Decizia nr. 3689/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 42 a Curții de Apel Pitești

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/46 din 14 decembrie 2016 reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 48938/G/II/25.11.2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate, solicitând admiterea contestației și anularea raportului.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 42/F-CONT din 6 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agentia Națională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 48938/G/II/25.11.2016.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Procedura în fața instanței de recurs La data de 9 octombrie 2017, s-a înregistrat la dosar, din partea recurentului-reclamant, o declarație autentică de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei-pârâte, care a formulat punct de vedere cu privire la aceasta, în sensul de a se lua act de renunțarea la judecată.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata cererii având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 48938/G/II/25.11.2016 pârâta Agenția Națională de Integritate. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că intimata-pârâtă și-a exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată, atât prin răspunsul la întâmpinare, cât și oral, în fața instanței. Față de cererea recurentului-reclamant de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.