ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată: Prin sentința penală nr. 344/ F din 17 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-au hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. În baza dispozițiilor art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., la 5 ani închisoare și 2 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, de la 3 mai 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat telefonul mobil, marca Nokia, cu carcasa gri, uzat, acumulatorul pentru telefonul mai sus-menționat Atlas USO93497GR și cartela, folosită, aflate la C.C.D. a Secției 16 Poliție. S-a luat act că, în cauză, nu este constituire de parte civilă. A fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt, că în data de 3 mai 2004, inculpatul F.C. a fost surprins de poliție în timp ce o vindea pe minora T.G., în vederea practicării prostituției, pentru suma de 400 dolari S.U.A., conform procesului-verbal anexat la dosarul de urmărire penală. Sentința a fost apelată de inculpatul F.C.

pentru cuantumul ridicat al pedepsei, raportat la circumstanțele reale și personale în care s-a comis fapta. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 349/ A din 28 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul F.C. împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o, în parte, și rejudecând, în fond, a reținut, în favoarea inculpatului, dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa aplicată de la 5 ani, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. A menținut celelalte dispoziții. A dedus prevenția inculpatului, la zi și a menținut starea de arest a acestuia. A dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a decis că critica formulată de inculpat este întemeiată. Probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea atât a existenței faptei cât și a vinovăției inculpatului, aspect de altfel, necontestat de acesta, atât rechizitoriul, cât și sentința, în urma analizei probelor, conchizând, fără putință de tăgadă, că inculpatul F.C., în data de 3 mai 2001 a îndemnat-o pe partea vătămată minoră T.G., să practice prostituția, în vederea obținerii de foloase materiale de la martorul B.L.

Pentru fapta comisă, însă, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă al cărui cuantum este apreciat de curte ca fiind prea ridicat, având în vedere că, deși prima instanță a constatat în mod corect că „partea vătămată a fost de acord să fie vândută martorului în vederea practicării prostituției și obținerii de foloase, cei doi stabilind de comun acord și cum să acționeze” și n-a valorificat suficient acest lucru, după cum n-a valorificat nici circumstanțele inculpatului, atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea avută pe întreg procesul penal.

Or, analiza derulării episodului infracțional și a împrejurărilor în care acesta a avut loc, a identificat, în spiritul dispozițiilor art. 74 C. pen., suficiente argumente pentru aplicarea circumstanțelor atenuante inculpatului, cu atât mai mult, cu cât se apreciază că scopul legii penale poate fi atins doar atunci când datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate, ca atare, încât raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicat în vederea reeducării și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat. În aceste condiții, Curtea a apreciat că în acest caz, trebuie să dea o relevanță deosebită funcției de reeducare a pedepsei, menită să-i creeze inculpatului o atitudine corectă, față de valorile sociale ocrotite de lege.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul inculpatului F.C., desființând, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în fond, va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece, deși a reținut circumstanțe atenuante, în mod corect, nu le-a acordat eficiența cuvenită, pedeapsa aplicată, fiind, încă, prea mare. Recurentul a solicitat printr-un memoriu depus la dosarul cauzei, reducerea pedepsei la 13 luni închisoare, cât a executat. Recursul nu este fondat.

Contrar susținerilor recurentului, pedeapsa de 3 ani închisoare ce i s-a aplicat pentru fapta comisă este corect individualizată ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv, de circumstanțele atenuante ce i s-au recunoscut, încât nu se impune reducerea ei, numai în cuantumul stabilit, fiind de natură de a asigura realizarea scopului pedepsei. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată, detenția, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 349/ A din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 3 mai 2004 la 27 iulie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi (1.200.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2005.