ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1191/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1191 din 23 februarie 2006 Prin sentința penală nr. 155 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpații:

BAHNAR DORU NARCIS

și IANCU VALENTIN, la câte 9 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., raportat la art. 2 1 lit. a) și b) C. pen.; la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., și la câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 307 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul I.V., prin sentința penală nr. 287 din 19 iunie 2003 a Judecătoriei Podul Turcului, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, de la 10 iulie 2005, la zi.

S-a luat act că părțile vătămate I.M.I., R.I.S. și C.A.S. Teleorman nu s-au constituit părți civile În esență, s-au reținut următoarele: În noaptea de 9 iulie 2005, cei doi inculpați, aflați sub influența băuturilor alcoolice, au observat pe un câmp de lângă comuna Țigănești, autoturismul părții vătămate I.M.I., în care se afla și partea vătămată R.I. Hotărând să se răzbune, pentru motivul că partea vătămată I.M.I. l-a bătut pe fratele inculpatului I.V., acesta din urmă a amenințat-o pe partea vătămată I.M.I. cu un cuțit de bucătărie, obligându-le pe cele două părți vătămate să stea pe bancheta din spate a autoturismului, în timp de inculpatul B.D. a început să conducă autoturismul pe câmp. După câțiva kilometri, inculpații au obligat-o pe partea vătămată I.M.I.

să conducă autoturismul, iar, apoi, să-l oprească. Prin constrângere, inculpatul B.D. a scos-o pe partea vătămată R.I. din mașină, și a întreținut raport sexual cu aceasta, după care și inculpatul I.V. a întreținut prin constrângere fizică, raport sexual cu partea vătămată. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 902/ A din 21 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați. Totodată, a menținut starea de arest a acestora și a dedus, în continuare, durata reținerii și arestării preventive, la zi. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, instanțele au reținut corect, faptele și vinovăția inculpaților și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii. În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații le-au conceput și realizat (lipsind de libertate e cele două părți vătămate, după care, prin constrângere, au întreținut raporturi sexuale cu minora R.I.), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (ambii fiind recidiviști), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora.

Nu au fost alte temeiuri de casare care au putut fi luate în considerare din oficiu, recursurile celor doi inculpați au fost respinse, ca nefondate, și obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.