ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1532/2012

Ședința publică de la 20 martie 2012

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 405 din 14 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2705/1371/2010

al Tribunalului Comercial Mureș s-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P. Mureș, excepțiile invocate de pârâta A.V.A.S. privind anularea cererii

de chemare în judecată ca netimbrată, necompetența teritorială a Tribunalului

Comercial Mureș, excepția lipsei calității procesuale active și pasive și

excepția prescripției dreptului material la acțiune. S-a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC R.F. SA Brașov împotriva pârâților A.V.A.S.,

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș cu consecința obligării

acestora în solidar să-i plătească reclamantei suma de 788.000 lei fără TVA

reprezentând prețul imobilului situat în Tîrnăveni, Județul Mureș și 11.996 lei

cheltuieli de judecată.

S-a

respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.V.A.S. împotriva

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a

solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 788.000 lei

reprezentând contravaloarea imobilului anterior identificat, cu motivarea că

acesta a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 intrând astfel în

proprietatea statului care i-a transmis dreptul de administrare asupra

imobilului.

Dreptul

de proprietate asupra imobilului a fost dobândit în conformitate cu art. 19 și

art. 20 din Legea nr. 15 /1990 astfel încât este îndreptățită potrivit art. 32

4

alin. (2) din Legea nr. 99/1999 la repararea prejudiciului suferit ca urmare a restituirii

imobilului către fostul proprietar prin decizia 9/2007 a Curții de Apel Târgu

Mureș rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2195/2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Potrivit

art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția prevăzută de art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997 a fost respinsă întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligația

achitării taxei judiciare de timbru, iar în temeiul art. 8 alin. (1) C. proc.

civ., care stabilește o competență teritorială alternativă, s-a respins ca

nefondată excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Excepției

lipsei calității procesuale active a fost respins de tribunalul în considerarea

faptului că reclamanta a dobândit drepturile societății absorbite, potrivit

art. 250 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 astfel încât în calitate de societate

absorbantă are și legitimare procesuală pentru a solicita despăgubirile cerute prin

prezenta acțiune de la pârâți.

Referitor

la excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță a

apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 3 și art. 7 din Decretul

167/1958, termenul general de prescripție fiind de 3 ani, dreptul de a solicita

despăgubirile s-a născut la data de 2 aprilie 2008 situație în care acțiunea

înregistrată la 20 august 2010 se încadrează în acest termen.

Cu

privire la fondul litigiului tribunalul a arătat că imobilul din litigiu s-a

aflat în patrimoniul SC F.E. SA - societate absorbită de reclamantă - care

ulterior restituirii imobilului către foștii proprietari, pentru a nu fi prejudiciată

prin pierderea clientelei și a vadului comercial l-a cumpărat cu prețul de

788.000 lei, motiv pentru care pârâtele sunt obligate în solidar, în conformitate

cu art. 32

4

alin. (2) și (6) din Legea nr. 99/1999 la plata acestei

sume cu titlu de echivalent bănesc al prejudiciului cauzat prin preluarea din

patrimoniul reclamantei a acestui imobil.

Cererea

de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulată

de pârâta A.V.A.S. a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite

condițiile cerute ale art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Apelurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș și A.V.A.S. au

fost admise prin decizia nr. 55 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu

consecința schimbării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamantei, fiind menținute restul dispozițiilor.

Pentru

a proceda astfel, s-a reținut că imobilul din litigiu nu a intrat în

patrimoniul SC A.S. SA deoarece acesta se afla în proprietatea statutul conform

extrasului C.F. nr. 2601 Târnăveni, societatea comercială având doar un drept

de administrare. Pe de altă parte, garanția asumată de pârâta A.V.A.S. prin

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 8/1999 vizează acțiunile și nu

patrimoniul societății și dreptul de proprietate asupra imobilelor.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC R.F. SA Brașov și pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș.

Invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta SC R.F. SA critică decizia

ca fiind nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 19

din Legea nr. 15/1990, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, art. 32

4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 99/1999 și art. 1337 C. civ., susținând, în

esență că, prin efectul H.G. nr. 15/1991 privind înființarea societății

comerciale farmaceutice, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt

proprietatea acestora, situație în care pentru repararea prejudiciului suferit prin

restituirea în natură a spațiului comercial este îndreptățită să obțină despăgubirile

solicitate în conformitate cu art. 32

4

alin. (1) și (2) din Legea

nr. 99/1999 coroborat cu art. 1337 C. civ. privind răspunderea pentru evicțiune.

Pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș a criticat decizia pentru

motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu motivarea

că instanța de apel a omis să soluționeze excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Analizând

recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale

anterior menționate Înalta Curte constată că este nefondat.

În

conformitate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea

unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale

,,bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu

excepția celor dobândite cu alt titlu”.

Verificând

incidența acestui text legal, instanța de apel a stabilit pe baza probelor – a căror

analiză este exclusă în această etapă procesuală – că potrivit mențiunilor din

cartea funciară, în ceea ce privește imobilul din litigiu, apare înscris

dreptul de proprietate al statului și dreptul de administrare al SC F.A.E. SA,

societatea absorbită de reclamantă.

În

consecință, dreptul transmis reclamantei în temeiul art. alin. (2) din H.G. nr.

15/1991 și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 este un drept de

administrare și nu de proprietate.

Aceste

dispoziții legale au fost corect aplicate prin decizia recurată, instanța de

apel constatând că dreptul transmis reclamantei se încadrează în teza a II-a a art.

20 alin. (2) din lege, aceasta dobândind în patrimoniu doar un drept de

administrare și nu unul de proprietate nu poate beneficia de prevederile art. 32

4

din Legea nr. 99/1999 care vizează obligația instituției publice implicate în

privatizare de a repara prejudiciile cauzate societății comerciale privatizate

prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

În egală măsură în aceste condiții, în speță, nu sunt incidente nici

dispozițiile art. 1337 C. civ.

Prin

urmare, recursul este nefondat și va fi respins în conformitate cu art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

În

privința recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P. Mureș, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel a fost

comunicată pârâtului la data de 19 octombrie 2011, astfel încât ultima zi

pentru declararea recursului era 4 noiembrie 2011, situație în care recursul pârâtului,

care a fost expediat la data de 7 noiembrie 2011, adică după expirarea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., va fi respins ca

tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC R.F. SA Brașov împotriva deciziei nr. 55/A din 3 octombrie

2011 pronunțate de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Respinge ca tardiv recursul declarat

de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D.G.F.P. Mureș împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.