ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1850 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, s-a dispus admiterea cererii formulată de

reclamanta S.M.C. în contradictoriu cu pârâtul A.A.S.

S-a dispus recunoașterea pe teritoriul

României a efectelor juridice depline ale hotărârii de divorț din 24 ianuarie

2008, definitivă la 24 ianuarie 2008, pronunțată de instanța districtuală

Schwiz, Elveția, în Dosarul nr. EB. 2007.45/TJO, îndeplinită prin sentințele

din 1 iulie 2008 și 14 octombrie 2008, definitive, pronunțate de aceeași

instanță.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că hotărârea de divorț pronunțată de instanța districtuală Schwyz,

Elveția, la data de 24 ianuarie 2008, constituie un act jurisdicțional în

sensul dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 105/1992 pricina fiind de

competența instanței străine, atât în dreptul internațional privat cât și în

dreptul intern al statului străin, conform art. 151 din Legea nr. 105/1992 și

că este realizată condiția reciprocității, așa cum dispune art. 6 din aceeași

lege, situație în care au fost realizate cumulativ condițiile prevăzute de art.

167 din Legea nr. 105/1992 de refuz al recunoașterii hotărârii străine, așa cum

dispune art. 168 din Legea nr. 105/1992.

În consecință, în temeiul art. 170 și

172 din Legea nr. 105/1992 s-a dispus admiterea cererii dispunându-se

recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțate de instanța

districtuală Schyz, Elveția, la data de 24 ianuarie 2008.

Prin încheierea din data de 29 ianuarie

2009 pronunțată în Camera de Consiliu, s-a dispus respingerea cererii, privind

necomunicarea conform dispozițiilor legale a hotărârii către pârâtul Anton

Andreas Schindler, domiciliat în Elveția, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut că hotărârea judecătorească ca act de procedură se comunică prin

Ministerul Justiției în ipoteza în care părțile care au domiciliul în alte

state decât cele membre ale Uniunii Europene și cu care România nu are

încheiate convenții bilaterale.

Prin Decizia civilă nr. 305 din 15 mai

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus respingerea apelurilor

formulate de reclamanții S.M.C. împotriva sentinței civile nr. 1850 din 9

decembrie 2008 și a încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 29

ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a, în Dosarul nr.

22701/3/2008.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut următoarele.

Nu prezintă relevanță caracterul

necontencios al cererii în privința calității părților în cauză.

Astfel, conform art. 333 C. proc. civ.

în cerere apelanta trebuia să indice și persoana pe care eventual să o cheme în

fața instanței și obiectul acțiunii.

Or, dacă instanța aprecia necesar,

putea dispune citarea conform art. 334 C. proc. civ. In consecință, motivul de

apel referitor la caracterul necontencios al procedurii în care nu trebuie să

indice numele, prenumele fostului soț și fostul domiciliu cunoscut este

neîntemeiat în raport cu dispozițiile art. 331 - 339 C. proc. civ., iar

indicarea greșită a numelui străzii „ori greșita menționate a ei în

dispozitivul sentinței, constituie o eroare materială și nu un motiv de apel.

Apelul formulat împotriva încheierii

este neîntemeiat.

Era exclus ca instanța să poată cita

intimatul din moment ce apelanta nu a indicat în cerere elemente de

identificare a persoanei (nume, adresă, obligație care de altfel îi revenea în

exclusivitate.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta

a declarat recurs, criticând-o pentru următoarele aspecte:

Încălcarea dispozițiilor art. 336 alin.

(1) și (5) din C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9

C. proc. civ., constând în calificarea greșită a căii de atac exercitate împotriva

încheierii din 29 ianuarie 2009, judecând-o ca apel și nu recurs iar pe de altă

parte soluționarea ei se face în camera de consiliu și nu în ședință publică,

așa cum a procedat instanța.

Hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a art. 95 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., constând în reținerea greșită a obligației recurentului de a

publica într-un ziar de răspândire națională a dispozitivului hotărârii, ca de

altfel și a comunicării lui prin intermediul Ministerului Justiției.

La termenul din 28 ianuarie 2009,

reclamanta a solicitat a se lua act de renunțarea la judecata cererii de

recurs.

Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință,

fie prin cerere scrisă.

Prin urmare, urmează a se lua act de

renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei

instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata

recursului declarat de reclamanta S.M.C. împotriva Deciziei nr. 305/ A din 14

mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 ianuarie 2010.