ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 25 mai 2011, reclamantul
B.P. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat
instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de
refugiat și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta a formulat
întâmpinare, prin care a arătat că în anul 2004 a emis față de reclamant
Hotărârea nr. 15572/2004 prin care i-a fost respinsă acestuia cererea de
acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, hotărâre ce nu a fost
atacată în contencios administrativ.
Ulterior, în anul
2005 reclamantul a mai formulat o altă cerere, la care a răspuns prin adresa
nr. 60386 din 18 noiembrie 2005.
Hotărârea primei
instanțe.
Prin Sentința nr. 456
din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ
și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că prin
Hotărârea nr. 15572/2004, reclamantului i-a fost respinsă cererea privind
stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că
acesta nu se încadrează în situația reglementată de art. 1 din lege, că această
hotărâre nu a fost contestată potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000,
prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicitând practic să se
analizeze situația cererii sale în condițiile în care aceasta a fost
soluționată deja în procedura administrativă, iar reclamantul nu a formulat în
termenul legal calea de atac împotriva soluției de respingere a cererii sale.
Recursul exercitat
în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamantul B.P. susținând că dosarul a fost bine
întocmit încă de la început cu declarații autentificate la notariat dar că s-au
strecurat unele greșeli materiale de care nu este vinovat și că în mod greșit
autoritatea i-a respins cererea întrucât și frații săi decedați beneficiază de
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și
dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul est nefondat pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul B.P. a
formulat cerere pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,
la data de 15 septembrie 2004, prin Hotărârea nr. 15572/2004 a Casei Județene
de Pensii Cluj, fiindu-i respinsă cererea pentru motivul că nu se încadrează în
situațiile prevăzute de art. 1 din această lege.
Reclamantul a revenit
cu o nouă cerere în anul 2005, la care i s-a răspuns cu adresa nr. 60386 din 18
noiembrie 2005 în sensul că prin Hotărârea nr. 15572/2004 i s-a respins
cererea.
Același răspuns i s-a
comunicat de către pârâtă și la data de 27 februarie 2011.
Înalta Curte reține
că, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului reținând
incidența art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Potrivit acestor
dispoziții "Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație
la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii,
potrivit Legii contenciosului administrativ. Hotărârea Curții de apel este
definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".
Cum în cauză reclamantul
nu a contestat în termenul indicat mai sus Hotărârea nr. 15572/2004 a Casei
Județene de Pensii Cluj, acțiunea de față este tardivă.
În concluzie,
reținând că prin cererea de chemare în judecată reclamantul practic a solicitat
instanței de judecată să analizeze situația cererii sale în condițiile în care
aceasta a fost soluționată deja în procedura administrativă, iar reclamantul nu
a formulat în termenul legal calea de atac împotriva soluției de respingere a
cererii sale, Înalta Curte va respinge recursul declarat de B.P., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.P. împotriva Sentinței nr. 456 din 15 septembrie 2011 a Curții de
Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AS