publică de la 15 septembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Comercial

Cluj, prin sentința comercială nr. 409/2010 din 7 iulie 2010 a luat act de

renunțarea intervenientului în interesul pârâtului O.N.C., a admis excepția

lipsei de interes a reclamantului T.J. în ceea ce privește capătul de cerere având

ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Adunării Generale

a Acționarilor pârâtei SC F. SA din 20 octombrie 1995 și în consecință a

respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute

parțiale a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor pârâtei SC F. SA din 20

octombrie 1995, ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, a respins

ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute

parțiale a actului constitutiv autentificat sub nr. 177 din 14 decembrie 2005

de BNP P.M. și a luat act că pârâta SC F. SA nu a solicitat cheltuieli de

judecată.

Apelul declarat de

reclamantul T.J. a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 15/2011 din

25 ianuarie 2011a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a

confirmat împrejurare că apelantului i-a fost adusă la cunoștință obligația de

achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997 și având în vedere că apelantul nu

a timbrat apelul conform dispoziției instanței potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 a anulat apelul.

Împotriva acestei

decizii reclamantul T.J. a formulat recurs prin care a solicitat, în principal,

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel

și în subsidiar schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii

cererii de chemare în judecată.

A susținut în

recursul său că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se

impune casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii spre rejudecare,

întrucât instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea

fondului, susținând că la data de 25 ianuarie 2011 a formulat cerere de

repunere pe rol a dosarului la care a anexat în original dovada achitării taxei

judiciare de timbru în cuantum de 26 lei și timbrul judiciar în valoare de l

leu, cu precizarea că în acest mod și-a respectat obligația de achitare a taxei

judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 146/1997.

A susținut în

continuare că instanța a încălcat principiul contradictorialității care

guvernează procesul civil, precum și principiul aflării adevărului, întrucât

aceasta nu a pus în discuție toate elementele procesului și că raportat la

cuantumul foarte redus al taxei de timbru se impunea amânarea cauzei pentru

comunicarea motivelor de apel sau conform art. 155

1

instanța putea

proceda la suspendarea soluționării cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor

puse în vedere. Procedând astfel instanța i-a pricinuit reclamantului o

vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură

nelegal, hotărârea atacată fiind pronunțată cu neobservarea formelor legale

prevăzute de art. 136 și art. 137 C. proc. civ., astfel că se impune casarea

deciziei atacate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs recurentul a arătat că se impune modificarea sentinței

pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj întrucât a fost dată cu aplicarea

greșită a legii raportată la starea de fapt, susținând motivele pentru care

consideră nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate face când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Prin recursul

formulat, recurentul a precizat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 136 și art. 137 C. proc. civ.

Conform art. 136 C.

proc. civ. excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115

și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de

ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și

condițiile legii.

Art. 137 C. proc.

civ. prevede că „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii... ”

Raportând

soluționarea litigiului la dispozițiile legale menționate mai sus, așa cum au

fost invocate de recurent, Curtea constată că în mod corect instanța de apel

și-a verificat mai întâi, din oficiu, competența generală, după ce la cea de-a

doua strigare nu s-au prezentat părțile și constatând că este competentă în

soluționarea cauzei a invocat, din oficiu, excepția netimbrării apelului,

reținând cauza în pronunțare pe această excepție, astfel că în mod corect

instanța de apel s-a pronunțat, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. cu

privire la excepția netimbrării, care făcea de prisos în totul cercetarea în

fond a pricinii.

Este de reținut

faptul că excepția netimbrării se discută cu precădere, înaintea oricăror alte

excepții de procedură sau de fond care au fost ridicate de părți prin

întâmpinare sau prin alte acte procedurale, instanța fiind învestită în

soluționarea cauzei după achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul

judiciar.

Or, atâta timp cât nu

a fost timbrat apelul, instanța nu putea să amâne judecarea cauzei și nici să

procedeze la suspendarea judecății conform dispozițiilor art. 155

1

C.

proc. civ.

În ceea ce privește

susținerea recurentului cum că a achitat taxa judiciară de timbru, aceasta nu

va fi reținută deoarece cererea de repunere pe rol a fost primită de instanță

după pronunțarea hotărârii când completul era dezinvestit, neputând să mai ia

în discuție vreo problemă legată de dosarul care a fost soluționat.

Față de aceste

considerente Curtea constată că hotărârea atacată a fost corect soluționată de

instanța de apel care nu a încălcat principiul contradictorialității și nici principiul

aflării adevărului, hotărârea nefiind pronunțarea cu neobservarea formelor

legale prevăzute de art. 136 și art. 137 C. proc. civ. astfel, încât nu se

impune aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici art. 304

pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins ca nefondat.

Conform art. 274 C.

proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată.

Intimata a formulat

cerere cu privire la acordarea cheltuielile de judecată în sumă de 5.000 lei,

depunând la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Curtea constată întemeiată

cererea formulată de intimată privind acordarea cheltuielilor de judecată, însă

constatând că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de valoarea

pricinii și de munca îndeplinită, având în vedere și dispozițiile art. 274

alin. (3) C. proc. civ., va admite cererea pentru suma de 1.500 lei cheltuieli

de judecată, recurentul fiind obligat să o achite intimatei cu acest titlu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.J. împotriva deciziei civile nr. 15/2011 din 25

ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul să

plătească intimatei SC F. SA. suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2011.