ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 370/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 18 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 1669/2005, s-a dispus în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea cererilor de revizuire formulate de condamnații M.M.A., V.F.G. și V.E. împotriva sentinței penale nr. 107 din 7 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt. Prima instanță a reținut că, la 4 și 5 noiembrie 2005, cei trei condamnați s-au adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu cerere prin care solicitau revizuirea sentinței penale sus-menționate. În susținerea cererilor, V.F.G. și V.E. au arătat că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, totul fiind o înscenare din partea soților C., nemulțumiți că nu au fost ajutați să lucreze în Spania.

Revizuienții au mai susținut că instanțele au apreciat eronat probele, reținându-se în mod greșit că au avut înțelegere cu M.M., privind racolarea de persoane pentru practicarea prostituției. Condamnatul M.M. a solicitat revizuirea cauzei, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, situația reală fiind cea prezentată de părțile vătămate Z.A., N.V. și D.A., în declarațiile notariale. Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat instanței cererile condamnaților, exprimându-și punctul de vedere în sensul că nu s-au adus dovezi noi care să releve o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță. Prin sentința penală nr. 95 pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2005 au fost respinse cererile condamnaților ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență că motivele invocate în cererea de revizuire au fost invocate de condamnați în recursul declarat împotriva hotărârilor de condamnare și soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Reținând că susținerile revizuienților au fost avute în vedere de către instanță atunci când s-au pronunțat asupra faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, ele nu constituie împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 394 pct. a C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apel condamnații revizuienți, criticând-o pentru netemeinicie și făcându-se referire la motivele de revizuire formulate, considerându-se că nu au fost analizate în suficientă măsură.

Prin decizia penală nr. 233 pronunțată în ședința publică de la 4 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile, ca nefondate, reținându-se că nu s-a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări anterioare soluționării definitive a cauzei, dar din motive independente de voința părți din dosar sau a organelor judiciare ori instanței, nu au fost sau nu au putut fi cunoscute. Revizuienții au declarat recurs împotriva hotărârilor pronunțate. În dezvoltarea motivelor de recurs revizuienții V.F.G. și V.E. susțin că instanțele nu au analizat momentul obținerii dovezilor în cursul soluționării procesului penal, fiind vorba de un „complex material probatoriu, declarații noi, casete video, relații de la Autorități oficiale) și nici nu s-a analizat în ce măsură au fost avute în vedere de instanța de recurs.

Recurenții fac referire la probele pe care le consideră noi, iar instanțele nu le-au avut în vedere astfel: - relații de la Autorități Oficiale cu privire la identitatea și existența în fapt a părților vătămate, în temeiul declarațiilor cărora s-a făcut incriminarea revizuienților; - nu s-au analizat relațiile S.E.I.P. existente în dosarul de revizuire din care rezultă că partea vătămată B.M. a decedat în anul 1991; - materiale video noi care atestă cele învederate de revizuienți în tot cursul judecății și anume că au fost șantajați de către părțile vătămate care le-a pretins sume foarte mari de bani sub amenințarea că vor suferi condamnări penale; - înregistrarea video din care ar rezulta că, în realitate nu a fost vorba de nici o activitate infracțională desfășurată de revizuienți.

Revizuienții consideră că sunt îndeplinite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Revizuientul M.M.A. nu a motivat în scris recursul, oral, apărătorul din oficiu, solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate. Instanța de apel a reținut corect că și pe calea recursului ordinar la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a invocat faptul că V.G. s-ar fi aflat în Italia în perioada în care se susține că s-au săvârșit faptele, depunându-se totodată înregistrări video și transcrieri ale unor convorbiri cu numita N.C. și soțul acesteia, încercându-se dovada faptului că au fost șantajați, astfel încât aceste apărări au fost supuse analizei instanței de recurs.

Referitor la martora B.M., recurenții susțin în mod greșit că instanțele nu au analizat susținerile lor în motivele de apel. Astfel, instanța de apel reține cu privire la B.M. că la dosarul de urmărire penală există declarația acesteia, fiind menționate datele de stare civilă. Analizând adresa emisă de D.G.E.I.P. instanța de apel a concluzionat în mod corect că aceasta face referire la o persoană cu același nume B.M. care figurează decedată la data de 1 ianuarie 1991 și care nu ar fi deținut pașaport, nespecificându-se datele de stare civilă și domiciliul acestei persoane. În concluzie, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că este vorba de una și aceeași persoană cu cea care apare audiată ca martoră în cauza de față.

În recursul revizuientului M.M.A., neinvocând motive de recurs care ar putea fi încadrate în vreunul din cazurile în care se poate face recurs, prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., examinând din oficiu cauza se constată că nu există nici una din cazurile prevăzute de art. 385 9 (3) C. proc. pen. Primul caz de revizuire cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior așa cum se tinde în cauză. De asemenea, probele fiind noi, trebuie ca ele să nu fi fost cunoscute anterior, respectiv cunoașterea lor să aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii.

În sens strict, prin probe noi cunoscute instanței, se înțelege acele fapte sau împrejurări care au fost cu totul străine dosarului cauzei și pe care instanța nu le-a sesizat sub nici o formă. În procedura revizuirii nu interesează faptul că, deși părțile au invocat aceste probe sau și-au formulat anumite apărări instanța de fond care a pronunțat hotărârea a cărei desființare se urmărește sau instanțele în căile de atac exercitate nu au supus analizei aceste probe. În consecință, instanțele în mod corect au apreciat că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) vor fi respinse recursurile ca nefondate. Conform art. 192 (3) C. proc.

pen., vor fi obligați recurenții la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienții M.M.A., V.F.G. și V.E. împotriva deciziei penale nr. 233 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2006.