ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 533/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2014.

Prin sentința nr. 75/02.06.2014, Curtea de Apel Pitești a respins cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 2735/20.10.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A constatat Înalta Curte de Casație și Justiție că prin adresa de la dosar fond, A.J.F.P. Sibiu (organul fiscal de la sediul S.C. "B." S.R.L.) a comunicat că, în anul 2012 recurentul A. a obținut venituri din salarii de 36.219 RON, din care 24.192 RON de la S.C. "B." S.R.L.

Potrivit evidențelor Serviciului fiscal orășenesc Gura Lotrului și informațiilor cuprinse în declarația nr. 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, se reține că în luna septembrie 2012 de la angajatorul S.C. "B." S.R.L. reclamantul a obținut un salariu brut de 2.500 RON, situația fiind identică și pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2012, ianuarie și februarie 2013, din care s-au dedus contribuțiile sociale .

Din fișa personală pe anul 2012 eliberată de angajatorul S.C. "B." S.R.L., rezultă că recurentul A. a obținut venituri din salarii în perioada ianuarie - mai 2012 .

În ștatele de plată ale societății pe lunile mai- decembrie 2012, recurentul nu figurează în calitate de salariat .

Prin adresa nr. x/17.09.2014, ITM Sibiu comunică faptul că, în raport de prevederile art. 3 alin. (2) lit. i) coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2) lit. d) din H.G. nr. 500/2011, angajatorul are obligația de a înregistra și transmite la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă datele privind încetarea raportului de muncă ale unui salariat; conform art. 168 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, ștatele de plată trebuie semnate de către salariați pentru a face dovada achitării acestora; de asemenea, în condițiile H.G. nr. 500/2011, angajatorul are obligația să efectueze operațiunile de completare, înregistrare, precum și transmitere a datelor specifice domeniului relațiilor de muncă în Registrul general de evidență a salariaților, inclusiv în ceea ce privește corecția informațiilor operate în mod eronat

Prin adresa nr. x/28.08.2014, ITM Sibiu a transmis către Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, referitor la dosarul penal nr. x/2014, tabelul cu salariații S.C. "B." S.R.L. care figurează în Registrul general al salariaților cu contracte individuale de muncă în perioada 2010 - iunie 2014, iar recurentul nu figurează printre aceștia .

Suma menționată în declarația 205 rectificativă aferentă anului 2012, înregistrată la ANAF sub nr. x din 14.02.2014, este de 10.080 RON, adică venit impozabil din statul de plată de 2.016 RON aferent unei perioade de 5 luni .

Având în vedere existența datelor contradictorii cu privire la momentul încetării raportului de muncă al recurentului cu S.C. "B." S.R.L., Înalta Curte a apreciat că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe în vederea administrării probei cu expertiză contabilă care să verifice: datele conținute în înscrisurile anterior nominalizate; data depunerii declarației inițiale 205, data depunerii declarației rectificative 205, motivul depunerii acesteia din urmă la organul fiscal și persoana care a depus-o; situația ștatelor de plată în privința recurentului pe perioada suspusă evaluării de către intimată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 09.02.2017.

În rejudecare, Curtea de Apel Pitești a dispus efectuarea unei expertize, conform statuărilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar reclamantul a depus încheierea penală nr. 1310/24.11.2016, pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția penală.

Prin sentința nr. 53/F-CONT pronunțată în data de 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Pitești -, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), a anulat Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014 și a obligat pârâta la 850 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 53/F-CONT pronunțată la 3 aprilie 2018 de Curtea de Apel Pitești -, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003 raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit reclamantul prin exercitarea simultană în perioada 18.06.2012 - 1.03.2012 a funcției de primar al comunei Boișoara, județul Vâlcea, cât și a calității de angajat cu contract individual de muncă, respectiv director în cadrul S.C. B. S.R.L..

Susține că, din cuprinsul ansamblului probator administrat în cauză a rezultat că, intimatul-reclamant a avut încheiat contractul individual de muncă nr. 4 din 01.11.2005 cu S.C. B. S.R.L., act valid și care a produs efecte în perioada 1.11.2005 - 01.03.2013, conform ștatelor de plată transmise în copii certificate către C. (lichidator judiciar) și care atestă încasarea de către acesta a drepturilor salariale.

Intimatul-reclamant A. avea obligația de a exercita funcția publică cu respectarea principiilor privind imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public pentru a preveni generarea unei eventuale situații de incompatibilitate, obligație pe care nu a respectat-o.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de motivul de casare invocat, constată recursul nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul a supus controlului instanței de contencios administrativ Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014 emis de pârâtă.

Prin Raportul de evaluare contestat, pârâta Agenția Națională de Integritate a concluzionat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 08.06.2012-01.03.2013 întrucât a deținut concomitent următoarele funcții: primar al comunei Boișoara și funcția de angajat cu contract individual de muncă în cadrul B. S.R.L., precum și funcția de director în cadrul aceleiași societăți, persoana evaluată încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/19 aprilie 2003.

Instanța de primă jurisdicție, în rejudecare, după casare, a admis acțiunea reclamantului, reținând că nu au fost găsite ștatele de plată apreciate doveditoare de către pârâtă și că, prin încheierea penală nr. 1310/24.11.2016 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul x/2016 au fost desființate statele de plată pentru perioada 18.06.2012 - 01.03.2013 întrucât nu au fost semnate de către reclamant.

Împotriva acestei soluții, pârâtul a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că acțiunea este admisibilă, întrucât actele depuse în cauză dovedesc că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/19 aprilie 2003.

Criticile recurentei-pârâte vizând faptul că în mod greșit s-a admis de către instanța de fond acțiunea intimatului-reclamant, sunt neîntemeiate.

Conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. c) si d) din Legea 161/2003 "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...); c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia; d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;"

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, reclamantul a încheiat un contract de muncă cu S.C. B. S.R.L. la data de 01.11.2005, contractul fiind înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu și ultima declarație D112 privind contribuțiile sociale a fost depusă de societate la data de 18 iulie 2012 pentru luna mai 2012. Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. B. S.R.L. din 29.05.2012 s-a aprobat încetarea calității de asociat a reclamantului prin cesionarea tuturor părților sociale deținute către asociatul D.. Hotărârea adunării generale și contractul de cesiune au fost înregistrate la Registrul Comerțului Sibiu pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare

Conform sentinței civile nr. 2471/18.06.2012, menționată în raportul de evaluare, reclamantul a fost ales în funcția de primar al comunei Boișoara, județul Vâlcea, fiind depusă declarația D112 pentru luna iunie 2012 de Comuna Boișoara.

În cauză, se reține că în rejudecare, Curtea de Apel Pitești a dispus efectuarea unei expertize, conform statuărilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar reclamantul a depus încheierea penală nr. 1310/24.11.2016, pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția penală.

Prin încheierea penală pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul x/2016 au fost desființate statele de plată pentru perioada 18.06.2012 - 01.03.2013 întrucât nu erau fost semnate de către reclamant.

Toate înscrisurile prezentate instanței și expertului judiciar care a efectuat raportul de expertiză în cauză, din partea societății au fost depuse de lichidatorul judiciar C. S.R.L., care a fost numit prin sentința nr. 1268 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 când s-a dispus începerea procedurii falimentului S.C. B. S.R.L..

Înalta Curte reține că activitatea societății începând cu anul 2012 a fost coordonată de lichidatorul C. S.R.L. și nu de către intimatul-reclamant.

Celelalte acte studiate de expertul desemnat în cauză au fost comunicate la dosar de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

Prin Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014, Agenția Națională de Integritate a concluzionat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 08.06.2012-01.03.2013, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003, pentru că a deținut concomitent următoarele funcții: primar al comunei Boișoara și funcția de angajat cu contract individual de muncă în cadrul B. S.R.L., precum și funcția de director în cadrul aceleiași societăți.

În cuprinsul raportului de evaluare, din analiza documentelor transmise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Gura Lotrului s-a reținut că reclamantul, în perioada 18.06.2012-01.03.2013, a beneficiat atât de drepturile salariale încasate în calitate de primar, cât și de drepturile salariale încasate conform contractului individual de muncă

În urma efectuării raportului de expertiză, expertul a reținut existența unor dispoziții de plată în perioada iulie - decembrie 2012, prin care s-au făcut plăți către reclamantul A., dar acestea nu certifică calitatea de angajat al societății, motivul plății fiind restituire împrumut.

Înalta Curte constată că înscrisurile doveditoare, respective ștatele de plată reținute de către pârâta Agenția Națională de Integritate ca fiind relevante în constatarea stării de incompatibilitate, nu au fost supuse analizei instanței de fond întrucât, așa cum s-a constatat ca urmare a demersurilor efectuate de expert, acestea nu au fost găsite.

Mai mult, potrivit adresei nr. x/28.08.2014 aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - primul ciclu procesual, Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu a transmis Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu situația angajaților societății B. S.R.L. și conform Registrului general de evidență al salariaților în perioada ianuarie 2010 - iunie 2014, reclamantul nu figurează ca salariat.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte observă că nu poate fi dovedită situația de incompatibilitate reținută prin Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014, iar recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a depus în dovedirea susținerilor sale înscrisurile considerate relevante și care ar conduce la o altă soluție pe fondul cauzei.

Nu poate fi reținută afirmația recurentei-pârâte în sensul că raportul de evaluare a fost legal întocmit, întrucât acesta a fost emis în bază unor acte desființate printr-o încheiere penală definitivă (neatacată, necontestată și ignorată de instituția recurentă) și a unor adrese contradictorii emise de instituțiile statului, care au și precizat că începând cu data de 01.01.2011 nu mai dețin înscrisuri privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, acestea fiind păstrate de societatea/instituția angajatoare.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, este legală și este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva sentinței nr. 53/F-CONT din data de 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.