ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 11 aprilie 2005 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub numărul 1756/2005, reclamanta SC M.C.P. SA a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtei SC F.M.E. SRL din spațiul comercial restaurant Nord - în suprafață de 380 mp, situat în Medgidia, județ Constanța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată legate de proces. Pârâta, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ. arătând că efectele contractului de închiriere încheiat între părți au fost prorogate succesiv, în condițiile în care au fost îndeplinite întocmai obligațiile de plată a chiriei, deși aceasta era disproporționat de mare.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate existența unui drept de creanță egal cu valoarea îmbunătățirilor aduse spațiului comercial și instituirea dreptului de retenție până la plata integrală a sumei aferente, cu obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în cadrul litigiului. În drept, pârâta reconvenientă a invocat dispozițiile art. 969 C. civ. Prin sentința civilă nr. 977 din 18 aprilie 2005, Judecătoria Medgidia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub numărul 1259/com/2005. La termenul din 31 august 2005 reclamanta a solicitat trecerea cauzei pe dreptul comun.

Prin sentința civilă nr. 7606/COM din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Constanța a admis cererea principală formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial – restaurant Nord – în suprafață de 380 mp, situat în Medgidia, județ Constanța . A respins în tot, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9,4 lei în favoarea reclamantei. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta SC F.M.E. SRL care a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică doar în ceea ce privește dezlegarea dată în cererea reconvențională. Prin decizia comercială nr. 20/COM din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.M.E.

SRL Medgidia împotriva sentinței civile nr. 7606/com din 15 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că procesul-verbal încheiat la 21 iulie 2000 între autoarea reclamantei-pârâte SC H. SA și apelanta reconvenientă, contestat de altfel de către reclamanta-pârâtă SC M.C.P. SA Medgidia, nu poate fi considerat o probă suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale acestea deoarece înscrisul invocat nu face decât să constate îmbunătățirile efectuate la imobil, stabilind în final că, ulterior se va calcula valoarea materialelor și a manoperei executate în regie proprie de către SC F.M.E. SRL Medgidia, precum și modul de compensare a valorii rezultate.

Împotriva deciziei comerciale nr. 20/COM din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC F.M.E. SRL Medgidia arătând în principal că speța dedusă judecății îmbracă toate elementele îmbogățirii fără just temei, fiindcă s-a produs o mărire a patrimoniului intimatei pe seama patrimoniului său, în limita sumei stabilite de expert, iar această sporire nu are o cauză legală pentru intimată. Au fost depuse în copie înscrisuri. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile formulate Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată apelanta SC M.C.P.

SA Medgidia a solicitat evacuarea pârâtei SC F.M.E. SRL Medgidia. Aceasta a solicitat prin intermediul cererii reconvenționale să se constate existența unui drept de creanță în favoarea sa constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate asupra imobilului – spațiu comercial restaurant Nord, în suprafață de 380 mp, situat în orașul Medgidia, și să se instituie un drept de retenție asupra imobilului până la data de către reclamanta-pârâtă a contravalorii îmbunătățirilor. Reconvenienta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 969 C. civ. Instanța de apel a considerat că procesul verbal încheiat la 21 iulie 2000 nu poate fi considerat o probă suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale.

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a reținut eronat acest aspect deoarece în finalul procesului verbal încheiat la 21 iulie 2000 s-a reținut că „ulterior se va calcula valoarea materialelor și a manoperei executate în regie proprie de către SC F.M.E. SRL Medgidia precum și modul de compensare a valorii rezultate”. Or, față de aceste mențiuni rezultă că procesul-verbal din 21 iulie 2000 probează dincolo de orice dubiu existența acordului proprietarului de la acel moment al spațiului în litigiu cu privire la efectuarea lucrărilor în cauză și respectiv la modul lor de compensare. Cu alte cuvinte, procesul-verbal încheiat la 21 iulie 2000 și semnat de SC H. SA, antecesoarea intimatei reclamante este opozabil intimatei SC M.C.P.

SA Medgidia în calitate de succesoare cu titlu particular și în consecință produce efecte juridice. Având în vedere că instanța de apel a ignorat forța probantă a înscrisului încheiat între părțile raportului juridic de la acea dată și în consecință nu a analizat veridicitatea pretențiilor solicitate de către SC F.M.E. SRL Medgidia raportate la acest înscris Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe cu recomandarea ca instanța de apel să verifice compatibilitatea pretențiilor solicitate de către SC F.M.E. SRL Medgidia atât cu dispozițiile art. 969 C. civ.

cât și cu probele administrate în cauză și completarea acestora cu un supliment la raportul de expertiză în vederea stabilirii la momentul actual a valorii de circulație a îmbunătățirilor față de faptul că raportul inițial a fost întocmit pentru termenul din 9 decembrie 2009. De asemenea plecând de la importanța pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, Înalta Curte amintește în acest context că instanța de apel în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. poate să ordone administrarea oricăror probe necesare soluționării cauzei, chiar dacă părțile se împotrivesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC F.M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei civile nr. 20/COM din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.