ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1520/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/86/2016, reclamantul A. prin apărător, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R.A.R. Suceava ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să efectueze verificările legale și să elibereze cartea de identitate a vehiculului, certificatul de autenticitate și dovada de efectuare a inspecției tehnice periodice privind autovehiculul marca B.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Suceava deoarece conform prevederilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, potrivit legii speciale, iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prevede că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel. Ținând cont de faptul că pârâta din prezenta cauză este o autoritate ce funcționează sub tutela Ministerului Transporturilor și totodată organismul tehnic specializat al acestui minister, se solicită să se decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin sentința nr. 1065 din 15.09.2016, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor Regulamentului de organizare și funcționare „Registrul auto român” - R.A. este persoană juridică, funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară și își desfășoară activitatea pe baza prezentului regulament și are în structura sa filiale de specialitate pe teritoriul României. De asemenea, directorul general al regiei conduce activitatea curentă a acesteia și o reprezintă în relațiile cu organele statului, precum și cu persoanele fizice sau juridice, angajează și concediază personalul și numește, prin decizie, conducătorii compartimentelor de muncă din structura regiei, cu respectarea prevederilor legale.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că excepția necompetentei materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ fiscal, este întemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 28 din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Suceava, invocată din oficiu de către instanță.
A declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, în favoarea Tribunalului Suceava.
A constatat ivit conflictul de competență și a trimis cauza spre soluționarea conflictului către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că prezenta cauză reprezintă un litigiu de natură contencios-administrativă, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
S-a mai reținut că, față de natura administrativă a litigiului în cauză, competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului prin prisma criteriului legal aplicabil în cauză - rangul autorității emitente, autoritatea despre al cărei refuz este vorba în cauză nefiind una centrală, ci una teritorială, respectiv R.A.R. reprezentanța Suceava.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Obiectul demersului judiciar al reclamantului îl constituie obligarea pârâtului Registrul Auto Român - Reprezentanța Suceava la efectuarea verificărilor legale și eliberarea cărții de identitate, a certificatului de autenticitate și a dovezii de efectuare a inspecției tehnice periodice privind autovehiculul marca B. proprietatea sa, achiziționat din Spania.
În motivarea acțiunii, reclamantul invocă refuzul autorității de efectuare a verificărilor și eliberare a actelor, care este justificat de pârât prin faptul că autovehiculul, originar din Spania, figurează ca furat și dat în urmărire în sistemul SIS/SINS și e-ASF Interpol, situație în care nu se poate proceda la verificare.
Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speță, pentru a se putea stabili instanța competentă material să soluționeze prezentul litigiu, constă în aceea de a identifica partea obligată prin raportul juridic de drept administrativ dedus judecății și cui aparține capacitatea procesuală de a sta în cauză în calitate de pârât, în raport de pretențiile judiciare ale reclamantului și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Reclamantul a înțeles să cheme în judecată, în calitate de autoritate pârâtă, Reprezentanța Suceava din cadrul Registrului Auto Român, față de situația că la această unitate s-a prezentat pentru efectuarea verificărilor și cu solicitarea de a se elibera documentele de identificare a autoturismului marca B. pentru a-l putea utiliza pe drumurile publice de pe teritoriul României.
Reprezentența Suceava a R.A.R. i-a adus la cunoștință faptul că nu poate proceda la efectuarea verificării solicitate pentru motivul arătat anterior.
Autoritatea pârâtă a invocat necompetența materială a Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei, prin prisma faptului că pârâta Reprezentanța Suceava din cadrul R.A.R. nu are personalitate juridică proprie, neavând deci capacitate de exercițiu și de folosință, astfel încât singurul organism care poate sta în instanță este Registrul Auto Român - organ administrativ constituit la nivel central.
Înalta Curte constată, în raport de actele dosarului, că este lipsită de relevanță împrejurarea că Reprezentanța Suceava a R.A.R. nu are personalitate juridică proprie, fiind de necontestat că, în practica judiciară și în doctrină s-a statuat deja că în materia contenciosului administrativ ceea ce contează este capacitatea administrativă, definită ca fiind capacitatea de a emite acte apte să producă efecte juridice.
Faptul că aceasta se află sub coordonarea unei autorități centrale - Regia Autonomă Registrul Auto Român cu sediul în București, nu echivalează cu nașterea unui raport juridic direct între reclamant și autoritatea centrală, atâta vreme cât refuzul de a se proceda la verificarea autovehiculului, apreciat de reclamant ca fiind nejustificat a fost exprimat, în mod expres, de autoritatea constituită la nivel local, respectiv Reprezentanța Suceava a R.A.R.
Ca urmare, aplicând criteriul organului emitent, reglementat de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că, în cauză, competența de a soluționa o atare cerere aparține Tribunalului Suceava, prin secția sa de contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Registrul Auto Român - Reprezentanța Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2017.