ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2012

HOTĂRÂRE
23.03.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 23 martie 2012

Asupra

recursului de față :

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta SC M.G.T.

SRL PITEȘTI a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.G.N. T.G. SA MEDIAȘ,

S.N.T.G.N. T.G. SA EXPLOATARE TERITORIALĂ CRAIOVA și SECTOR PITEȘTI, pentru a

se dispune ridicarea și devierea traseului conductei care traversează traseul

intravilan proprietatea reclamantei, pe o suprafață de 576 mp, pe direcția

Stația de Gaze Pitești – Papucești, în localitatea Lăunele și obligarea

pârâtelor, în solidar, la plata daunelor materiale, chirie în valoare de

119.944 lei.

Acțiunea

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 – 483, art. 616 C. civ. și

Legea nr. 213/1998.

Prin

motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1875 din 4 septembrie 2003 a dobândit în proprietate suprafața de 6538 mp situată în intravilanul Comunei Moșoaia sat

Smeura, iar ulterior cumpărării, prin deciziile nr. 6 și 29 din anul 2004,

această suprafață a fost scoasă definitiv din circuitul silvic, pe care

reclamanta a edificat construcții cu destinație hotel, sală de spectacol și o

locuință, cu avizul favorabil al S.N.T.G.N. Mediaș.

Conducta

de transport gaze naturale, instalată subteran, afectează proprietatea privată

a reclamantei, în sensul legăturii la calea publică.

Prin

întâmpinare, pârâta S.N.T.G.N T.G. SA MEDIAȘ a solicitat respingerea acțiunii,

întrucât conducta face parte din domeniul public al statului, cu regim juridic

de bun de retur, în temeiul art. 11 din Legea nr. 213/1998. De asemenea, a

formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei să

respecte condițiile tehnice prevăzute în avizele nr. 3753/2004/62 și

18.930/653/2008, să aducă terenul pe care a edificat construcții la starea

inițială și să permită accesul necondiționat la locul de amplasare a conductei.

În

motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că reclamanta a încălcat

dispozițiile legale în cazul ambelor avize, astfel cum rezultă din procese

verbale de control încheiate în anul 2009.

Tribunalul

Comercial Argeș, prin sentința comercială nr. 245/C din 14 februarie 2011, a

respins acțiunea principală formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, a admis

în parte cererea reconvențională formulată de S.N.T.G.N. T.G. SA și a obligat

reclamanta să respecte condițiile tehnice prevăzute în avizele nr. 3753 din 19 aprilie

2004/62 și 18.930/653/2008 referitoare la zona de protecție a conductei de

gaze, a obligat reclamanta să realizeze împrejmuirea pe cadre, cu închidere din

BCA și tâmplărie de aluminiu, pe o lățime de 10 ml și să construiască podeț din

prefabricate, în zona de acces peste conducta de gaze ; a obligat reclamanta să

permită accesul necondiționat al reprezentanților societății pârâte la locul de

amplasare a conductei, în cazurile prevăzute de art. 86-90 din Legea nr.

351/2004 ; a respins cererea privind desființarea construcțiilor, respectiv a

terasei betonate și a drumului de acces.

Pentru

a dispune astfel, tribunalul a reținut că potrivit raportului de expertiză

tehnică, conducta magistrală traversează terenul reclamantei pe 43 ml, iar

construcțiile efectuate pe teren nu respectă în tot avizele sus evocate. De

asemenea, tot prin expertiză s-a reținut că distanța minimă dintre axul

conductei de gaz și cel mai apropiat punct al construcției este mai mare de 20

ml, iar drumul de acces betonat și terasa prunduită nu sunt incluse în

suprafața de teren, de 6546 mp ce aparține reclamantei.

Tribunalul,

analizând raportul de expertiză și actele depuse la dosarul cauzei și

legislația aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 351/2004, a reținut că,

conducta magistrală de transport gaze naturale ce traversează terenul

reclamantei este de importanță strategică, conform art. 23 alin. (2) din Legea

nr. 351/2004. De asemenea, a reținut incidența art. 86, art. 90 din Legea nr.

351/2004, potrivit cărora dreptul de uz și servitute asupra terenurilor

afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se exercită cu titlu

gratuit.

Analizând

dacă măsurile adoptate de autorități cu privire la dreptul de proprietate, în

sensul dacă reprezintă o expropriere formală sau de fapt, în lumina

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că

reclamanta nu a fost privată de folosința terenului, cererea reclamantei fiind

neîntemeiată în raport de ambele petite.

Cu

referire la cererea reconvențională s-a constatat că edificarea construcțiilor

de către reclamantă nu a respectat condițiile prevăzute de Ordinul nr.

47/1203/509, astfel cum au reținut concluziile raportului de expertiză tehnică.

În ceea ce privește procedura demolării, tribunalul a reținut că actul normativ

sus menționat, nu cuprinde această posibilitate.

Împotriva

acestei soluții, pârâta S.N.T.G.N. T.G. SA MEDIAȘ a declarat apel, prin care a

adus critici sentinței fondului, în ceea ce privește aducerea terenului la

starea inițială, arătând că deși instanța de fond a reținut concluziile

raportului de expertiză, care atestă că reclamanta a edificat construcții fără

autorizație și aviz de amplasament, a respins totuși acest capăt al cererii

reconvenționale. Pe de altă parte, s-a criticat și aspectul legat de

nemotivarea susținerii privind lipsa autorizației de construire.

Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 47/A-C din 6 iulie 2011, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Prin

considerente, Curtea de apel a reținut că soluția primei instanțe, prin care

reclamanta a fost obligată la respectarea condițiilor tehnice prevăzute de

avizele tehnice este de natură să asigure protecția conductei de gaz și a

cetățenilor, astfel încât nu se impune demolarea construcțiilor. A mai precizat

instanța că reclamanta beneficiază de autorizația de construire/desființare nr.

85 din 8 iunie 2011 pentru terasă.

Împotriva

acestei decizii, a declarat recurs, în cadrul termenului legal pârâta

S.N.T.G.N. T.G. SA MEDIAȘ, prin care a solicitat, în temeiul motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul admiterii apelului și pe

fond admiterea în tot a cererii reconvenționale și aducerea terenului la starea

inițială.

În

raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a arătat că instanța de apel nu distinge între două categorii de

construcții, și anume construcții edificate în baza unei autorizații de construire,

dar care nu respectă avizul și construcții edificate fără autorizație, pentru

care s-a solicitat desființarea, respectiv terasă, drum de acces și parcare.

Din

acest punct de vedere, recurenta arată că a adus la cunoștința Primăriei

Comunei Moșoaia situația creată de reclamantă, iar Inspectoratul de Stat în

Construcții ARGEȘ a efectuat un control, fiind încheiat proces verbal în acest

sens, fiind încheiat și un proces verbal de constatare a contravenției și

obligarea reclamantei de a intra în legalitate, ceea ce semnifică obținerea

autorizației de construire în baza unei documentații adecvate sau desființarea

construcțiilor până la data de 30 august 2009.

Instituția

competentă, respectiv I.S.C Argeș a constatat deja că aceste construcții sunt

ilegale, iar raportul de expertiză demonstrează că se poate produce ruperea

conductei. Interdicția de a efectua lucrări peste conducte este prevăzută în

art. 96 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 351/2004 și în art. 6.21 și art. 6. 22 din

Normele tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de alimentare

aprobată prin decizia ANRNGN nr. 1220/2006.

Recurenta

arată că pentru terasă betonată și drum de acces parcare, intimata nu deține

autorizație de construcție.

În

raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurenta a arătat că instanța de apel nu a analizat însăși criticile

formulate, respectiv construcțiile edificate fără autorizație și avizul

pârâtei. Intrarea în legalitate de spre care face vorbire instanța de apel,

putea fi adusă la îndeplinire, fie prin obținerea avizelor necesare, fie prin

demolarea, de bunăvoie a construcțiilor.

Autorizația

de construire nr. 85/2011, despre care face vorbire instanța, observă recurenta

că are în vedere o altă construcție, respectiv o terasă de lemn și nu una

betonată.

În

final, recurenta arată că normele invocate impun respectarea unui interes

public, lipsa autorizației de construcție fiind reținută și prin raportul de

expertiză tehnică.

Recursul

este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente :

Analizând

motivele de recurs invocate de către recurenta pârâtă S.N.T.G.N. T.G. SA

MEDIAȘ, Înalta Curte găsește întemeiate criticile invocate în raport de motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește

aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 351/2004, modificată, în sensul

care va fi argumentat prin cele ce urmează.

Normele

legale incidente în cauză sunt Ordinul nr. 47 din 21 iunie 2003, emis de

Ministerul Economiei și Comerțului, Legea gazelor naturale nr. 351/2004 și

Normele tehnice nr. 1220 din 7 noiembrie 2006 privind proiectarea și execuția

conductelor de alimentare din amonte și de transport gaze naturale emise de

Potrivit

prevederilor legale sus evocate, se constată că pentru funcționarea în bune

condiții a conductelor de transport gaze și pentru evitarea oricăror accidente

se instituie zona de protecție și zona de siguranță de ambele părți ale

conductei.

Pentru

autorizarea executării oricăror construcții în zona de siguranță a obiectivelor

din sectorul gazelor naturale este obligatoriu obținerea avizului scris al

operatorului conductei.

Executarea

construcțiilor amplasate în vecinătatea obiectivelor din sectorul petrol și

gaze naturale a fost reglementat prin Legea nr. 50/1991, Legea petrolului nr.

134/1995, Legea nr. 463/2001 și Legea gazelor naturale.

Cu

aceste precizări prealabile, se constată că deși ambele instanțe au omologat

concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat de expert V.G., expert în

specialitatea petrol și gaze, prin care s-a reținut existența a două categorii

de categorii de construcții, respectiv sală de spectacole, terasa și drum de

acces pentru care reclamanta a obținut aviz favorabil din partea S.N.T.G.N. T.G.

la data de 1 august 2008 și lipsa avizului favorabil și a autorizației de

construcție în ceea ce privește terasa parțial betonată, împrejmuire betonată,

drum de acces betonat și construcții anexă, au lipsit de eficientă dispozițiile

art. 96 punctul 2 lit. b) din Legea nr. 351/2004 și ale art. 6.21 și art. 6.22

din Normele tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de alimentare

din amonte și transport gaze naturale aprobată prin Decizia Președintelui A.N.R.G.N.

nr. 1220/2006.

Astfel,

potrivit actelor normative sus menționate, legiuitorul a prevăzut interdicția

pentru terți de a efectua săpături sau lucrări de orice fel, sub ori peste

conductele de gaze naturale ori în zona de protecție a acestora, fără avizul

prealabil al operatorului de sistem.

În

acest sens, pârâta S.N.T.G.N T.G. SA MEDIAȘ, constatând că reclamanta a

edificat construcții și amenajări pe terenul proprietatea sa, dar care nu

respectă condițiile de siguranță în exploatare, a notificat Inspectoratul de

Stat în Construcții Argeș, care în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 50/1991, a constatat și sancționat contravențional reclamanta SC M.G.T. SRL

PITEȘTI pentru lipsa autorizației de construire.

În

raport de acestea, Înalta Curte constată că dezlegările instanței de apel în

ceea ce privește capătul de cerere din cererea reconvențională referitor la

desființarea construcțiilor deținute de către reclamantă fără autorizație de

construcție și în consecință, fără avizul operatorului de sistem sunt greșite, în

sensul că este mai mult decât evident că reclamanta a încălcat dispozițiile

legale sus evocate, iar intrarea în legalitate însemna obținerea autorizației

necesare pentru aceste construcții sau desființarea celor nelegal edificate.

Deși

instanța de apel reține existența autorizației de construcție nr. 85 din 8

iunie 2011 pentru terasa în discuție, se observă că această autorizație

privește un alt obiectiv decât cel descris în cauza de față, motiv pentru care

aceste rețineri vor fi înlăturate.

În

consecință, Înalta Curte constată că procedurile legale de autorizare a

executării construcțiilor amplasate în vecinătatea obiectivelor/sistemelor din

sectorul petrol și gaze nr. 47/1203/509 publicat în M.Of. nr. 611/2003, care au

fost edictate pentru protejarea unui interes public, nu au fost respectate de

către reclamantă, fiind irelevant ca pârâta să facă dovada prejudiciilor

înregistrate în situația menținerea construcțiilor pentru care reclamanta nu

deține autorizație de construcție și avizele necesare, astfel încât, în temeiul

art. 314 C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi admis, decizia instanței

de apel urmează a fi modificată, în sensul admiterii în totalitate a cererii

reconvenționale formulată de pârâta S.N.T.G.N. T.G. SA MEDIAȘ.

Constatând

culpa procesuală a reclamantei în declanșarea litigiului de față, în temeiul

art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o oblige la plata cheltuielilor

de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv taxele judiciare de

timbru achitate de către pârâtă.

Admite recursul declarat de S.N.T.G.N.

T.G. SA MEDIAȘ împotriva deciziei civile nr. 47/A-C din 6 iulie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială contencios administrativ și

fiscal, modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta

S.N.T.GN. T.G. MEDIAȘ împotriva sentinței comerciale nr. 245/COM din 14

februarie 2011 a Tribunalului Comercial Argeș și în consecință admite în

totalitate cererea reconvențională și obligă pe reclamanta pârâtă SC M.G.T. SRL

PITEȘTI să ridice construcțiile efectuate fără autorizație și cu nerespectarea

zonei de protecție, respectiv terasă, drum de acces și parcare.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Obligă reclamanta SC M.G.T. SRL

PITEȘTI la plata sumei de 36 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în

favoarea pârâtei S.N.T.G.N. T.G. SA MEDIAȘ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4388/2013
Asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la data de 27 mai 2010 sub nr. 25934/3/2010, reclamanta SC R.G. SA a chemat în judecată pe pârâtele Societatea Națională de Tran
ÎCCJ 2013-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3192/2013
ă dreptului său de proprietate nu este atât de disproporționată în raport cu interesul public care justifică amplasarea conductei respective pe terenul reclamantei, deoarece Constituția îi garantează dreptul de proprietate, care nu poate fi
ÎCCJ 2011-06-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2504/2011
le legitime ale recurenților-reclamanți în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată. În apel după casare Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 221 din 11 noiembrie 2010, a respins apelul reclamanților, a admis
ÎCCJ 2014-11-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3508/2014
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 871 din 30 aprilie 2009, a admis acțiunea formulată de T.C. și T.A. în contradictoriu cu pârâta SN T.G.N.T. SA Med
ÎCCJ 2015-12-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3867/2015
(instanța) a nesocotit principiul înscris în art. 969 din C. civ. vechi, respectiv art. 1270 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, ceea ce nu este cazul în litigiu. În fine, Înalta Curte reține
Sursă