ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1120/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1120 din 21 februarie 2006 Petiționarul recurent B.G., este fiul lui B.G. și a lui B.E. Din căsătoria defuncților au rezultat patru copii, din care unul a decedat. În anul 1992 s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului lor tată, iar în timpul procesului, la instanța de judecată s-a efectuat o expertiză contabilă de către experta G.M., având printre altele ca obiectiv și reactualizarea sumei de 160.000 lei pe care defunctul o avea consemnată la C.E.C. Recurentul nu a fost de acord cu punctul de vedere expus de către expert, astfel că a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar prin Rezoluția nr. 659/P/2002 din 12 septembrie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a confirmat propunerea organelor de poliție de neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petiționarul recurent, iar prin sentința penală nr. 1278 din 15 decembrie 2993 a Judecătoriei Caracal, în care, președinte al completului de judecată a fost judecătorul P.S., i s-a respins plângerea, ca neîntemeiată. Această sentință a fost atacată cu recurs la Tribunalul Olt, care prin decizia nr. 136 din 26 februarie 2004, a fost respins recursul. Petiționarul s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a sesizat că, în mod abuziv P.S., judecător la Judecătoria Caracal, odată cu soluționarea plângerii sale împotriva numitei G.M., cercetată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, a favorizat-o pe aceasta când nu a desființat actele procurorului privind neînceperea urmăririi penale față de expert G.M.

Au fost efectuate acte premergătoare, în raport de conținutul plângerii și la data de 05 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 82/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător P.S., aflat la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece fapta pretinsă de petiționar nu există. Potrivit art. 278 C. proc. pen., B.G. a formulat plângere împotriva rezoluției la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care examinând actele dosarului, soluția pronunțată la data de 03 mai 2005, în dosarul nr. 1687/II/2/2005, a respins plângerea, ca neîntemeiată, pe considerent că rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică și că nu sunt indici că intimatul P.S.

ar fi comis vreo faptă de natură penală cu ocazia soluționării plângerii petiționarului, intimată fiind G.M. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., B.G. a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, solicitând desființarea actelor procurorului și începerea urmăririi penale față de intimatul P.S., judecător la Tribunalul Dolj, întrucât a comis infracțiunea de abuz în serviciu. Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 92 din 20 octombrie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, în baza art. 278 1 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că soluțiile adoptate de către parchet sunt legale și temeinice, în sensul că intimatul P.S. nu a comis nici o faptă de natură penală cu ocazia soluționării plângerii petiționarului împotriva soluțiilor adoptate de parchet privind pe experta G.M.

Nemulțumit de soluția adoptată de către instanță, petiționarul a declarat recurs, arătând că în mod nejustificat, atât organul de urmărire penală cât și instanța de judecată prin soluțiile pronunțate au eludat aflarea adevărului cu privire la pricina pe care a soluționat-o judecătorul P.S. când a pronunțat sentința penală nr. 1728 din 15 decembrie 2003, când era judecător la Judecătoria Caracal. Examinând recursul declarat, în raport de sentința pronunțată în cauză, actele premergătoare existente în dosar, cele două rezoluții pronunțate de către parchet, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.

La data soluționării dosarului nr. 5204/2003 al Judecătoriei Caracal, al cărui președinte al completului de judecată a fost judecătorul P.S., care a pronunțat sentința penală nr. 1278 din 15 decembrie 2003, acesta a avut în vedere actele și lucrările existente la acest dosar și propri-ai conștiință în adoptarea soluției. Din actele dosarului nu sunt indici, potrivit cărora ar rezulta că intimatul, odată cu soluționarea susmenționatului dosar ar fi favorizat-o pe expert G.M., astfel încât acesta să se facă vinovat de vreo faptă de natură penală, inclusiv infracțiunea de abuz în serviciu pe care acesta o pretinde în plus, soluția adoptată de judecător a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei în calea de atac a recursului formulat de către recurent, când s-a pronunțat decizia nr. 136 din 26 februarie 2004, prin care s-a respins recursul petiționarului împotriva sentinței penale nr. 1278/2003.

În consecință, fiind pronunțată o hotărâre legală și temeinică, justă, dreaptă și conformă cu prevederile legii, că nu sunt elemente din conținutul cărora s-ar impune casarea sentinței, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală pentru a se efectua cercetări față de intimat, ci din contră că acesta nu a comis nici o faptă de natură penală, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.