ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1582/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 8 martie 2005,

petiționarii C.V.A. și P.N. au depus o plângere împotriva comisarului de

poliție P.M.G. și a agentului B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, cercetare abuzivă și fals intelectual,

prin aceea că au efectuat cercetări abuzive în dosarul nr. 3284/2004, în care a

audiat în calitate de martori pe numiții V.M. și B.F., făcând presiune asupra

acestora să declare că petenții în calitate de inculpați în dosarul de mai sus,

au produs scandal într-un loc public, unde au lovit pe părțile vătămate V.N. și

B.D. și că în realitate nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru

car au fost trimiși în judecată și condamnați.

În urma cercetărilor efectuate, prin

rezoluția de la 11 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

a dispus neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunilor pentru

care s-a făcut plângere și s-a dispus disjungerea materialului de urmărire

penală și înaintarea acestuia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în

vederea efectuării de cercetări față de intimați, cu privire la existența

infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă și de mărturie mincinoasă

pentru martorii B.F. și V.M.

Plângerea petenților, împotriva

rezoluției de la 11 aprilie 2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu

mențiunea că nu sunt indicii de săvârșirea de către lucrătorii de poliție a

infracțiunilor de abuz, cercetare abuzivă și fals intelectual.

Împotriva rezoluției dată de

procurorul general, au formulat plângere petenții, arătând că aceasta este

netemeinică, că în realitate nu ei au produs scandal în barul respectiv ci un

polițist pe numele de V.N., care este coleg de birou cu intimatul B.I., și că

martorii B.F. și V.M., au fost amenințați de acesta și șantajați să revină

asupra declarației.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința penală nr. 94 din 21 octombrie 2005, a respins plângerile celor doi

petiționari C.V.A. și P.N. împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, în dosarul nr. 2065/II/2 din 25 mai 2005, ca nefondate,

privind pe intimații P.M.G. și B.I.C.

Nemulțumiți de această sentință, în

termenul legal, cei doi petiționari au declarat recurs, cerând reaprecierea

probelor și care au fost obținute, prin abuzul celor doi intimați polițiști,

împotriva lor și astfel ei pe nedrept au fost condamnați în dosarul nr. 3284/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu pentru infracțiunile prevăzute

de art. 321 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

Recursul este nefondat.

Verificând actele premergătoare și

probele administrate de către instanță, Curtea reține că, acestea au fost

corect evaluate, că cei doi intimați (ce i-au cercetat penal pe cei doi

petiționari) nu au comis nici falsuri intelectuale, nu au abuzat în

îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu și nici nu au comis o cercetare

abuzivă.

Împrejurarea că, cei doi martori, în

cauza penală privindu-i pe cei doi petiționari (și anume martorii B.F. și V.M.)

au revenit în fața instanței, asupra declarațiilor pe care le-au dat la

urmărirea penală, nu au nici o relevanță pentru caracterizarea activității

intimaților după cum se susține în plângere și, sunt chiar împrejurări care

depășesc obligațiile de serviciu ale celor doi polițiști. Aceasta se va reține

cu atât mai mult cu cât, cei doi martori nu au fost cercetați și nici

condamnați definitiv pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Ca atare, sentința atacată fiind

temeinică și legală, va fi menținută iar recursul respins, ca nefondat, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., nedovedindu-se vreo

vinovăție penală în sarcina intimaților, de natura infracțiunilor pretinse de

recurenți, că au fost comise de cei doi polițiști intimați.

În consecință, se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii C.V.A. și P.N. împotriva sentinței penale nr. 94 din

21 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2006.