ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.01.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea și suspendarea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 6 Finală, emisă de pârât, precum și anularea refuzului pârâtului de a soluționa plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x din 11 noiembrie 2013 în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 327 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal:

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;

- a anulat, în parte, Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 6 Finală, înregistrată sub nr. x din 14 octombrie 2013 emisă de pârât, cu privire la încadrarea sumei de 582.691,25 RON în categoria cheltuielilor neeligibile;

- a omologat raportul de expertiză contabil;

- a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată;

- a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul Ministerul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și reclamanta S.C. A. S.R.L.

3.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a arătat că:

- hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei în ceea ce privește considerentele legate de derularea procedurii de atribuire și încălcarea principiului tratamentului egal;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006, în condițiile în care societatea nu era obligată să se supună dispozițiilor actului normativ, față de prevederile Anexei V la contractul de achiziție nr. x/2010.

În practică, implementarea proiectelor finanțate din fonduri structurate de către beneficiarii privați s-a realizat prin aplicarea instrucțiunilor aferente fiecărui program operatorul regional, prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare având numai un rol orientativ și nu obligatoriu pentru desfășurarea procedurilor de achiziție. S-a considerat că pentru accelerarea absorbției fondurilor europene, beneficiarii privați să aplice proceduri simplificate în cadrul procedurilor de achiziție, neexistând astfel obligații stricte privind publicarea pe un anumit site sau a unor informații stricte în cadrul anunțurilor de participare, așa cum prevede O.U.G. nr. 34/2006.

3.2. Pârâtul Ministerul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând în esență că deși s-a reținut că reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractual nr. x din 25 ianuarie 2012 a fost stabilită în mod temeinic și legal, s-a apreciat în mod greșit asupra caracterului eligibil al cheltuielile în cuantum de 582.691,25 RON, aferente liniei de buget 4.3. Dotări speciale, în contradicție cu prevederile Ordinului comun MDRAP/245 din 29 februarie 2008/MEF/1549 din 16 mai 2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție 5.2. din cadrul Programul Operațional Regional 2007-2013.

Recurenta-pârâtă susține că respectivele cheltuieli sunt neeligibile, întrucât "dotările" în cauză reprezintă bunuri de natura stocurilor și astfel nu puteau fi încadrate în categoriile mijloacelor fixe, nici în raport de dispozițiile Codul fiscal și nici conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004.

În ceea ce privește considerentele instanței de fond, în sensul că în urma verificărilor anterioare cheltuielile au fost încadrate în categoria cheltuielilor eligibile, recurentul-pârât considera că este lipsită de relevanță, întrucât în cauză este vorba de verificări care nu se exclud reciproc, acestea fiind efectuate de entități diferite care au atribuții și instrumente de control diferite, concepția de bază a acestora raportându-se la instituirea mai multor filtre care să se completeze în vederea obținerii unei corecte cheltuiri a fondurilor europene.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23.02.2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată completul filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2017.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, după reevaluarea probatoriului administrat și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

La data de 3.06.2010, părțile au încheiat Contractul de finanțare înregistrat sub nr. 750, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOR pentru implementarea Proiectului nr. SV/13/5/5.2/7 din 25 septembrie 2008, Cod SMIS 3781 intitulat "Extindere Complex Hotelier ‹‹TISA››, construire piscină și amenajare teren".

La art. 5 din contractul părților - eligibilitatea cheltuielilor au fost prevăzute o serie de reguli în ceea ce privește plata cheltuielilor eligibile, acestea urmând să fie în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, schema de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investițiilor în turism din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 aprobate prin Ordinul MDLPL nr. 750 din 23 septembrie 2009.

De asemenea, se impunea ca respectivele cheltuieli să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a contractului de finanțare și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului contract.

În executarea contractului de finanțare reclamanta a depus cererea de rambursare nr. 6 finală privind decontarea unor cheltuieli eligibile în sumă de 1.253.430,81 RON.

Urmare a verificării cererii de rambursare nr. 6 autoritatea pârâtă a emis Informarea privind situația cheltuielilor aprobate la cererea de rambursare nr. 6 finală, cu nr. x din 14 octombrie 2013, în care se menționează valoarea cheltuielilor neeligibile conform art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, precum și aplicarea unei reduceri procentuale de 5% la valoarea contractului nr. x din 25 ianuarie 2012 încheiat cu S.C. B. S.R.L. consecință a identificării unor abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice.

În ceea ce privește excluderea de la rambursare a cheltuielilor considerate neeligibile, pârâtul a precizat că acestea sunt aferente liniei de buget 4.3 - Dotări de specialitate în valoare totală de 582.691 RON, motivând că acestea contravin dispozițiilor Ordinului pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție 5.2 din cadrul POR 2007-2013.

Suma considerată neeligibilă este compusă din; 89.535 RON aferentă facturii nr. IAN 137 din 21 decembrie 2012 reprezentând contravaloare cartele magnetice camere, scrumiere cu picior, accesorii baie, saltea pat, husă saltea, set textil geamuri; 324.490 RON aferentă facturii nr. IAN 143 din 30 martie 2013 reprezentând contravaloare huse scaune, fețe de masă, naproane, servire masă; 168.666 RON aferentă facturii nr. IAN 146 din 30 mai 2013 reprezentând contravaloare oliviere, perii pentru haine și pantofi, umerașe lemn, set textil camere, set grup sanitar, tablouri.

Referitor la reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x din 25 ianuarie 2012 încheiat cu S.A. B. S.R.L., autoritatea pârâtă a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, prin aceea că valoarea estimată a contractului nu a fost menționată în nici un document adus la cunoștința potențialilor ofertanți (anunț de participare, caiet de sarcini, fișa de date a achiziției, invitația de participare).

Curtea de apel a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Informarea privind elementele aprobate în cererea de rambursare nr. 6 Finală, înregistrată sub nr. x.168 din 14 octombrie 2013 emisă de pârât cu privire la încadrarea sumei de 582.691,25 RON în categoria cheltuielilor neeligibile, menținând reducerea procentuală de 5% aplicată de autoritatea publică pârâtă la valoarea contractului nr. x din 25 ianuarie 2012.

Considerentele sentinței sunt corecte, fiind însușite și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de analiză a modului în care s-a aplicat cadrul normativ la elementele factuale ale cauzei.

Referitor la motivarea sentinței, critica invocată de recurenta-reclamantă în sensul că respingerea cererii de anulare a corecției financiare de 5% se întemeiază în totalitate pe considerente străine de natura cauzei, est nefondată.

Contrar susținerilor reclamantei, Înalta Curte reține că sentința răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., judecătorul argumentând logic și coerent soluția adoptată.

Concluzionând că, în cauză, a fost încălcat principiul tratamentului egal și al transparenței, judecătorul fondului a explicat că nemenționarea valorii estimate a contractului în nici un document întocmit în cadrul procedurii a afectat transparența procedurii, determinând depunerea unei singure oferte financiare care s-a situat peste valoarea estimată a contractului în acest mod, nefiind promovată concurența între operatorii economici.

Referitor la reducerea procentului de 5% din sumele solicitate la plată de către reclamantă, reducere aplicată în conformitate cu dispozițiile Anexei 2 pct. 2.4 la O.U.G. nr. 66/2011, raportat la contractul nr. x din 25 ianuarie 2012, încheiat cu S.C. B. S.R.L., în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect autoritatea pârâtă a reținut în sarcina reclamantei săvârșirea acestei abateri.

Valoarea estimată a contractului de furnizare din 25 ianuarie 2012 a fost de 1.212.921,15 RON fără TVA, conform notei justificative din data de 30.12.2011, iar criteriul de atribuire a fost prețul cel mai scăzut.

Din analiza demersurilor aferente procedurii de atribuire pentru achiziționarea de bunuri organizată de S.C. A. S.R.L., aferente contractului de achiziție menționat s-a constatat că valoarea estimată a contractului nu este menționată în nici un document adus la cunoștința ofertanților, anume: anunț de participare, caiet de sarcini, fișă de date, invitație de participare.

De altfel, recurenta-reclamantă nu contestă această împrejurare, însă susține că invitația de participare la licitație a fost publicată într-un cotidian regional, Gazeta de Sud, care are un tiraj de 10.000 exemplare.

Această împrejurare nu înlocuiește însă obligația prevăzută de dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2004, potrivit cărora, autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire.

În acest sens, chiar prin contractul de finanțare, anume Anexa VI - Instrucțiuni pentru procedura simplificată privind achizițiile publice este definită noțiunea de transparență ca fiind aducerea la cunoștința publicului a tuturor informațiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire.

În acest context este evident că valoarea estimată a contractului de achiziție publică constituie o informație esențială asigurării transparenței în derularea procedurii de achiziție publică, în lipsa unei asemenea informații, desemnarea ofertantului câștigător putând fi considerată preferențială.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Înalta Curte reține că acesta este nefondat, soluția autorității pârte de excludere de la rambursare a cheltuielilor în sumă de 582.691 RON cu motivarea că acestea sunt aferente bunurilor de natura stocurilor și nu pot fi încadrate în categoria mijloacelor fixe, nefiind împărtășită de instanța de control judiciar.

Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, dotările în discuție îndeplinesc cele două condiții cumulative reglementate de dispozițiile Ordinului nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, care prevăd că, din punct de vedere contabil, sunt considerate mijloace fixe:

"obiectul singular sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare și îndeplinește două condiții: au o durată normală de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita stabilită de lege". Cele care îndeplinesc numai una dintre aceste două condiții sunt considerate active circulante sub denumirea de obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 457 din Ordinul nr. 306/2002 "Stocurile sunt active circulante: a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității; b) în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții ca mai sus, sau c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii".

Este evident astfel că respectivele achiziții de bunuri nu au fost efectuate pentru a fi ulterior vândute, ci pentru a fi folosite în seturi care formează un singur corp având o valoare de întrebuințare numai împreună, astfel încât la încadrarea lor ca mijloace fixe a fost avută în vedere valoarea întregului lot, set.

Expertul cauzei a constatat și reținut că dotările respective se folosesc în seturi, așa cum de altfel s-a menționat și în proiectul depus de reclamantă și cum sunt evidențiate în contabilitate, încadrarea lor ca mijloace fixe și nu ca bunuri de natura stocurilor făcându-se în mod corect.

La data semnării contractului de finanțare aceste cheltuieli au fost încadrate în categoria cheltuielilor eligibile, așa cum rezultă din anexa la contract, încadrarea făcându-se atât în etapa de evaluare tehnico financiară realizată de experții independenți, cât și în etapa de implementare a proiectului.

Aceste concluzii au fost înregistrate pe parcursul derulării investiției "Extindere complex hotelier TISA, construcție piscină și amenajare teren", în contul "Investiții în curs" care, potrivit dispozițiilor Legii contabilității nr. 82/1991, s-a închis prin înregistrarea corectă a acestor bunuri în contul "Mijloace fixe".

De altfel, autoritatea pârâtă nu a contestat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, sub acest aspect neformulând obiecțiuni.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin,(1) din Legea nr. 554/2004, republicată, raportat la dispozițiile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză și va menține sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de S.C. A. S.R.L și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 327 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.