ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1321/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, secția I penală, prin încheierea din ședința publică din 13 februarie 2006, prin completul specializat anticorupție, a dispus respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție și în temeiul dispozițiilor art. 160 b alin. (3), raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.C.N., S.L.G., N.C.B., I.O.P., B.M.C., M.C.N., P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., D.M., D.I., I.E.G., P.V.S., P.I.F., S.V. și P.V., toți deținuți în Penitenciarul Colibași. În încheiere se arată că inculpații B.C.N., S.L.G., I.O.P., D.A.I., D.M., D.I.

și P.V., toți deținuți în Penitenciarul Colibași, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, cu alte măsuri de prevenție. Cererile inculpaților nu sunt fondate fiind necesar să se mențină starea de arest preventiv pentru fiecare inculpat aflat în această situație. Referitor la aspectele invederate de către inculpați, prin apărătorii lor, Curtea a constatat următoarele: Inculpații, în stare de arest preventiv, au criticat conținutul rechizitoriului și au afirmat că nu există indicii temeinice sau probe care să demonstreze că au săvârșit faptele reținute în sarcina lor. Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în această cauză.

Cu toate acestea există indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 C. proc. pen., în sensul că inculpații au săvârșit fapte penale. În acest sens, trebuie să se aibă în vedere întreg ansamblul probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Chiar dacă unele părți vătămate și-au schimbat declarațiile în fața instanței sau unii martori audiați nemijlocit de către instanță au declarat altfel decât la urmărirea penală, aceasta nu constituie un temei suficient pentru a considera că nu se mai justifică menținerea arestării preventive. În ceea ce privește legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice, instanța urmează să facă în continuare eforturile necesare pentru a obține datele solicitate în raport de care va aprecia asupra legalității acestei probe.

Majoritatea inculpaților aflați în stare de arest nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor. Aceasta este o poziție procesuală care este luată în considerare de către instanță în raport cu prezumția de nevinovăție ce există pentru fiecare dintre inculpați. Menținerea stării de arest preventiv nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpaților. În ceea ce privește termenul rezonabil a măsurii preventive de libertate, instanța consideră că durata arestului preventiv, pentru fiecare dintre inculpați, nu a depășit acest termen. Se are în vedere complexitatea cauzei și poziția procesuală a inculpaților.

Unii dintre inculpați au invocat nelegalitatea măsurii arestării preventive aplicată împotriva lor. La acest termen de judecată nu se mai poate examina legalitatea aplicării măsurii arestării preventive, deoarece acest aspect a fost analizat cu prilejul soluționării altor căi procesuale, la termenele anterioare. Starea de sănătate precară în care se găsesc unii dintre inculpați, demonstrată cu actele medicale depuse la dosar, nu poate reprezenta, prin ea însăși, un motiv întemeiat pentru a nu se mai menține starea de arest preventiv. În legătură cu acest aspect, inculpații au la dispoziție alte căi procesuale pentru soluționarea cererii lor. Prin urmare menținerea stării de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații aflați în această situație este justificată, deoarece subzistă toate temeiurile avute în vedere la aplicarea acestei măsuri.

Totodată, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu acest aspect, instanța apreciază că sunt probe certe potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpaților ar afecta grav ordinea publică. Aceste probe certe se regăsesc în ansamblul probator administrat în această cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în fază de judecată. Pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles nu neapărat prin temerea pe care inculpații ar genera-o în colectivitatea din care fac parte, ci mai ales prin faptul că lăsarea lor în libertate ar afecta grav valorile sociale și relațiile sociale care constituie conceptul de ordine publică. Pentru a concluziona, astfel, instanța nu are în vedere exclusiv actul de sesizare, ci probatoriul administrat, în întregimea lui, pe parcursul procesului penal.

Mai mult decât atât, menținerea stării de arest preventiv este justificată și pentru buna administrare a probelor în această cauză. Față de poziția procesuală a inculpaților și mai ales față de pericolul real ca aceștia să influențeze martorii și părțile vătămate ce urmează să fie audiați și să demonstreze în acest fel adevărul, se impune menținerea stării de arest preventiv. De precizat că, în fața instanței, au fost audiați până în prezent un număr mic de martori și se depun eforturi în continuare, pentru a se asigura prezența la instanță a tuturor martorilor menționați în actul de sesizare. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., se vor respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen., se va menține stare a de arest preventiv pentru fiecare inculpat aflat în detenție. Împotriva acestei din urmă încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații B.C.N., B.M.C., D.I., D.A.I., D.M., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., N.C.B., P.F., P.I.F., P.V.S., P.V., S.L.G., S.V. și M.C.N. În motivarea recursurilor, recurenții au solicitat, în esență, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., și susținând prin apărătorii lor, că menținerea arestării preventive este rezultatul neanalizării complete a probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea lor în libertate, nu ar face din aceștia, un pericol concret, pentru ordinea publică.

Că, de altfel, deși recurenții sunt arestați de un an și 6 luni, acest interval de timp nu a fost suficient acuzării să le dovedească vinovăția, care, de altfel, nu există o serie de interceptări telefonice, și acelea efectuate nelegal, nefiind de natură, a le stabili vinovăția. Apărătorii inculpaților au mai invocat împrejurări legate de starea de sănătate a unora din inculpați, de faptul că nu au antecedente penale, că n-au recunoscut învinuirile aduse, că nu s-au depus autorizările pentru ascultarea convorbirilor telefonice sau că s-a depășit termenul rezonabil de arestare. Recursurile sunt nefondate. Contrar susținerilor făcute de apărătorii inculpaților arestați, Curtea, analizând încheierea primei instanțe, în raport de criticile formulate, constată că aceasta este temeinică și legală, prin ea, făcându-se o corectă aplicare a legii.

Prima instanță a făcut o corectă și completă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret, pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurenților pentru ordinea publică, care, ar consta în imposibilitatea de influențare a martorilor. Existența împrejurărilor, temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, pe larg analizate, de instanța de fond, alături de pericolul concret, reprezentat de lăsarea inculpaților în libertate, pentru ordinea publică, face ca susținerile inculpaților să nu poată fi primite, impunând constatarea temeiniciei și legalității hotărârii atacate. Împrejurările legate de starea de sănătate a inculpaților, de faptul că nu au antecedente penale, că nu și-au recunoscut învinuirile sau că la dosar nu s-au depus încă, autorizările pentru ascultarea convorbirilor telefonice, nu sunt nici ele de natură a duce la admiterea recursurilor inculpaților.

În raport de complexitatea cauzei, de multitudinea de martori, ce se impune a fi ascultați, în cauză, ca și de diversitatea de mijloace de probă, ce trebuie administrate, apare ca nefondată și susținerea după care, în cauză ar fi trecut, perioada rezonabilă în care un inculpat poate fi ținut în stare de arest. Față cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații B.C.N., B.M.C., D.I., D.A.I., D.M., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., N.C.B., P.F., P.I.F., P.V.S., P.V. și S.L.G., ca nefondate și să le respingă, ca atare, menținând, astfel, încheierea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocați, pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C.N., B.M.C., D.I., D.A.I., D.M., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., N.C.B., P.F., P.I.F., P.V.S., P.V., S.L.G., S.V. și M.C.N. împotriva încheierii din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 303/P/2005. Obligă recurenții inculpați B.C.N., D.I., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., P.V.S., P.V. și S.L.G. la plata sumei de câte 60 RON cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenții inculpați B.M.C., D.A.I., D.M., N.C.B., P.F., P.I.F., S.V. și M.C.N. la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.