ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1321/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția I penală,

prin încheierea din ședința publică din 13 februarie 2006, prin completul

specializat anticorupție, a dispus respingerea cererilor de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu o altă măsură de prevenție și în temeiul dispozițiilor

art. 160

b

alin. (3), raportat la art. 300

2

C. proc. pen.,

a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.C.N., S.L.G., N.C.B., I.O.P.,

B.M.C., M.C.N., P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., D.M., D.I., I.E.G., P.V.S., P.I.F.,

S.V. și P.V., toți deținuți în Penitenciarul Colibași.

În încheiere se arată că inculpații

B.C.N., S.L.G., I.O.P., D.A.I., D.M., D.I. și P.V., toți deținuți în

Penitenciarul Colibași, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive,

cu alte măsuri de prevenție.

Cererile inculpaților nu sunt fondate

fiind necesar să se mențină starea de arest preventiv pentru fiecare inculpat aflat

în această situație.

Referitor la aspectele invederate de

către inculpați, prin apărătorii lor, Curtea a constatat următoarele:

Inculpații, în stare de arest

preventiv, au criticat conținutul rechizitoriului și au afirmat că nu există

indicii temeinice sau probe care să demonstreze că au săvârșit faptele reținute

în sarcina lor.

Cu prilejul analizei menținerii

stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în

concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în

această cauză. Cu toate acestea există indicii temeinice în sensul prevederilor

art. 143 C. proc. pen., în sensul că inculpații au săvârșit fapte penale. În

acest sens, trebuie să se aibă în vedere întreg ansamblul probatoriu

administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

judecată.

Chiar dacă unele părți vătămate și-au

schimbat declarațiile în fața instanței sau unii martori audiați nemijlocit de

către instanță au declarat altfel decât la urmărirea penală, aceasta nu

constituie un temei suficient pentru a considera că nu se mai justifică

menținerea arestării preventive.

În ceea ce privește legalitatea

interceptărilor convorbirilor telefonice, instanța urmează să facă în

continuare eforturile necesare pentru a obține datele solicitate în raport de

care va aprecia asupra legalității acestei probe.

Majoritatea inculpaților aflați în

stare de arest nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Aceasta este o poziție procesuală care este luată în considerare de către

instanță în raport cu prezumția de nevinovăție ce există pentru fiecare dintre

inculpați.

Menținerea stării de arest preventiv

nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme

arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpaților.

În ceea ce privește termenul

rezonabil a măsurii preventive de libertate, instanța consideră că durata

arestului preventiv, pentru fiecare dintre inculpați, nu a depășit acest

termen. Se are în vedere complexitatea cauzei și poziția procesuală a

inculpaților.

Unii dintre inculpați au invocat

nelegalitatea măsurii arestării preventive aplicată împotriva lor. La acest

termen de judecată nu se mai poate examina legalitatea aplicării măsurii

arestării preventive, deoarece acest aspect a fost analizat cu prilejul

soluționării altor căi procesuale, la termenele anterioare.

Starea de sănătate precară în care

se găsesc unii dintre inculpați, demonstrată cu actele medicale depuse la dosar,

nu poate reprezenta, prin ea însăși, un motiv întemeiat pentru a nu se mai

menține  starea de arest preventiv. În legătură cu acest aspect, inculpații au

la dispoziție alte căi procesuale pentru soluționarea cererii lor.

Prin urmare menținerea stării de

arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații aflați în această situație

este justificată, deoarece subzistă toate temeiurile avute în vedere la

aplicarea acestei măsuri. Totodată, lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În legătură cu acest

aspect, instanța apreciază că sunt probe certe potrivit cărora lăsarea în

libertate a inculpaților ar afecta grav ordinea publică.

Aceste probe certe se regăsesc în

ansamblul probator administrat în această cauză, atât în faza de urmărire penală,

cât și în fază de judecată.

Pericolul pentru ordinea publică

trebuie înțeles nu neapărat prin temerea pe care inculpații ar genera-o în

colectivitatea din care fac parte, ci mai ales prin faptul că lăsarea lor în

libertate ar afecta grav valorile sociale și relațiile sociale care constituie

conceptul de ordine publică. Pentru a concluziona, astfel, instanța nu are în

vedere exclusiv actul de sesizare, ci probatoriul administrat, în întregimea

lui, pe parcursul procesului penal.

Mai mult decât atât, menținerea

stării de arest preventiv este justificată și pentru buna administrare a

probelor în această cauză.

Față de poziția procesuală a

inculpaților și mai ales față de pericolul real ca aceștia să influențeze

martorii și părțile vătămate ce urmează să fie audiați și să demonstreze în

acest fel adevărul, se impune menținerea stării de arest preventiv. De precizat

că, în fața instanței, au fost audiați până în prezent un număr mic de martori

și se depun eforturi în continuare, pentru a se asigura prezența la instanță a

tuturor martorilor menționați în actul de sesizare.

Nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., se vor respinge cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 300

2

C. proc. pen., se va

menține stare a de arest preventiv pentru fiecare inculpat aflat în detenție.

Împotriva acestei din urmă

încheieri, în termen legal, au declarat recursuri inculpații B.C.N., B.M.C., D.I.,

D.A.I., D.M., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., N.C.B., P.F., P.I.F., P.V.S., P.V.,

S.L.G., S.V. și M.C.N.

În motivarea recursurilor,

recurenții au solicitat, în esență, casarea încheierii atacate și revocarea

măsurii arestării preventive, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., și susținând prin apărătorii lor, că menținerea

arestării preventive este rezultatul neanalizării complete a probelor

dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea lor în libertate, nu ar face

din aceștia, un pericol concret, pentru ordinea publică. Că, de altfel, deși recurenții

sunt arestați de un an și 6 luni, acest interval de timp nu a fost suficient

acuzării să le dovedească vinovăția, care, de altfel, nu există o serie de

interceptări telefonice, și acelea efectuate nelegal, nefiind de natură, a le

stabili vinovăția.

Apărătorii inculpaților au mai

invocat împrejurări legate de starea de sănătate a unora din inculpați, de

faptul că nu au antecedente penale, că n-au recunoscut învinuirile aduse, că nu

s-au depus autorizările pentru ascultarea convorbirilor telefonice sau că s-a

depășit termenul rezonabil de arestare.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar susținerilor făcute de

apărătorii inculpaților arestați, Curtea, analizând încheierea primei instanțe,

în raport de criticile formulate, constată că aceasta este temeinică și legală,

prin ea, făcându-se o corectă aplicare a legii.

Prima instanță a făcut o corectă și completă

analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret, pe care l-ar

reprezenta punerea în libertate a recurenților pentru ordinea publică, care, ar

consta în imposibilitatea de influențare a martorilor. Existența

împrejurărilor, temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, pe larg analizate,

de instanța de fond, alături de pericolul concret, reprezentat de lăsarea

inculpaților în libertate, pentru ordinea publică, face ca susținerile inculpaților

să nu poată fi primite, impunând constatarea temeiniciei și legalității

hotărârii atacate.

Împrejurările legate de starea de

sănătate a inculpaților, de faptul că nu au antecedente penale, că nu și-au

recunoscut învinuirile sau că la dosar nu s-au depus încă, autorizările pentru

ascultarea convorbirilor telefonice, nu sunt nici ele de natură a duce la

admiterea recursurilor inculpaților.

În raport de complexitatea cauzei,

de multitudinea de martori, ce se impune a fi ascultați, în cauză, ca și de

diversitatea de mijloace de probă, ce trebuie administrate, apare ca nefondată

și susținerea după care, în cauză ar fi trecut, perioada rezonabilă în care un

inculpat poate fi ținut în stare de arest.

Față cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursurile declarate de inculpații B.C.N., B.M.C., D.I., D.A.I.,

D.M., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., N.C.B., P.F., P.I.F., P.V.S., P.V. și S.L.G.,

ca nefondate și să le respingă, ca atare, menținând, astfel, încheierea

atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocați, pentru

apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.C.N., B.M.C., D.I., D.A.I., D.M., I.E.G., I.O.P., L.C.M.,

H.A., N.C.B., P.F., P.I.F., P.V.S., P.V., S.L.G., S.V. și M.C.N. împotriva

încheierii din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în

dosarul nr. 303/P/2005.

Obligă recurenții inculpați B.C.N.,

D.I., I.E.G., I.O.P., L.C.M., H.A., P.V.S., P.V. și S.L.G. la plata sumei de

câte 60 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați B.M.C.,

D.A.I., D.M., N.C.B., P.F., P.I.F., S.V. și M.C.N. la plata sumei de câte 100

RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

martie 2006.