ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1569/2012

Ședința publică de la 21 martie 2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 13848 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în

contradictoriu cu pârâții SC O.K.F.T., Q.A., L.L. și K.G., cerere având ca

obiect rezoluțiunea contractului nr. 10 din 7 ianuarie 1999 și obligarea

pârâților la restituirea acțiunilor ce au format obiectul contractului;

obligarea pârâților la plata de daune-interese datorate ca urmare a desființării

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni constând în: suma de 329.418 lei

reprezentând contravaloarea acțiunilor achiziționate prin contract, dividendele

încasate în perioada de valabilitate a contractului, valoarea prejudiciilor

aduse A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, daune solicitate în

conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea hotărârii în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La

data de 5 martie 2010, Curtea de Apel a dispus suspendarea judecății apelului

în temeiul art. 155

1

C. proc. civ. întrucât apelanta nu s-a

conformat dispozițiilor instanței privind traducerea actelor în vederea

îndeplinirii procedurii de citare cu străinătatea cu intimații pârâți.

La data de 12 aprilie 2010 se formulează de către apelantă

cerere de

repunere a cauzei pe rol arătându-se în cuprinsul acesteia

că motivul pentru care A.V.A.S. nu s-a conformat dispozițiilor instanței a fost

acela al lipsei disponibilităților bănești astfel încât nu a fost în măsură să

obțină avansul necesar efectuării traducerilor solicitate de instanță.

Prin

încheierea din data de 14 mai 2010 cauza a fost repusă pe rol de către Curtea

de Apel, având în vedere că apelanta s-a conformat dispozițiilor instanței în

sensul depunerii la dosar a traducerii motivelor de apel.

Cauza

a fost amânată la data de 3 septembrie 2010, dată la care procedura de citare

cu intimații nu a fost îndeplinită întrucât apelanta nu s-a prezentat pentru

ridicarea citațiilor de la instanță în vederea traducerii și a acestora.

Deși

la data de 2 septembrie 2010 apelanta a formulat o cerere de acordare a unui

nou termen de judecată mai îndepărtat, pentru a putea depune actele traduse în

vederea îndeplinirii procedurii cu străinătatea a intimaților, Curtea de Apel a

respins ca neîntemeiată această cerere având în vedere că au mai fost acordate

termene îndelungate pentru același motiv, astfel încât la data de 3 septembrie

2010 a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155

1

C.

proc. civ.

La

data de 9 martie 2011 apelanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a

cauzei și fixarea unui nou termen de judecată mai îndepărtat în așa fel încât,

de la data primirii citației de către A.V.A.S. și până la termenul stabilit de

instanță să fie un interval de cel puțin 15 zile.

Curtea

a fixat termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol la data de 3 iunie

2011, dispunând citarea apelantei cu mențiunea prezentării pentru ridicarea

citațiilor în vederea traducerii acestora.

La

data de 27 mai 2011 apelanta a formulat o nouă cerere pentru acordarea unui nou

termen de judecată mai îndepărtat pentru a putea depune actele traduse în

vederea îndeplinirii procedurii cu străinătatea a intimaților, învederând

motive obiective care au determinat

imposibilitatea

îndeplinirii până la termenul acordat cu obligațiile stabilite

în acest

sens de către instanță.

Curtea

a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de apelantă

având în vedere că potrivit art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ.

judecata va fi reluată dacă obligațiile

stabilite în sarcina

părții au fost îndeplinite și dacă, potrivit legii,

aceasta poate continua.

In

speță, s-a reținut că pricina a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către

apelantă a obligațiilor privind traducerea actelor ce urmau a fi comunicate

intimaților-pârâți, iar repunerea pe rol ar fi fost întemeiată doar în situația

în care apelanta ar fi făcut dovada îndeplinirii acestor obligații, cu atât mai

mult cu cât cererea de repunere pe rol a fost formulată chiar de către aceasta.

Curtea

de Apel a constatat și că apelanta a formulat cerere de repunere pe rol pentru

a solicita acordarea unui termen cât mai lung în vederea îndeplinirii

obligațiilor pentru nerespectarea cărora suspendarea cauzei a fost determinata

în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., cerere neîntemeiată în raport de

dispozițiile art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ.

Având

în vedere că dosarul a rămas în nelucrare șase luni din vina apelantei care,

deși a beneficiat de mai multe termene, inclusiv de două perioade de

suspendare, pentru neîndeplinirea unor obligații impuse de către instanță, în

temeiul art. 248 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 252

1

alin.

(1) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin

decizia comercială nr. 293 din 3 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 738/372007

a constat perimat apelul.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului care a solicitat casarea hotărârii și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Recurenta

a arătat, în esență, că a săvârșit acte prin care a urmărit repunerea pe rol a

cauzei, respectiv a formulat mai multe cereri în acest sens, dar a fost în

imposibilitate de a depune actele traduse pentru efectuarea procedurii de

citare cu străinătatea întrucât conturile A.V.A.S. sunt blocate și nu pot fi

efectuate plăți, motiv pentru care a apreciat că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală.

S-au

invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ.

Recurenta

a formulat și un al doilea motiv de recurs prin care susține nelegala citare

pentru termenul la care a fost soluționat apelul, învederând că nu a fost

citată cu mențiunea că se va discuta perimarea și apreciind că au fost

încălcate dispozițiile art. 105 C. proc. civ. referitoare la nulitatea absolută

a actului.

In

cadrul motivelor de recurs, recurenta a invocat și faptul că a fost nelegal

admisă excepția perimării în condițiile în care nu a fost citată cu mențiunea

că se va discuta această excepție.

In

cauză, recurenta a formulat un motiv de recurs distinct referitor la faptul că

instanța de apel nu a acordat eficiență prevederilor art. 249 C. proc. civ.,

ignorând cererile de repunere pe rol care reprezintă acte de procedură care au

ca efect întreruperea cursului perimării.

Recursul

este scutit de timbraj conform art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările

ulterioare.

Analizând

decizia pronunțată de instanța de apel din perspectiva criticilor de

nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

In

ceea ce privește întreruperea cursului perimării, invocată de recurenta

reclamantă, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., în forma în vigoare la data soluționării apelului, orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, și orice altă cerere

de reformare sau de revocare, se perima de drept chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de șase luni.

Conform

dispozițiilor art.249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea

unui act de procedură, făcut în vederea judecării procesului de către partea

care justifică interes.

Din

interpretarea textului de lege evocat, rezulta că, pentru ca un act de

procedură să poată fi calificat drept întrerupător de perimare, este necesar ca

prin săvârșirea lui să se urmărească de către partea interesată continuarea

judecății.

Întrucât

Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată

de apelanta, iar reclamanta nu a formulat recurs împotriva măsurii dispusă de

instanță, pricina a rămas din nou în nelucrare din culpa părții.

Împrejurările

invocate de reclamantă referitoare la lipsa fondurilor pentru efectuarea

traducerii actelor care urmau a fi comunicate în străinătate, nu pot constitui

un motiv pentru a aprecia că a fost întrerupt cursul perimării atât timp cât

reclamanta nu a invocat aceste motive în calea de atac pe care o putea exercita

împotriva încheierii de suspendare, conform legii.

Înalta

Curte mai reține că, în situația în care ar fi admisă teza susținută de

recurentă în sensul că simpla cerere de redeschidere a judecății ar fi

suficientă pentru întreruperea cursului perimării, indiferent dacă aceasta este

admisă sau nu de către instanță, această cerere ar căpăta un caracter dilatoriu

și ar goli de conținut instituția perimării, judecata putând fi prelungită sine

die.

În

ceea ce privește motivul de recurs prin care se invocă nelegala citare datorată

lipsei mențiunii referitoare Ia perimare din cuprinsul citației comunicată

reclamantei apelante, se constată că lipsurile invocate nu sunt de natură a

atrage nulitatea actului în condițiile art. 105 C. proc. civ.

Astfel,

citația aflată la fila 129 dosar apel a fost întocmită cu respectarea

dispozițiilor art. 88 C. proc. civ., cuprinzând toate mențiunile a căror lipsă

este sancționată de lege cu nulitatea actului.

Mai

mult decât atât, reclamanta, titulară a cererii de apel, avea îndatorirea

procesuală de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, potrivit art.

129 C. proc. civ., astfel că aceasta nu poate invoca în calea de atac împrejurarea

că nu a fost citată cu mențiunea discutării perimării în condițiile în care nu

s-a prezentat la termenul de judecată la care cauza a fost soluționată.

Față de considerentele expuse pe larg mai sus, apreciind că

nu

subzistă niciuna dintre criticile de nelegalitate a deciziei,

invocate de recurentă, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr. 293 din 3 iunie 2011,

pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.