ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 250 din 30.04.2014 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1049 din 09.04.2015 a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate recurentul a susținut următoarele:

Instanța de fond a respins greșit acțiunea subsemnatului reclamant, cu încălcarea art. 1011 C. civ., a art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 și a Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acțiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcției.

Potrivit art. 6, alin. (1) din Legea nr. 82/1991 "Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Din interpretarea sistemica a celor trei norme de drept substanțial sus menționate, rezulta că împrejurările de fapt privind intrările și ieșirile în/din patrimoniul BNR, respectiv în/din, patrimoniul SRR, a unor bunuri cu valoare financiară reprezentând casete aniversare (conținând medalie aniversară a 85 de ani de la înființare, album aniversar Fonoteca de aur a României și albumul aniversar Radio România, CD-ul aniversar Fonoteca de aur) către unul sau mai mulți membri din consiliul de administrație al SRR, sub forma de cadouri, trebuiau stabilite de CNCD cu documente justificative, fiind inadmisibile alte mijloace de probă.

Contrar legii, în cursul investigației sale, intimata CNCD a stabilit o pretinsa stare de fapt pe baza declarațiilor sub semnătura privata a trei membri (din 13) din Consiliul de Administrație al SRR, aceste declarații fiind inadmisibile ca mijloace de proba, prin prisma art. 1011 C. civ., art. 6 din Legea nr. 82/1991 și a dispozițiilor Legii nr. 251/2004.

Legea nr. 251/2004 are incidența față de împrejurarea ca SRR este "instituție publică", înființată și organizată prin lege organică, iar funcțiile de membru în Consiliul de Administrație al SRR sunt calificate de Legea nr. 161/2003, la art. 99, ca făcând parte din categoria funcțiilor de demnitate publică.

Stabilirea nelegală a stării de fapt, prin mijloace contrare legii, de către CNCD în cursul procedurii administrative, era de natura a conduce inevitabil la nulitatea hotărârii CNCD nr. 250/2014, contestate.

În contra acestei speranțe legitime a subsemnatului reclamant, instanța de fond a reținut pretinsa legalitate a hotărârii CNCD contestate, pe baza acelorași mijloace de proba ilegale și în lipsa oricăror documente justificative (în sensul legii contabilității) emanate de la BNR respective SRR, încălcând la rândul ei, art. 1011 C. civ., art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 și Legea nr. 251/2004, ceea ce atrage în opinia reclamantului nelegalitatea sentinței atacate și totodată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material)

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din nodul de procedură civilă, recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 și 6 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1049 din 09.04.2015 și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 04.12.2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 250 din 30 aprilie 2014 prin care emitentul acesteia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că aspectele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale discriminării, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

La baza investigației efectuate de intimatul C.N.C.D. a stat sesizarea reclamantului privind discriminarea sa în raport de ceilalți membri ai consiliului de administrație ai Societății Române de Radiodifuziune care a constat în acordarea de către Președintele - Directorul general al acestei instituții publice tuturor membrilor consiliului de administrație, cu excepția reclamantului, de cadouri ce constau în casetă aniversară (medalie aniversară 85 ani de la înființare, album aniversar Fonoteca de Aur a României și albumul Universul Radio România, CD-ul aniversar Fonoteca de Aur) și un telefon mobil.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reținut în esență că din susținerile reclamantului și declarațiile membrilor Consiliului de Administrație, rezultă că acea casetă aniversară la care face referire reclamantul a fost realizată de către Banca Națională a României în parteneriat cu C., cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la înființarea Radioului Român, primindu-se un număr restrâns de exemplare pentru a fi dăruite, în principal foștilor președinți - directori generali ai societății sau persoanelor care au sprijinit, în mod excepțional, prin activitatea desfășurată și au adus un plus de valoare pentru societate, în această categorie situându-se și domnul D. în calitate de fost director general al acestei instituții.

Criticile reclamantului referitoare la nelegala administrare a probei testimoniale și implicit a nelegalei stabiliri a stării de fapt, astfel reținută în hotărârea C.N.C.D., sunt neîntemeiate.

Obiectul probațiunii l-a constituit existența faptei de discriminare, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al reclamantului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate nelimitativ de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al reclamantului vătămat, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

Rezultă din cele ce preced că obiectul probațiunii este unul complex, în activitatea sa de investigare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind competent a administra orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice, conform art. 20, alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.

În exercitarea competențelor sale C.N.C.D. a administrat mijloacele de probă testimoniale, luând în considerare declarațiile a doi membri ai Consiliului de Administrație despre care reclamantul a afirmat că au primit casete aniversare de la președintele - director general al S.R.R., și care au infirmat faptul că au primit aceste daruri.

Pretenția reclamantului ca în procedura de investigare derulată de C.N.C.D. se impunea a se verifica înregistrările contabile ale Societății Române de Radiodifuziune și documentele justificative ce stau la baza acestora este irelevantă, pentru că primul aspect ce trebuia dovedit era existența un tratament diferențiat al acestuia în raport cu ceilalți membri ai Consiliului de Administrație ai S.R.R., respectiv primirea acestui dar comemorativ de ceilalți membri față de care se raportează.

Or, darul este un contract real, elementul esențial ce-l caracterizează și formează fiind tradițiunea, remiterea obiectului acestuia de la donator la donatar conform art. 1011, alin. (4) C. civ., care constituie un fapt juridic și care din punct de vedere procesual civil poate fi dovedit și prin proba testimonială, nefiind supus formalităților prevăzute de alin. (1) și (3) din norma menționată.

Întrucât starea de fapt conturată în urma administrării acestor mijloace de probă legale nu confirmă tratamentul diferențiat al reclamantului în raport cu ceilalți membri ai consiliului de administrație, în mod corect Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale discriminării, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1049 din 9 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2017.