ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea formulată la data de 11 aprilie 2005 și

înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub numărul 1756/2005, reclamanta

SC M.C.P. SA a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtei

SC F.M.E. SRL din spațiul comercial

restaurant Nord

- în suprafață de 380 mp,

situat în Medgidia, județ Constanța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată legate de proces.

Pârâta, prin

întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii întemeiate pe dispozițiile

art. 581 C. proc. civ. arătând că efectele contractului de închiriere încheiat

între părți au fost prorogate succesiv, în condițiile în care au fost

îndeplinite întocmai obligațiile de plată a chiriei, deși aceasta era

disproporționat de mare.

Pârâta a

formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate existența

unui drept de creanță egal cu valoarea îmbunătățirilor aduse spațiului

comercial și instituirea dreptului de retenție până la plata integrală a sumei

aferente, cu obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ce

vor fi efectuate în cadrul litigiului.

În drept,

pârâta reconvenientă a invocat dispozițiile art. 969 C. civ.

Prin

sentința civilă nr. 977 din 18 aprilie 2005, Judecătoria Medgidia a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul

căruia dosarul a fost înregistrat sub numărul 1259/com/2005.

La termenul

din 31 august 2005 reclamanta a solicitat trecerea cauzei pe dreptul comun.

Prin sentința civilă nr. 7606/COM

din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Constanța a admis cererea principală

formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, și a dispus evacuarea

pârâtei din spațiul comercial – restaurant Nord – în suprafață de 380 mp,

situat în

Medgidia, județ Constanța

.

A respins în tot, ca nefondată,

cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pârâta la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 9,4 lei în favoarea reclamantei.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta SC F.M.E. SRL care a criticat soluția instanței de fond ca

nelegală și netemeinică doar în ceea ce privește dezlegarea dată în cererea

reconvențională.

Prin decizia comercială nr. 20/COM

din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.M.E. SRL Medgidia împotriva

sentinței civile nr. 7606/com din 15 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul

Constanța.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut în principal că procesul-verbal încheiat la 21 iulie 2000

între autoarea reclamantei-pârâte SC H. SA și apelanta reconvenientă, contestat

de altfel de către reclamanta-pârâtă SC M.C.P. SA Medgidia, nu poate fi

considerat o probă suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale acestea

deoarece înscrisul invocat nu face decât să constate îmbunătățirile efectuate

la imobil, stabilind în final că, ulterior se va calcula valoarea materialelor

și a manoperei executate în regie proprie de către SC F.M.E. SRL Medgidia, precum

și modul de compensare a valorii rezultate.

Împotriva deciziei comerciale nr. 20/COM

din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs SC F.M.E. SRL Medgidia arătând în principal că speța dedusă

judecății îmbracă toate elementele îmbogățirii fără just temei, fiindcă s-a

produs o mărire a patrimoniului intimatei pe seama patrimoniului său, în limita

sumei stabilite de expert, iar această sporire nu are o cauză legală pentru

intimată.

Au fost depuse în copie înscrisuri.

Analizând actele și lucrările

dosarului în funcție de criticile formulate Înalta Curte reține că recursul

este fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată

apelanta SC M.C.P. SA Medgidia a solicitat evacuarea pârâtei SC F.M.E. SRL

Medgidia. Aceasta a solicitat prin intermediul cererii reconvenționale să se

constate existența unui drept de creanță în favoarea sa constând în

contravaloarea îmbunătățirilor efectuate asupra imobilului – spațiu comercial

restaurant Nord, în suprafață de 380 mp, situat în orașul Medgidia, și să se

instituie un drept de retenție asupra imobilului până la data de către

reclamanta-pârâtă a contravalorii îmbunătățirilor. Reconvenienta și-a întemeiat

pretențiile pe dispozițiile art. 969 C. civ.

Instanța de apel a considerat că

procesul verbal încheiat la 21 iulie 2000 nu poate fi considerat o probă

suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale.

Înalta Curte apreciază că instanța

de apel a reținut eronat acest aspect deoarece în finalul procesului verbal

încheiat la 21 iulie 2000 s-a reținut că „ulterior se va calcula valoarea

materialelor și a manoperei executate în regie proprie de către SC F.M.E. SRL

Medgidia precum și modul de compensare a valorii rezultate”. Or, față de aceste

mențiuni rezultă că procesul-verbal din 21 iulie 2000 probează dincolo de orice

dubiu existența acordului proprietarului de la acel moment al spațiului în

litigiu cu privire la efectuarea lucrărilor în cauză și respectiv la modul lor

de compensare.

Cu alte cuvinte, procesul-verbal

încheiat la 21 iulie 2000 și semnat de SC H. SA, antecesoarea intimatei

reclamante este opozabil intimatei SC M.C.P. SA Medgidia în calitate de

succesoare cu titlu particular și în consecință produce efecte juridice.

Având în vedere că instanța de apel

a ignorat forța probantă a înscrisului încheiat între părțile raportului

juridic de la acea dată și în consecință nu a analizat veridicitatea

pretențiilor solicitate de către SC F.M.E. SRL Medgidia raportate la acest

înscris Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată

și va trimite cauza aceleiași instanțe cu recomandarea ca instanța de apel să

verifice compatibilitatea pretențiilor solicitate de către SC F.M.E. SRL

Medgidia atât cu dispozițiile art. 969 C. civ. cât și cu probele administrate

în cauză și completarea acestora cu un supliment la raportul de expertiză în

vederea stabilirii la momentul actual a valorii de circulație a îmbunătățirilor

față de faptul că raportul inițial a fost întocmit pentru termenul din 9

decembrie 2009. De asemenea plecând de la importanța pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale, Înalta Curte amintește în acest context că instanța de

apel în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. poate să ordone administrarea

oricăror probe necesare soluționării cauzei, chiar dacă părțile se împotrivesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC F.M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei civile

nr. 20/COM din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.