ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5546 din 3 octombrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții

I.B.P. și A.R.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă cu emiterea

deciziei de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanților, precum și la

plata, către reclamanți, a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

- în cursul anului

2001 a fost depusă notificarea din 10 iulie 2001 prin care numiții H.I. și H.G.

au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

Municipiul Câmpina, str. I.H. R., jud. Prahova, imobil compus, la data

exproprierii, din teren în suprafață de 1.990 mp;

- prin Dispoziția

Primarului Municipiului Câmpina din 9 mai 2005, s-a dispus acordarea de

despăgubiri solicitanților pentru imobilul menționat, imposibil de restituit în

natură;

- prin contractul de

cesiune de drepturi din data de 3 martie 2011, H.I. a cedat cota sa parte de

50% din drepturile ce îi revin potrivit Dispoziției din 9 mai 2005

reclamanților I.B.P. și A.R.M.;

- dosarul de

despăgubiri cu toate înscrisurile doveditoare a fost transmis Secretariatului

Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 4555/CC și fiind declanșată procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în anul 2007,

însă până în prezent titlul de despăgubire nu a fost emis.

Prima instanță a

constatat că, în aceste condiții, termenul rezonabil pentru soluționarea

dosarului reclamanților a fost depășit în mod nejustificat.

Curtea a respins

cererea reclamanților privind obligarea pârâtei să transmită apoi dosarul

Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând că aceasta

este o operațiune obligatorie pentru pârâtă și urmează a fi dusă la îndeplinire

potrivit dispozițiilor legale.

Prima instanță a mai

respins cererea privind acordarea de daune morale, motivând că reclamanții nu

au precizat în ce au constat aceste daune și nici nu au dovedit existența

acestora, iar, față de admiterea în parte a acțiunii, a redus cheltuielile de

judecată solicitate la suma de 500 RON.

exercitată

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând modificarea Sentinței nr. 5546 din 3 octombrie 2011 în sensul

respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în

prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în

mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul intimaților la

soluționarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la

emiterea titlului de despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și

procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al

reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.

A criticat obligarea

sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți, învederând

că nu are un buget propriu.

Prin notele de

ședință depuse, recurenta a mai invocat incidența dispozițiilor O.U.G. nr.

4/2012, aprobată și modificată de Legea nr. 117/2012, potrivit cărora se

suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a

titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri.

de recurs

Recursul formulat

este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în

continuare.

În cauză, este

necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției Primarului

Municipiului Câmpina din 9 mai 2005 privind acordarea de despăgubiri pentru

imobilul preluat în mod abuziv, imobil situat în Municipiul Câmpina, str.

I.H.R., jud. Prahova, imobil compus, la data exproprierii, din teren în suprafață

de 1.990 mp, dispoziție transmisă împreună cu dosarul autorității publice

recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Dosarul fiind înregistrat sub nr. 4555/CC.

Judecătorul fondului

a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția din 9 mai 2005 emisă de

Primarul Municipiului Câmpina a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă

pentru o perioadă mai mare de 5 ani.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

În ceea ce privește

problema cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, în speță,

titulara obligației deduse judecății, în culpă pentru neîndeplinirea acesteia,

și care a căzut în pretenții, în sensul art. 274 din C. proc. civ., este însăși

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, condiții în care

criticile acesteia privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt

neîntemeiate.

Cuantumul acestei

sume, modice, nu poate fi apreciat ca nejustificat în raport de obiectul și

complexitatea prezentei cauze.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/ 2012, potrivit cărora: "(1)

La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până

la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de

conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din

22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de

despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea

soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite".

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr.

247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 din C. proc. civ., ele

devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul

intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.

723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe

care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența

dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează

documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a

cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și

arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite,

relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a

hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim -

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul

stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională

s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr.

554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va

fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne

obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea

termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările

ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 5546 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că emiterea titlului de despăgubire se va face în termen de

30 de zile de la 15 mai 2013.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS