ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2283/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, anularea în parte a Deciziei nr. 18833 din 5 noiembrie 2014 emisă de AM POS CCE, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 12364 din 21 august 2014 emisă de AM POS CCE, privind proiectul "Achiziții utilaje în vederea întregirii procesului de producție și a completării fluxului tehnologic", în ceea ce privește dispoziția de emitere a unui nou titlu de creanța pentru recuperarea corecției financiare de 5% din valoarea fără TVA a fiecărui contract de achiziție, anularea totală a Notei de Constatare nr. 12364 din 21 august 2014 emisă de AM POS CCE, anularea sancțiunii corecției financiare aplicate reclamantei, respectiv și a corecției de 5% din valoarea Contractelor menționata în Decizie și recunoașterea conformității și eligibilității tuturor cheltuielilor efectuate de către A. în legătură cu proiectul "Achiziții utilaje în vederea întregirii procesului de producție și a completării fluxului tehnologic".

Prin Sentința nr. 1048 din 9 aprilie 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competivității Economice, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut faptul că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deși a primit adresa instanței, prin care i s-a pus în vedere această obligație, la data de 26 august 2015.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din actul normativ invocat "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că, deși recurenta a fost încunoștințată cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în valoare de 100 RON, atât în procedura de regularizare a recursului, dar și cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest moment, al examinării admisibilității în principiu a recursului formulat, motiv pentru care Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de lege.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1048 din 9 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM