ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1652/197/2011/a1 s-a amânat judecarea cauzei la data de 6 octombrie 2011, sala 201, ora 9 pentru când s-a citat contestatorul M.G. În baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul M.G., privind sesizarea Curții Constituționale. S-a reținut că prin sentința civilă nr. 9531 din 09 august 2011 a Judecătoriei Brașov, a fost admisă excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Brașov și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de petentul M.C.G.

în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Brașov și SC A. SRL, având ca obiect contestația la titlu constând în sentința penală nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov și în decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În considerentele sentinței s-a reținut faptul că titlurile executorii împotriva cărora s-a formulat contestația la titlu constau în hotărâri ale instanțelor penale, iar criticile aduse de contestator privesc în esență faptul că nu datorează suma de 660 lei, stabilită de aceste instanțe cu titlu de cheltuieli judiciare, ci din contră, statul este îndreptățit să recupereze cheltuielile judiciare în cuantum de 600 lei de la adevăratul vinovat și nu de la partea vătămată M.C.G.

S-a mai remarcat faptul că debitorul nu a atacat în cadrul prezentei proceduri somația emisă sub nr. 8301001945588 la data de 17 decembrie 2010 de către intimata Administrația Finanțelor Publice Brașov. S-a constat faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c), art. 461 alin. (2) și art. 463 C. proc. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 1652/197/2011. În ședința publică din 23 septembrie 2011, contestatorul M.C.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, art. 129, art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, teza referitoare la autoritatea judecătorească care trebuie să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din reglementarea comunitară precizată de art. 7 din Regulamentul CE 805/2004.

Totodată, contestatorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că are interes pentru continuarea procesului în vederea stabilirii de către instanța de executare a culpei persoanei juridice SC A. SRL Râșnov și a culpei persoanei fizice, expertul contabil P.T., care a răspuns de conducerea SC A. SRL Râșnov și care au săvârșit fapte ce constituie infracțiuni flagrante incriminate de lege, cu scopul de admitere a contestației la executarea cheltuielilor judiciare și întoarcerea executării împotriva adevăraților vinovați SC A. SRL și P.T. Contestatorul a mai arătat că s-a opus cheltuielilor de judecată în baza dreptului celui de-al treilea prevăzut de art. 35, art. 49, art. 59 din Decretul nr. 31/1954.

Contestatorul a enumerat „argumentele de susținere ale excepției de neconstituționalitate”, făcând referire la prevederi legale din Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 82/1991, precum și la prevederile regulamentelor comunitare, conchizând în final că, cheltuielile judiciare în sumă de 600 lei, conform reglementării europene, trebuiau suportate de cei care au comis fapte incriminate de lege și trebuie suportate de partea vătămată nevinovată M.C.G. Examinând excepția de neconstituționalitate, prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a reținut următoarele: Obiectul cauzei îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul M.C.G. împotriva sentinței penale nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 46-49 dosar judecătorie).

În esență, contestatorul este nemulțumit de faptul că, deși statul era îndreptățit să recupereze cheltuielile judiciare de la adevărații vinovați care au săvârșit fapte penale (SC A. SRL și P.T.), totuși acesta s-a îndreptat împotriva sa, în baza titlului executoriu ce îl reprezintă sentința curții de apel, astfel cum a rămas definitivă. Prin sentința penală nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul M.G. privind revizuirea sentinței penale nr. 2/F din 08 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov. Totodată, s-a stabilit că onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați Brașov și s-a inclus în cheltuielile judiciare.

Petentul a fost obligat să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuientul M.C.G. împotriva sentinței penale nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, iar revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei. Prin adresa nr.142/64/2010 din data de 01 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a solicitat Administrației Finanțelor Publice Brașov executarea silită a debitorului M.C.G., conform extrasului certificat de pe sentința penală nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției (fila 11 dosar judecătorie).

Punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat din hotărârile penale se realizează în baza art. 443 C. proc. pen., iar dispozițiile care reglementează contestația la executare sunt cele cuprinse în art. 460 - art. 462, art. 464 C. proc. pen. Cheltuielile judiciare în procesul penal sunt reglementate în art. 189-193 C. proc. pen. Excepția de neconstituționalitate invocată de către contestatorul M.C.G. a vizat însă dispozițiile art. 274 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., care nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată. Văzând că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, în baza art. 29 alin. (5) din același act normativ, Curtea va respinge cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale.

II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs petiționarul M.G., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de sesizare a Curții constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. în raport de prevederea constituțională a art. 148 alin. (2) din Constituția României, precum și în raport cu art. 7 din Regulamentul C.E. nr. 805/2004. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de petiționarul contestator M.G.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât în mod judicios prima instanță, văzând că excepția de neconstituționalitate – invocată de către contestatorul M.G. în cauza al cărei obiect îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul M.C.G. împotriva sentinței penale nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează dispozițiile art. 274 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., care nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel că nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a dispus în baza art. 29 alin. (5) din aceeași lege respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Cu titlu de premisă, se reține că prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuientul M.C.G. împotriva sentinței penale nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, iar revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei. Prin adresa nr. 142/64/2010 din data de 01 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a solicitat Administrației Finanțelor Publice Brașov executarea silită a debitorului M.C.G., conform extrasului certificat de pe sentința penală nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției (fila 11 dosar judecătorie).

Înalta Curte are în vedere că punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat din hotărârile penale se realizează în baza art. 443 C. proc. pen., iar dispozițiile care reglementează contestația la executare sunt cele cuprinse în art. 460 - art. 462, art. 464 C. proc. pen. Cu aceasta premisă se mai reține că cheltuielile judiciare în procesul penal sunt reglementate în art. 189-193 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.G. împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1652/197/2011/a1. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.