ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2735/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția II-a, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea raportului de evaluare nr. 5430/G/II din 10.02.2014 emis de pârâtă.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 75 din 02.06.2014, a respins acțiunea reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

- Prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât din data de 29.05.2012 și-a depus și înregistrat demisia la S.C. "B." S.R.L. și nu a mai beneficiat de drepturi salariale de la această societate.

- Persoana care răspundea de activitatea societății a făcut o raportare eronată către ITM Sibiu și nu a operat demisia sa, în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. (7) din Codul muncii.

- Recurentul precizează că nu a semnat statele de plată ale societății, iar în registrul de casă al acesteia nu există nicio dispoziție de plată din casierie prin care să se probeze faptul că a încasat drepturi bănești.

- Instanța de fond a aplicat eronat prevederile art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 500/2011, deoarece a reținut obligația sa de a face verificări la ITM Sibiu pentru a afla dacă s-a operat încetarea raportului său de muncă.

- Recurentul arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care instanța a refuzat administrarea în cauză a probei cu expertiza contabilă care să verifice documentele contabile ale societății, precum și raportările făcute de instituțiile publice.

- Partea mai susține că a formulat plângere penală împotriva administratorului judiciar C. SPRL, deoarece nu a procedat la comunicarea demisiei sale către ITM Sibiu și a dat informații eronate instituției pârâte cu privire la situația sa salarială; plângerea formează obiectul dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele:

- Afirmațiile recurentului în sensul că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate sunt contrazise de ITM Sibiu care, prin adresa din 05 decembrie 2013, a comunicat faptul că nu a fost înregistrată nicio demisie a acestuia, iar contractul individual de muncă nr. 4 din 01 noiembrie 2005 a produs efecte în perioada 01.11.2005-01.03.2013. Efectele acestui contract se regăsesc în statele de plată ale societății pentru această perioadă, transmise în copii certificate de către C. SPRL, care atestă încasarea de către recurent a drepturilor salariale. Ștatele de plată au fost semnate, în perioada ianuarie 2012 - februarie 2013, de către conducătorul unității, respectiv recurentul, iar din conținutul lor rezultă faptul că acesta a încasat, în perioada 18.06.2012 - 01.03.2013, drepturi salariale în sumă de 27.118 RON.

- Nu ar fi oportună efectuarea expertizei contabile, întrucât situația de fapt a fost confirmată atât de către lichidatorul judiciar C. SPRL cât și de documentele oficiale care provin de la ITM Sibiu, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Gura Lotrului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30.09.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20.05.2016.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, raportului de evaluare nr. 5430/G/II din 10.02.2014 prin care Agenția Națională de Integritate a concluzionat în sensul că"A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 8.06.2012 - 01.03.2013, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, pentru cât a deținut concomitent următoarele funcții/calități:

- primar al comunei Boișoara și funcția de angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. "B." S.R.L.;

- primar al comunei Boișoara și funcția de director în cadrul S.C. "B." S.R.L."

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța de primă jurisdicție a reținut că:

- la data de 01.11. 2005, reclamantul a încheiat contract de muncă cu S.C. "D." S.R.L., pentru funcția de director;

- prin încheierea judecătorului delegat nr. 1976 din 21 ianuarie 2006, s-a admis cererea formulată de A. și s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii privind schimbarea denumirii firmei din S.C. "D." S.R.L. în S.C. "B." S.R.L.;

- potrivit actului constitutiv al S.C. "B." S.R.L, reclamantul a avut și calitatea de asociat alături de E.;

- prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 29.05.2012, s-a luat act de cedarea celor 19 părți sociale deținute de A. către celălalt asociat, E.;

- Contractul de cesiune de părți sociale (nedatat), împreună cu Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 29.05.2012 au fost depuse spre înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu la un an de la data emiterii, respectiv la 12.06.2013;

- la data de 29 mai 2012, sub nr. 68, a fost înregistrată la S.C. "B." S.R.L cererea de demisie formulată de A. din funcția de director și din calitatea de salariat al societății;

- prin adresa din 05 decembrie 2013, I.T.M. Sibiu precizează că reclamantul a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă al S.C. "B." S.R.L. până la data de 01.03.2013

Curtea de apel a confirmat existența stării de incompatibilitate reținută de autoritatea intimată, având în vedere, în esență, următoarele argumente juridice:

- reclamantul avea obligația legală să cunoască normele juridice referitoare la incompatibilitățile funcției de primar și să acționeze în consecință, în sensul de a veghea odată în plus și a verifica efectuarea demersurilor necesare pentru a fi înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă încetarea raportului său de muncă în termen de 15 zile de la alegerea în funcția de primar;

- nici până la data pronunțării sentinței, reclamantul nu a făcut dovada că mențiunea privind existența raportului de muncă cu S.C. "B." S.R.L. până la 01.03.2013 este eronată;

Înalta Curte constată că înscrisurile prezentate în cauză cuprind informații contradictorii, după cum se va prezenta în cele ce urmează.

- Prin adresa de la fila 104 dosar fond, A.J.F.P. Sibiu (organul fiscal de la sediul S.C. "B." S.R.L.) a comunicat că, în anul 2012, recurentul A. a obținut venituri din salarii de 36.219 RON, din care 24.192 RON de la S.C. "B." S.R.L.;

- Potrivit evidențelor Serviciului fiscal orășenesc Gura Lotrului și informațiilor cuprinse în declarația nr. 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, se reține că în luna septembrie 2012 de la angajatorul S.C. "B." S.R.L. reclamantul a obținut un salariu brut de 2.500 RON, situația fiind identică și pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2012, ianuarie și februarie 2013, din care s-au dedus contribuțiile sociale.

- Din fișa personală pe anul 2012 eliberată de angajatorul S.C. "B." S.R.L., rezultă că recurentul A. a obținut venituri din salarii în perioada ianuarie - mai 2012 .

- În ștatele de plată ale societății pe lunile mai-decembrie 2012, recurentul nu figurează în calitate de salariat.

- Prin adresa din 17 septembrie 2014, ITM Sibiu comunică faptul că, în raport de prevederile art. 3 alin. (2) lit. i) coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) lit. d) din H.G. nr. 500/2011, angajatorul are obligația de a înregistra și transmite la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă datele privind încetarea raportului de muncă ale unui salariat; conform art. 168 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, ștatele de plată trebuie semnate de către salariați pentru a face dovada achitării acestora; de asemenea, în condițiile H.G. nr. 500/2011, angajatorul are obligația să efectueze operațiunile de completare, înregistrare, precum și transmitere a datelor specifice domeniului relațiilor de muncă în Registrul general de evidență a salariaților, inclusiv în ceea ce privește corecția informațiilor operate în mod eronat

- Prin adresa din 28 august 2014, ITM Sibiu a transmis către Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, referitor la dosarul penal nr. x/2014, tabelul cu salariații S.C. "B." S.R.L. care figurează în Registrul general al salariaților cu contracte individuale de muncă în perioada 2010 - iunie 2014, iar recurentul nu figurează printre aceștia.

- Suma menționată în declarația 205 rectificativă aferentă anului 2012, înregistrată la ANAF sub nr. x din 14.02.2014, este de 10.080 RON, adică venit impozabil din statul de plată de 2.016 RON aferent unei perioade de 5 luni

Având în vedere existența datelor contradictorii cu privire la momentul încetării raportului de muncă al recurentului cu S.C. "B." S.R.L., Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe în vederea administrării probei cu expertiză contabilă care să verifice:

datele conținute în înscrisurile anterior nominalizate;

data depunerii declarației inițiale 205, data depunerii declarației rectificative 205, motivul depunerii acesteia din urmă la organul fiscal și persoana care a depus-o;

situația ștatelor de plată în privința recurentului pe perioada suspusă evaluării de către intimată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 75/F-CONT din 2 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.