ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3440/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de
ședință din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru
cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1652/197/2011/a1 s-a amânat judecarea
cauzei la data de 6 octombrie 2011, sala 201, ora 9 pentru când s-a citat
contestatorul M.G.
În baza art. 29 alin.
(1) și (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea formulată
de contestatorul M.G., privind sesizarea Curții Constituționale.
S-a reținut că prin
sentința civilă nr. 9531 din 09 august 2011 a Judecătoriei Brașov, a fost admisă excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Brașov și, în consecință,
a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de petentul M.C.G.
în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Brașov și SC
A. SRL, având ca obiect contestația la titlu constând în sentința penală nr. 31/F
din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov și în decizia penală nr. 3207 din 17
septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În considerentele
sentinței s-a reținut faptul că titlurile executorii împotriva cărora s-a
formulat contestația la titlu constau în hotărâri ale instanțelor penale, iar
criticile aduse de contestator privesc în esență faptul că nu datorează suma de
660 lei, stabilită de aceste instanțe cu titlu de cheltuieli judiciare, ci din
contră, statul este îndreptățit să recupereze cheltuielile judiciare în cuantum
de 600 lei de la adevăratul vinovat și nu de la partea vătămată M.C.G. S-a mai
remarcat faptul că debitorul nu a atacat în cadrul prezentei proceduri somația
emisă sub nr. 8301001945588 la data de 17 decembrie 2010 de către intimata
Administrația Finanțelor Publice Brașov. S-a constat faptul că sunt aplicabile
dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c), art. 461 alin. (2) și art. 463 C.
proc. pen.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 1652/197/2011.
În ședința publică din
23 septembrie 2011, contestatorul M.C.G. a invocat excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 274 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., în raport de prevederile
art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24, art. 129, art. 148 alin.
(2) și (4) din Constituția României, teza referitoare la autoritatea
judecătorească care trebuie să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor
rezultate din actul aderării și din reglementarea comunitară precizată de art. 7
din Regulamentul CE 805/2004. Totodată, contestatorul a solicitat sesizarea
Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate.
În motivarea cererii
sale, contestatorul a arătat că are interes pentru continuarea procesului în
vederea stabilirii de către instanța de executare a culpei persoanei juridice SC
A. SRL Râșnov și a culpei persoanei fizice, expertul contabil P.T., care a
răspuns de conducerea SC A. SRL Râșnov și care au săvârșit fapte ce constituie
infracțiuni flagrante incriminate de lege, cu scopul de admitere a contestației
la executarea cheltuielilor judiciare și întoarcerea executării împotriva
adevăraților vinovați SC A. SRL și P.T. Contestatorul a mai arătat că s-a opus
cheltuielilor de judecată în baza dreptului celui de-al treilea prevăzut de
art. 35, art. 49, art. 59 din Decretul nr. 31/1954. Contestatorul a enumerat
„argumentele de susținere ale excepției de neconstituționalitate”, făcând referire
la prevederi legale din Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 82/1991, precum și la
prevederile regulamentelor comunitare, conchizând în final că, cheltuielile
judiciare în sumă de 600 lei, conform reglementării europene, trebuiau
suportate de cei care au comis fapte incriminate de lege și trebuie suportate
de partea vătămată nevinovată M.C.G.
Examinând excepția de
neconstituționalitate, prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, Curtea a reținut următoarele:
Obiectul cauzei îl
constituie contestația la executare formulată de contestatorul M.C.G. împotriva
sentinței penale nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 46-49 dosar judecătorie). În esență,
contestatorul este nemulțumit de faptul că, deși statul era îndreptățit să
recupereze cheltuielile judiciare de la adevărații vinovați care au săvârșit
fapte penale (SC A. SRL și P.T.), totuși acesta s-a îndreptat împotriva sa, în
baza titlului executoriu ce îl reprezintă sentința curții de apel, astfel cum a
rămas definitivă.
Prin sentința penală
nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea formulată de petentul M.G. privind revizuirea sentinței
penale nr. 2/F din 08 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov. Totodată, s-a
stabilit că onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a suportat din
fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați Brașov și s-a
inclus în cheltuielile judiciare. Petentul a fost obligat să plătească suma de
200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală
nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost
respins ca nefondat recursul declarat de revizuientul M.C.G. împotriva
sentinței penale nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, iar revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200
lei. Prin adresa nr.142/64/2010 din data de 01 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a solicitat Administrației Finanțelor Publice Brașov executarea silită
a debitorului M.C.G., conform extrasului certificat de pe sentința penală nr. 31/F
din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207
din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției (fila 11 dosar
judecătorie).
Punerea în executare
a cheltuielilor judiciare avansate de stat din hotărârile penale se realizează
în baza art. 443 C. proc. pen., iar dispozițiile care reglementează contestația
la executare sunt cele cuprinse în art. 460 - art. 462, art. 464 C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare în procesul penal sunt reglementate în art. 189-193 C.
proc. pen.
Excepția de
neconstituționalitate invocată de către contestatorul M.C.G. a vizat însă
dispozițiile art. 274 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., care nu au legătură
cu soluționarea cauzei, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de
art.29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Văzând că excepția de
neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992 republicată, în baza art. 29 alin. (5) din același
act normativ, Curtea va respinge cererea contestatorului de sesizare a Curții
Constituționale.
II. Împotriva acestei
încheieri de ședință a declarat recurs petiționarul M.G., solicitând casarea
acesteia și admiterea cererii de sesizare a Curții constituționale pentru
soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin.
(1), (2), (3) C. proc. civ. în raport de prevederea constituțională a art. 148 alin.
(2) din Constituția României, precum și în raport cu art. 7 din Regulamentul
C.E. nr. 805/2004.
Examinând actele și
lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de critică
invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum
prevăd dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are
în vedere că recursul de față declarat de petiționarul contestator M.G. se
privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în
mod judicios prima instanță, văzând că excepția de neconstituționalitate –
invocată de către contestatorul M.G. în cauza al cărei obiect îl constituie
contestația la executare formulată de contestatorul M.C.G. împotriva sentinței
penale nr. 31/F din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin
decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează dispozițiile art. 274 alin. (1), (2) și (3) C.
proc. civ., care nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel că nefiind îndeplinită
condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a
dispus în baza art. 29 alin. (5) din aceeași lege respingerea cererii de
sesizare a Curții Constituționale.
Cu titlu de premisă,
se reține că prin decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul declarat de
revizuientul M.C.G. împotriva sentinței penale nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, iar revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat în sumă de 200 lei. Prin adresa nr. 142/64/2010 din data de 01 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a solicitat Administrației Finanțelor Publice Brașov executarea silită
a debitorului M.C.G., conform extrasului certificat de pe sentința penală nr. 31/F
din 04 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 3207
din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției (fila 11 dosar
judecătorie).
Înalta Curte are în
vedere că punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat din
hotărârile penale se realizează în baza art. 443 C. proc. pen., iar
dispozițiile care reglementează contestația la executare sunt cele cuprinse în
art. 460 - art. 462, art. 464 C. proc. pen. Cu aceasta premisă se mai reține că
cheltuielile judiciare în procesul penal sunt reglementate în art. 189-193 C.
proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul M.G. împotriva încheierii de ședință din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1652/197/2011/a1.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 05 octombrie 2011.