ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost înregistrate recursurile formulate de pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Orașul Sinaia - Primăria Orașului Sinaia și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 552 din 6 octombrie 2016 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios adminsitrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/2017.

Pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2017, s-a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul recurentei Primăria Orașului Sinaia de către petenții A., B., C. și D.

Prin Încheierea din data de 13 septembrie 2017, Curtea de Apel Brașov a respins cererea de intervenție, ca inadmisibilă, apreciind, în raport cu art. 61 alin. (1) și (3) raportat la art. 33 C. proc. civ. și față de obiectul judecății, că nu se justifică un interes legitim, actual, născut. Prin aceeași încheiere, instanța a reținut cauza spre soluționarea recursurilor și a amânat pronunțarea la data de 20 septembrie 2017.

Împotriva acestei încheieri, petenții cu cerere de intervenție accesorie A., B., C. și D. au formulat recurs, apreciind că instanța de fond a soluționat cererea de intervenție cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, au susținut că solicită apărarea unui bun imobil care este proprietatea lor, având titlu de proprietate, dar care, în urma judecării căii de atac, poate să fie constituit în favoarea altei persoane.

Astfel, justifică un folos personal, legitim, practic și actual în privința acțiunii ce face obiectul dosarului.

Intimata E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., motivând că încheierea de respingere a cererii de intervenție a fost pronunțată de o instanță de recurs.

4.1. Sesizată cu soluționarea recursului formulat de A., B., C. și D. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție voluntară accesorie, Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluționării acestui recurs, conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

4.2. În temeiul art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății.

Conform art. 64 alin. (4) C. proc. civ., "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. (...)".

Din interpretarea acestui articol, rezultă că recursul împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție se poate exercita numai dacă această hotărâre este pronunțată în apel.

În cauză, recursul privește o încheiere de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenție pronunțată de o instanță de recurs, hotărâre care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă și care nu este menționată, la alin. (4) al art. 64 C. proc. civ., printre încheierile care pot fi atacate cu recurs.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, care nu este susceptibilă a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac.

4.3. În ceea ce privește cererea intimatei E. de acordare a cheltuielilor de judecată, care nici nu au fost dovedite, instanța învestită cu soluționarea recursului împotriva Sentinței nr. 552/2016 a Tribunalului Brașov urmează a se pronunța asupra cheltuielilor generate de proces.

4.4. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 790 din 6 august 2015 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.