ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 5546 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I.B.P. și A.R.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanților, precum și la plata, către reclamanți, a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: - în cursul anului 2001 a fost depusă notificarea din 10 iulie 2001 prin care numiții H.I.

și H.G. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul Câmpina, str. I.H. R., jud. Prahova, imobil compus, la data exproprierii, din teren în suprafață de 1.990 mp; - prin Dispoziția Primarului Municipiului Câmpina din 9 mai 2005, s-a dispus acordarea de despăgubiri solicitanților pentru imobilul menționat, imposibil de restituit în natură; - prin contractul de cesiune de drepturi din data de 3 martie 2011, H.I. a cedat cota sa parte de 50% din drepturile ce îi revin potrivit Dispoziției din 9 mai 2005 reclamanților I.B.P. și A.R.M.; - dosarul de despăgubiri cu toate înscrisurile doveditoare a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 4555/CC și fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în anul 2007, însă până în prezent titlul de despăgubire nu a fost emis.

Prima instanță a constatat că, în aceste condiții, termenul rezonabil pentru soluționarea dosarului reclamanților a fost depășit în mod nejustificat. Curtea a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtei să transmită apoi dosarul Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând că aceasta este o operațiune obligatorie pentru pârâtă și urmează a fi dusă la îndeplinire potrivit dispozițiilor legale. Prima instanță a mai respins cererea privind acordarea de daune morale, motivând că reclamanții nu au precizat în ce au constat aceste daune și nici nu au dovedit existența acestora, iar, față de admiterea în parte a acțiunii, a redus cheltuielile de judecată solicitate la suma de 500 RON.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea Sentinței nr. 5546 din 3 octombrie 2011 în sensul respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul intimaților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.

A criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți, învederând că nu are un buget propriu. Prin notele de ședință depuse, recurenta a mai invocat incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată de Legea nr. 117/2012, potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. 3. Soluția instanței de recurs Recursul formulat este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției Primarului Municipiului Câmpina din 9 mai 2005 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv, imobil situat în Municipiul Câmpina, str. I.H.R., jud. Prahova, imobil compus, la data exproprierii, din teren în suprafață de 1.990 mp, dispoziție transmisă împreună cu dosarul autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 4555/CC. Judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția din 9 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpina a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă pentru o perioadă mai mare de 5 ani.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. În ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, în speță, titulara obligației deduse judecății, în culpă pentru neîndeplinirea acesteia, și care a căzut în pretenții, în sensul art. 274 din C. proc. civ., este însăși pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, condiții în care criticile acesteia privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate.

Cuantumul acestei sume, modice, nu poate fi apreciat ca nejustificat în raport de obiectul și complexitatea prezentei cauze. Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/ 2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of.

al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite". În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 din C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite,

relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G.

nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5546 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că emiterea titlului de despăgubire se va face în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012. Procesat de GGC - AS