ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 474 din 25 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 503 din 2 iunie 2005, Judecătoria Novaci a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției nr. 100/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci. S-a reținut de prima instanță că recurenții O.I. și O.V. în calitate de martori, într-o cauză penală ce a format dosarul nr. 174/2004 între petent și fratele său B.A. pentru infracțiunile de tulburare de posesie, nu au depus mărturie mincinoasă. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul B.N. socotind-o ca netemeinică și nelegală cu motivarea ca făcând dovada vinovăției numiților O.V. și O.I.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., în mod corect prima instanță trebuia să dispună condamnarea acestora, sus-numiții fiind de rea credință în relatările lor în cauza penală ce a format dosarul nr. 1174/2004 în care a chemat în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen., pe fratele său B.A. Instanța de recurs, analizând actele dosarului, a constatat că soluția primei instanțe este temeinică și legală, martorii în cauză fiind de bună credință, relatările lor fiind corespunzătoare realității și pe situația din teren, care nu s-a schimbat timp de 30 ani. Ca atare, Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 1272 din 11 iulie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri petiționarul a formulat recurs fără a invoca motivul de casare. Prin decizia penală nr. 1080 din 28 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent. Și împotriva acestei decizii, petiționarul a declarat recurs, considerând-o ca netemeinică și nelegală. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că petiționarul a atacat cu recurs hotărârea rămasă definitivă și cum legiuitorul nu a prevăzut instituirea recursului la recurs, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de petiționar să se respingă, ca inadmisibil. Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;