ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1850 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a dispus admiterea cererii formulată de reclamanta S.M.C. în contradictoriu cu pârâtul A.A.S. S-a dispus recunoașterea pe teritoriul României a efectelor juridice depline ale hotărârii de divorț din 24 ianuarie 2008, definitivă la 24 ianuarie 2008, pronunțată de instanța districtuală Schwiz, Elveția, în Dosarul nr. EB. 2007.45/TJO, îndeplinită prin sentințele din 1 iulie 2008 și 14 octombrie 2008, definitive, pronunțate de aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că hotărârea de divorț pronunțată de instanța districtuală Schwyz, Elveția, la data de 24 ianuarie 2008, constituie un act jurisdicțional în sensul dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 105/1992 pricina fiind de competența instanței străine, atât în dreptul internațional privat cât și în dreptul intern al statului străin, conform art. 151 din Legea nr. 105/1992 și că este realizată condiția reciprocității, așa cum dispune art. 6 din aceeași lege, situație în care au fost realizate cumulativ condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992 de refuz al recunoașterii hotărârii străine, așa cum dispune art. 168 din Legea nr. 105/1992.

În consecință, în temeiul art. 170 și 172 din Legea nr. 105/1992 s-a dispus admiterea cererii dispunându-se recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțate de instanța districtuală Schyz, Elveția, la data de 24 ianuarie 2008. Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2009 pronunțată în Camera de Consiliu, s-a dispus respingerea cererii, privind necomunicarea conform dispozițiilor legale a hotărârii către pârâtul Anton Andreas Schindler, domiciliat în Elveția, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că hotărârea judecătorească ca act de procedură se comunică prin Ministerul Justiției în ipoteza în care părțile care au domiciliul în alte state decât cele membre ale Uniunii Europene și cu care România nu are încheiate convenții bilaterale.

Prin Decizia civilă nr. 305 din 15 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus respingerea apelurilor formulate de reclamanții S.M.C. împotriva sentinței civile nr. 1850 din 9 decembrie 2008 și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a, în Dosarul nr. 22701/3/2008. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele. Nu prezintă relevanță caracterul necontencios al cererii în privința calității părților în cauză. Astfel, conform art. 333 C. proc. civ. în cerere apelanta trebuia să indice și persoana pe care eventual să o cheme în fața instanței și obiectul acțiunii. Or, dacă instanța aprecia necesar, putea dispune citarea conform art. 334 C. proc.

civ. In consecință, motivul de apel referitor la caracterul necontencios al procedurii în care nu trebuie să indice numele, prenumele fostului soț și fostul domiciliu cunoscut este neîntemeiat în raport cu dispozițiile art. 331 - 339 C. proc. civ., iar indicarea greșită a numelui străzii „ori greșita menționate a ei în dispozitivul sentinței, constituie o eroare materială și nu un motiv de apel. Apelul formulat împotriva încheierii este neîntemeiat. Era exclus ca instanța să poată cita intimatul din moment ce apelanta nu a indicat în cerere elemente de identificare a persoanei (nume, adresă, obligație care de altfel îi revenea în exclusivitate. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru următoarele aspecte: Încălcarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) și (5) din C. proc.

civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., constând în calificarea greșită a căii de atac exercitate împotriva încheierii din 29 ianuarie 2009, judecând-o ca apel și nu recurs iar pe de altă parte soluționarea ei se face în camera de consiliu și nu în ședință publică, așa cum a procedat instanța. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a art. 95 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în reținerea greșită a obligației recurentului de a publica într-un ziar de răspândire națională a dispozitivului hotărârii, ca de altfel și a comunicării lui prin intermediul Ministerului Justiției. La termenul din 28 ianuarie 2009, reclamanta a solicitat a se lua act de renunțarea la judecata cererii de recurs.

Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Prin urmare, urmează a se lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta S.M.C. împotriva Deciziei nr. 305/ A din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.