ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 370/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 18

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 1669/2005, s-a dispus

în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea cererilor de revizuire

formulate de condamnații M.M.A., V.F.G. și V.E. împotriva sentinței penale nr. 107

din 7 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt.

Prima instanță a reținut că, la 4 și

5 noiembrie 2005, cei trei condamnați s-au adresat Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt, cu cerere prin care solicitau revizuirea sentinței penale sus-menționate.

În susținerea cererilor, V.F.G. și V.E.

au arătat că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane, totul fiind o înscenare din partea soților C., nemulțumiți că nu au

fost ajutați să lucreze în Spania.

Revizuienții au mai susținut că

instanțele au apreciat eronat probele, reținându-se în mod greșit că au avut

înțelegere cu M.M., privind racolarea de persoane pentru practicarea

prostituției.

Condamnatul M.M. a solicitat revizuirea

cauzei, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, situația

reală fiind cea prezentată de părțile vătămate Z.A., N.V. și D.A., în declarațiile

notariale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt

a înaintat instanței cererile condamnaților, exprimându-și punctul de vedere în

sensul că nu s-au adus dovezi noi care să releve o altă situație de fapt decât

cea reținută de instanță.

Prin sentința penală nr. 95

pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2005 au fost respinse

cererile condamnaților ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență că motivele invocate în cererea de

revizuire au fost invocate de condamnați în recursul declarat împotriva

hotărârilor de condamnare și soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reținând că susținerile

revizuienților au fost avute în vedere de către instanță atunci când s-au pronunțat

asupra faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, ele nu constituie

împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 394 pct. a C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel condamnații revizuienți, criticând-o pentru netemeinicie și

făcându-se referire la motivele de revizuire formulate, considerându-se că nu

au fost analizate în suficientă măsură.

Prin decizia penală nr. 233

pronunțată în ședința publică de la 4 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a

respins apelurile, ca nefondate, reținându-se că nu s-a făcut dovada existenței

unor fapte sau împrejurări anterioare soluționării definitive a cauzei, dar din

motive independente de voința părți din dosar sau a organelor judiciare ori instanței,

nu au fost sau nu au putut fi cunoscute.

Revizuienții au declarat recurs

împotriva hotărârilor pronunțate.

În dezvoltarea motivelor de recurs

revizuienții V.F.G. și V.E. susțin că instanțele nu au analizat momentul

obținerii dovezilor în cursul soluționării procesului penal, fiind vorba de un

„complex material probatoriu, declarații noi, casete video, relații de la

Autorități oficiale) și nici nu s-a analizat în ce măsură au fost avute în

vedere de instanța de recurs.

Recurenții fac referire la probele

pe care le consideră noi, iar instanțele nu le-au avut în vedere astfel:

- relații de la Autorități Oficiale

cu privire la identitatea și existența în fapt a părților vătămate, în temeiul

declarațiilor cărora s-a făcut incriminarea revizuienților;

- nu s-au analizat relațiile

S.E.I.P. existente în dosarul de revizuire din care rezultă că partea vătămată

B.M. a decedat în anul 1991;

- materiale video noi care atestă

cele învederate de revizuienți în tot cursul judecății și anume că au fost

șantajați de către părțile vătămate care le-a pretins sume foarte mari de bani

sub amenințarea că vor suferi condamnări penale;

- înregistrarea video din care ar

rezulta că, în realitate nu a fost vorba de nici o activitate infracțională

desfășurată de revizuienți.

Revizuienții consideră că sunt

îndeplinite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Revizuientul M.M.A. nu a motivat în

scris recursul, oral, apărătorul din oficiu, solicitând admiterea în principiu

a cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de apel a reținut corect că

și pe calea recursului ordinar la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

invocat faptul că V.G. s-ar fi aflat în Italia în perioada în care se susține

că s-au săvârșit faptele, depunându-se totodată înregistrări video și

transcrieri ale unor convorbiri cu numita N.C. și soțul acesteia, încercându-se

dovada faptului că au fost șantajați, astfel încât aceste apărări au fost

supuse analizei instanței de recurs.

Referitor la martora B.M.,

recurenții susțin în mod greșit că instanțele nu au analizat susținerile lor în

motivele de apel.

Astfel, instanța de apel reține cu

privire la B.M. că la dosarul de urmărire penală există declarația acesteia, fiind

menționate datele de stare civilă.

Analizând adresa emisă de D.G.E.I.P.

instanța de apel a concluzionat în mod corect că aceasta face referire la o persoană

cu același nume B.M. care figurează decedată la data de 1 ianuarie 1991 și care

nu ar fi deținut pașaport, nespecificându-se datele de stare civilă și

domiciliul acestei persoane.

În concluzie, instanța a reținut că

nu s-a făcut dovada că este vorba de una și aceeași persoană cu cea care apare

audiată ca martoră în cauza de față.

În recursul revizuientului M.M.A.,

neinvocând motive de recurs care ar putea fi încadrate în vreunul din cazurile în

care se poate face recurs, prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

examinând din oficiu cauza se constată că nu există nici una din cazurile prevăzute

de art. 385

9

(3) C. proc. pen.

Primul caz de revizuire cuprins în art.

394 alin. (1) lit. a) prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Este inadmisibil ca pe calea revizuirii

să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru

fapte stabilite anterior așa cum se tinde în cauză.

De asemenea, probele fiind noi,

trebuie ca ele să nu fi fost cunoscute anterior, respectiv cunoașterea lor să

aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii.

În sens strict, prin probe noi

cunoscute instanței, se înțelege acele fapte sau împrejurări care au fost cu

totul străine dosarului cauzei și pe care instanța nu le-a sesizat sub nici o

formă.

În procedura revizuirii nu

interesează faptul că, deși părțile au invocat aceste probe sau și-au formulat

anumite apărări instanța de fond care a pronunțat hotărârea a cărei desființare

se urmărește sau instanțele în căile de atac exercitate nu au supus analizei

aceste probe.

În consecință, instanțele în mod

corect au apreciat că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 394 lit. a) C.

proc. pen. și în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) vor fi

respinse recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 (3) C. proc. pen.,

vor fi obligați recurenții la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de revizuienții M.M.A., V.F.G. și V.E. împotriva deciziei penale nr. 233

din 4 iulie 2005  a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2006.