ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3655 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Harghita a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Harghita. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința nr. 689 din 17 iulie 1951 a Tribunalului Militar Stalin, pronunțată în dosarul nr. 544/1951, definitivă prin Deciziunea nr. 3568 din 27 septembrie 1951 a Curții Militare de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3197/1951, reclamantul a fost condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare corecțională și la 5000 lei amendă penală, cu computarea detenției preventive de la data de 6 septembrie 1950, pentru săvârșirea delictului de favorizarea infractorului, prevăzut de art. 284 pct. 1 și 3 alin. (2) C. pen.

în vigoare la vremea respectivă. In sentință s-a reținut, printre altele, că reclamantul, „în vara anului 1950, în mai multe rânduri, l-a găzduit, alimentat și tăinuit pe criminalul M.G.", care l-a omorât pe O.D., președintele Sfatului Popular din Comuna Plăieșii de Jos, Raionul Târgu-secuiesc. Din Fișa matricolă penală rezultă că reclamantul a fost eliberat la data de 22 aprilie 1952. Condamnarea reclamantului nu este de drept una cu caracter politic, deoarece nu se regăsește între cele enumerate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009. Tribunalul este chemat să constate dacă respectiva condamnare a avut sau nu caracter politic, în conformitate cu prevederile legale menționate. In acest sens, Tribunalul a reținut că nu există nicio dovadă care să ateste că scopul în care a acționat reclamantul, atunci când l-a favorizat pe autorul omorului, a fost dintre cele enumerate în O.U.G.

nr. 214/1999. Chiar dacă autorul omorului ar fi acționat în vreunul din aceste scopuri, fapt pentru care nu există dovezi, nu înseamnă neapărat că și reclamantul a acționat în vreunul din aceleași scopuri. Împrejurarea că victima omorului deținea o funcție în administrația comunistă a vremii, importantă la nivel local, nu poate conduce singură la concluzia că autorul omorului ar fi acționat în vreunul din scopurile enumerate și cu atât mai puțin că reclamantul, în calitate de favorizator al autorului prin acțiuni ulterioare omorului, ar fi acționat în vreun astfel de scop. Apreciind asupra celor de mai sus, prima instanță s-a pronunțat în sensul arătat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul.

In cuprinsul memoriului de apel, reclamantul a adus critici de netemeinicie ale hotărârii instanței de fond în sensul că nu au fost analizate în concret acuzele care i-au fost aduse reclamantului prin hotărârea de condamnare; împrejurarea că autorul omorului nu a fost trimis în judecată sau pus sub acuzare ci a fost executat de organele de securitate, iar infracțiunea de favorizare a infractorului a fost judecată de un tribunal militar și nu de un tribunal de drept comun cu aplicarea procedurilor specifice deținuților politici etc. Examinând hotărârea atacată, Curtea de Apel a reținut următoarele: Reclamantul a solicitat instanței de fond să constate, în temeiul Legii nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării suferite prin sentința penală nr. 689 din 17 iulie 1951 a Tribunalului Militar Stalin, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, sentință rămasă definitivă prin Decizia nr. 3568 din 27 septembrie 1951 a Curții Militare de Casație și Justiție.

Din cuprinsul hotărâm penale rezultă că, în sarcina reclamantului au fost reținute acte materiale de favorizare a unei persoane suspectate de săvârșirea unei infracțiuni de drept comun. Relevante pentru prezenta cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu sunt aspectele de temeinicie ale sentinței de condamnare, existența sau nu a elementelor constitutive la infracțiunii, ci scopul în care reclamantul a acționat, respectiv dacă actele sale materiale - ce au constituit temei al încadrării juridice și condamnării - se încadrează în actele/acțiunile enumerate de legiuitor în cuprinsul O.U.G. nr. 214/1999.

Curtea de Apel a observat că procedurile urmate de organele judiciare și competența materială a Tribunalului Militar nu sunt elemente suficiente care să contureze vreo acțiune din cele expres enumerate de legiuitor exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Modalitatea în care autoritățile vremii au soluționat dosarul de omor privind pe victima O.D., precum și calitatea acestuia de președinte al Sfatului Popular nu sunt argumente care să schimbe natura infracțiunii reținute în sarcina reclamantului. Având în vedere cele de mai sus, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 81/A din 8 septembrie 2011 a respins apelul declarat de reclamantul B.D. ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea acțiunii. In motivarea recursului, recurentul a susținut caracterul politic al condamnării sale, învederând că a fost ținut în beciurile securității, zilnic interogat și bătut.

S-a învederat că instanțele care au soluționat cauza nu au încercat să afle adevărul, încălcând obligațiile prevăzute de art. 1 și art. 4 alin. (3) din lege. S-a mai arătat că infracțiunile de drept comun nu erau judecate de către tribunalele militare, iar caracterul politic al condamnării rezultă și din ordinul de trimitere direct în judecată dat de comandantul garnizoanei. Recurentul a invocat și faptul că trebuia constatat caracterul politic al condamnării chiar și pe baza probelor administrate în cauză. In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului. Examinând hotărârea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că aceasta se află la adăpostul oricărei critici.

Astfel, în ceea ce privește motivele de recurs referitoare la modul de evaluare a probatoriilor de către instanța de apel, respectiv a înscrisurilor care, în opinia recurentului, fac dovada unei condamnări cu caracter politic, se constată că acestea privesc netemeinicia hotărârii și nu se referă la nelegalitatea acesteia. Conform dispozițiilor art. 302 indice 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Prin urmare, reaprecierea probelor administrate în cauză nu poate reprezenta obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

In ceea ce privește încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, se constată că nu a fost necesar ca instanța să ia măsuri pentru reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, fiind înaintată instanței de fond o selecție de documente din dosarul penal, realizată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. In condițiile în care această selecție era apreciată ca fiind incompletă, reclamantul avea posibilitatea de a solicita instanței de apel administrarea altor probatorii care să dovedească susținerile sale, dar în cuprinsul practicalei deciziei este inserată mențiunea că reprezentantul apelantului reclamant nu are alte cereri de formulat înainte de acordarea cuvântului asupra recursului.

Față de împrejurarea că instanța de apel a stabilit în mod corect că actele materiale prin care a fost săvârșită infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul nu conturează vreo acțiune dintre cele enumerate de legiuitor în cuprinsul O.U.G. nr. 214/1999, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.D. împotriva deciziei nr. 81/A din 8 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.