ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2167/2011

Ședința publică de la 2 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Primăria Comunei Știubieni – prin primar prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani a chemat în judecată pârâtele SC D.E. SRL Cătămărăști, în calitate de cedent și SC E.S. SRL Suceava, în calitate de cesionar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008, încheiat între pârâte. Prin așa numitele „precizări la acțiune” depuse la 7 februarie 2010 și 4 octombrie 2010, reclamanta invocând dispozițiile art. 132 C. proc. civ., a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008. Prin nota de concluzii depusă la 4 octombrie 2010, pârâta SC E.S.

SRL Suceava a invocat excepția decăderii reclamantei din dreptul de a face precizările la acțiune, conform prevederilor art. 132 și art. 138 C. proc. civ., întrucât de acest drept a mai uzat la termenul din 13 ianuarie 2010. Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1208 din 5 octombrie 2010 a respins, ca neîntemeiate, atât excepția invocată de pârâtă cât și acțiunea formulată de reclamantă. În motivarea sentinței, față de excepția invocată, Tribunalul a reținut că prin „precizările” formulate reclamanta, deși a invocat dispozițiile art. 132 C. proc. civ. nu și-a întregit și nici modificat cererea de chemare în judecată, ci doar a explicitat, în detaliu, motivele pentru care solicită constatarea nulității contractului cesiunii de creanță.

Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că aspectele de nulitate invocate de reclamantă, și care vizează lipsa calității de debitor cedat a Primăriei Știubieni, întrucât creanța eventuală a cedentei SC D.E. SRL a existat față de Consiliul Local Știubieni și nu față de Primăria Știubieni, fapt ce rezultă din contractele de achiziție publică și că inexistența creanței nu constituie motive de nulitate a contractului de cesiune de creanță încheiat între cele două pârâte, ci, ar putea fi invocate ca motive de angajare a răspunderii cedentei, în condițiile art. 1392 C. civ., într-o eventuală acțiune în răspundere, promovată de cesionar. În ce privește nulitatea contractelor de cesiune de creanță, încheiate între SC D.E.

SRL. Cătămărăști Deal și SC C.F. SRL Roma, în calitate de cesionar, și Consiliul Local Știubieni, în calitate de beneficiar, invocate de reclamantă, de menționat că, acestea nu fac obiectul prezentului litigiu, în cauză fiind analizate numai nulitatea contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008 încheiat între SC D.E. SRL. Cătămărăști Deal și SC E.S. SRL Suceava. În consecință, instanța a reținut că, motivele invocate de reclamantă nu constituie motive de nulitate a contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008, acesta fiind valabil încheiat cu respectarea condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. și art. 1391 și următoarele C. civ.

Apelul formulat de reclamanta Primăria Comunei Știubieni împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2011. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut în mod eronat că cedenta creditoare SC D.E. SRL a cedat creanța pe care o avea împotriva debitoarei cedate urmare a vânzării autobasculantei marca DAF. Astfel, așa cum reiese din contractul de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008 [art. 2 alin. (1)], dreptul de creanță al cedentei creditoare rezultă din executarea contractelor nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 și 1883 din 28 aprilie 2008 (filele 3-32 dosar fond) încheiate cu debitorul cedat.

Cum cedenta datora cesionarei prețul autobasculantei marca DAF înstrăinată prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 896 din 8 octombrie 2008, în vederea stingerii acestei obligații, SC D.E. SRL a cedat creanța pe care aceasta o avea la rândul său față de debitorul cedat, creanță ce își are izvorul în contractele arătate la art. 2 alin. (1) al cesiunii de creanță. Instanța de apel a apreciat că, vânzarea de către SC D.E. SRL către Primăria Știubieni a autobasculantei DAF prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 549 din 6 iunie 2008 pentru care cumpărătoarea a achitat suma de 485.529,81 lei prin O.P.

nr. 265 din 13 iunie 2008 nu are relevanță, fiind străină raporturilor juridice dintre părți ce s-au născut în temeiul contractului de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 896 din 8 octombrie 2008. Analizând motivul de nulitate al contractului de cesiune de creanță invocat de reclamantă prin raportare la situația de fapt instanța de apel a constatat că deși reclamanta este un terț față de contractul de cesiune de creanță, întrucât aceasta a invocat un caz de nulitate absolută (lipsa cauzei determinată de lipsa obiectului contraprestației), față de calitatea sa de debitor cedat, aceasta are legitimare procesuală, justificând un interes pentru atacarea acestui act juridic.

Instanța de apel a apreciat că nu se poate reține lipsa cauzei întrucât obiectul unei cesiuni de creanță poate fi reprezentat de orice fel de creanță cum ar fi cele rezultate dintr-un contract de achiziții publice (așa cum este cazul în speța de față), cele afectate de modalități, precum și creanțele viitoare. De asemenea, apelanta reclamantă a precizat, referitor la lipsa cauzei, faptul că Primăria Știubieni nu este parte contractantă în contractele de achiziție publică, obligația acesteia fiind inexistentă. Se poate observa că cesiunea de creanță este acceptată de către Primăria Știubieni, iar contractele de achiziție publică sunt încheiate de Consiliul local prin primarul M.I.S., reclamanta invocând inexistența obligației în sarcina sa.

Curtea a reținut că această apărare nu poate fi primită față de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, din conținutul căruia se poate observa faptul că primăria nu este definită de lege ca o persoană de drept public sau ca subiect de drept administrativ de sine stătător, însă invocarea în cadrul prezentei acțiuni a lipsei cauzei pentru inexistența obligației Primăriei Știubieni întrucât formal, cesiunea de creanță a fost acceptată de primărie, în loc de consiliul local, ar fi disproporționat față de împrejurarea că prin contractul de cesiune de creanță s-a cedat creanța izvorâtă din 3 contracte de achiziție publică valabil întocmite.

Mai mult, inexistența cauzei pentru lipsa obligației are loc în cazul contractelor sinalagmatice pentru lipsa obiectului contraprestației, însă, în contractul de cesiune de creanță se poate observa că prin încheierea cesiunii de creanță cedentul a cedat creanța sa împotriva debitorului cedat tocmai în vederea stingerii datoriei pe care acesta o avea la rândul său față de cesionar. Astfel cesionarul a înțeles să elibereze pe cedent de obligația de plată a autobasculantei DAF, în schimbul cedării de către acesta din urmă a creanței pe care acesta o avea de recuperat în baza contractelor de achiziție publică enumerate la art. 2 alin. (1) din contractul de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008. Apare ca evident așadar că în cazul contractului de cesiune de creanță atacat cauza există, reclamanta nerăsturnând prezumția instituită de dispozițiile art. 967 C. civ.

Mai mult, inexistența cauzei în cazul contractelor sinalagmatice pentru lipsa obiectului contraprestației se raportează strict la părțile contractului, în speță Primăria Știubieni neavând calitatea de parte a cesiunii de creanță, fiind terț față de acesta, acceptarea cesiunii fiind făcută doar pentru opozabilitate. De asemenea, apare ca evident că neacceptarea cesiunii de creanță de către debitorul cedat (se invocă neacceptarea cesiunii de Consiliul local Știubieni, ci de către Primăria Știubieni) are drept consecință inopozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat, iar nu nulitatea acesteia, debitorul cedat nefiind parte a contractului. Împotriva acestei decizii reclamanta Primăria Comunei Știubieni a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta reclamantă a susținut că obligația din contractul de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008 este fără cauză fiind contractată în virtutea unei cauze inexistente întrucât Primăria Știubieni nu avea și nici nu are calitatea de debitor al cedentului SC D.E.SRL nefiind parte în contractele de achiziție publică de lucrări nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 și nr. 1883 din 29 aprilie 2008, creanța eventuală a cedentului a existat față de Consiliul Local Știubieni și nu față de Primăria Știubieni care constituie doar o structură funcțională lipsită de personalitate juridică și fără patrimoniu.

Invocând aplicabilitatea dispozițiilor art. 966 C. civ., recurenta a susținut că obligația fiind inexistentă, contractul este lovit de nulitate absolută, în cazul cesiunii unei creanțe eventuale sau viitoare obligația este condițională, iar prin neîndeplinirea condiției obligația devine inexistentă pentru lipsă de cauză. Recurenta susține că numai în măsura în care creanța eventuală se materializează în viitor într-o creanță certă și reală, obligația își produce efecte. În cauză, întrucât contratele de achiziție publică de lucrări au fost cesionate ulterior încheierii contractului de cesiune de creanță, creanța eventuală a SC D.E. SRL față de consiliul Local Știubieni a devenit irealizabilă prin neexecutarea de către cedent a lucrărilor de achiziție publică, astfel încât a devenit inexistentă pentru lipsă de cauză.

Cesiunea contractelor de achiziție publică a fost determinată de imposibilitatea SC D.E. SRL de a mai continua executarea lucrărilor ca urmare a declanșării procedurii insolvenței. Invocând aplicabilitatea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, conform cărora primăria, ca structură funcțională din care face parte și primarul, duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și cum Primăria Știubieni a încheiat contractul de cesiune de creanță cu încălcarea competenței atribuționale, în lipsa unei hotărâri a Consiliului local al comunei Știubieni, recurenta susține că, contractul este nul. Pentru aceste motive recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul constatării nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008 și repunerea părților în situația anterioară.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC E.S. SRL răspunzând motivelor de recurs invocate a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prin prisma acestui motiv s-au pus în discuție aplicarea dispozițiilor art. 966 C. civ. și a dispozițiilor art. 77 raportat la art. 21, art. 119-123 din Legea nr. 215/2001.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Primăria comunei Știubieni a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008 contract ce are ca obiect cesiunea unei creanțe eventuale ce ar rezulta din executarea contractelor de achiziție publică și lucrări nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 și nr. 1883 din 29 aprilie 2008 încheiate între Consiliul Local al comunei Știubieni, în calitate de achizitor și SC D.E. SRL Cătămărești Deal în calitate de executant. Potrivit dispozițiilor art. 966 obligația fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă ori ilicită este lipsită de orice efect. Motivul de nulitate la care se raportează recurenta - reclamantă se regăsește printre cauzele ce conduc la nulitatea absolută a actelor juridice care sancționează nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general.

Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: să existe, să fie certă și să fie licită și morală Potrivit art. 948 C. civ. cauza licită constituie una dintre condițiile esențiale de validitate a convențiilor. Așa fiind absența cauzei, falsitatea acesteia – în sensul neconcordanței cu realitatea – ori caracterul său nelicit lipsesc de eficiență juridică convenția, consecință consacrată în mod expres de art. 966 C. civ. În cazul cesiunii unei creanțe eventuale sau viitoare, obligația este condițională, iar prin îndeplinirea creanței obligația devine inexistentă pentru lipsa de cauză. Când lipsa cauzei constă în lipsa contraprestației - la contractele sinalagmatice - lipsește un element esențial al actului juridic, reclamanta răsturnând prezumția instituită prin art. 967 C. civ.

Lipsa cauzei atrage sancțiunea nulității absolute a contractului deoarece actul încheiat este contrar normelor de drept stabilite pentru încheierea sa valabilă. În cauză, întrucât contractele de achiziție publică de lucrări au fost cesionate ulterior încheierii contractului de cesiune de creanță, creanța eventuală a SC D.E. SRL față de Consiliul local Știubieni a devenit irealizabilă prin nerealizarea de către cedent a lucrărilor de achiziție publică, astfel încât a devenit inexistentă pentru lipsa de cauză. În speță, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul că prin punerea în executare a sentinței nr. 583 din 26 martie 2009 a Tribunalului Suceava a fost achitată contravaloarea creanței anterior încheierii contractului de cesiune de creanță, astfel încât între părți nu există raport obligațional care să derive din contractul de cesiune de creanță.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va fi admis recursul reclamantei, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul reclamantei și în consecință va schimba sentința instanței de fond în sensul că va admite acțiunea și va constata nulitatea contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. intimatele pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Știubieni prin Primar împotriva deciziei nr. 5 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei Primăria comunei Știubieni prin Primar și în consecință: Schimbă sentința nr. 1208 din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în sensul că admite acțiunea și constată nulitatea contractului de cesiune de creanță nr. 4232 din 16 octombrie 2008. Obligă intimatele pârâte SC D.E. SRL prin lichidator Cabinet de Insolvență IPURL Botoșani și SC E.S. SRL Suceava la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă Primăria comunei Știubieni prin Primar.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.