ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2005

Deliberând asupra recursului

de față, constată:

Prin sentința penală nr. 344/

F din 17 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-au hotărât

următoarele:

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.

12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea

prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 329

alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., la 5 ani închisoare

și 2 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

perioada executată în arest preventiv, de la 3 mai 2004 la zi și a fost

menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat telefonul mobil, marca Nokia, cu carcasa

gri, uzat, acumulatorul pentru telefonul mai sus-menționat Atlas USO93497GR și

cartela, folosită, aflate la C.C.D. a Secției 16 Poliție.

S-a luat act că, în cauză,

nu este constituire de parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut în fapt, că în data de 3 mai 2004, inculpatul

F.C. a fost surprins de poliție în timp ce o vindea pe minora T.G., în vederea

practicării prostituției, pentru suma de 400 dolari S.U.A., conform

procesului-verbal anexat la dosarul de urmărire penală.

Sentința a fost apelată de

inculpatul F.C. pentru cuantumul ridicat al pedepsei, raportat la

circumstanțele reale și personale în care s-a comis fapta.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 349/

A din 28 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul F.C. împotriva

sentinței atacate, pe care a desființat-o, în parte, și rejudecând, în fond, a

reținut, în favoarea inculpatului, dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și a

redus pedeapsa aplicată de la 5 ani, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C.

pen.

A menținut celelalte

dispoziții.

A dedus prevenția

inculpatului, la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

A dispus ca onorariul

avocatului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, să se suporte din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de control judiciar a decis că critica formulată de inculpat

este întemeiată.

Probatoriul administrat în

cauză este concludent în stabilirea atât a existenței faptei cât și a

vinovăției inculpatului, aspect de altfel, necontestat de acesta, atât

rechizitoriul, cât și sentința, în urma analizei probelor, conchizând, fără

putință de tăgadă, că inculpatul F.C., în data de 3 mai 2001 a îndemnat-o pe

partea vătămată minoră T.G., să practice prostituția, în vederea obținerii de

foloase materiale de la martorul B.L.

Pentru fapta comisă, însă,

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă al cărui cuantum este apreciat de curte

ca fiind prea ridicat, având în vedere că, deși prima instanță a constatat în

mod corect că „partea vătămată a fost de acord să fie vândută martorului în

vederea practicării prostituției și obținerii de foloase, cei doi stabilind de

comun acord și cum să acționeze” și n-a valorificat suficient acest lucru, după

cum n-a valorificat nici circumstanțele inculpatului, atitudinea sinceră a

inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea avută pe întreg procesul

penal.

Or, analiza derulării

episodului infracțional și a împrejurărilor în care acesta a avut loc, a

identificat, în spiritul dispozițiilor art. 74 C. pen., suficiente argumente

pentru aplicarea circumstanțelor atenuante inculpatului, cu atât mai mult, cu

cât se apreciază că scopul legii penale poate fi atins doar atunci când datele

ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate, ca atare, încât

raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicat în vederea reeducării

și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat. În aceste condiții, Curtea a

apreciat că în acest caz, trebuie să dea o relevanță deosebită funcției de

reeducare a pedepsei, menită să-i creeze inculpatului o atitudine corectă, față

de valorile sociale ocrotite de lege.

Prin urmare, Curtea, în baza

art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul inculpatului F.C.,

desființând, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în fond, va

reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, prin reținerea de

circumstanțe atenuante.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

deoarece, deși a reținut circumstanțe atenuante, în mod corect, nu le-a acordat

eficiența cuvenită, pedeapsa aplicată, fiind, încă, prea mare.

Recurentul a solicitat

printr-un memoriu depus la dosarul cauzei, reducerea pedepsei la 13 luni

închisoare, cât a executat.

Recursul nu este fondat.

Contrar susținerilor

recurentului, pedeapsa de 3 ani închisoare ce i s-a aplicat pentru fapta comisă

este corect individualizată ținând seama de toate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv, de circumstanțele atenuante ce i s-au

recunoscut, încât nu se impune reducerea ei, numai în cuantumul stabilit, fiind

de natură de a asigura realizarea scopului pedepsei.

În raport cu cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, și

să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată, detenția, la zi.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 349/ A din

28 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 3 mai 2004 la 27

iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 120 lei noi (1.200.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iulie 2005.