ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 899/2017

Decizia nr. 899/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. x/117/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. Cluj să îi recalculeze drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței din 23 noiembrie 2015 privind câștigurile totale pentru perioada 10 decembrie 1992-31 decembrie 2001. Prin sentința civilă nr. 2283 din 5 septembrie 2016 Tribunalul Cluj a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 51/A din 17 ianuarie 2017 a admis în parte apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2383 din 5 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, pe care o schimbat-o, a admis în parte acțiunea înaintată de reclamantul A. împotriva pârâtei B. Cluj și obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie de recalculare a punctajului de pensie cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând "sporuri în sume fixe pentru realizările de plan (acord global)" și "spor pentru ore noapte" evidențiate în adeverința din 23 noiembrie 2015 emisă de SC C. SRL Cluj-Napoca și detaliate în adeverința din 08 august 2016 a aceluiași emitent, începând cu data de 01 decembrie 2015. A respins cererea reclamantului de a se lua în considerare, la stabilirea punctajului, și veniturile reprezentând "spor pentru ore suplimentare" și "primă Paște/Crăciun" menționate în aceleași adeverințe.

Împotriva acestei decizii, la data de 3 aprilie 2017 (potrivit ștampilei poștei de pe plicul aflat la fila 19 dosar) a formulat cerere de revizuire reclamantul A. indicând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii sale a arătat că prin decizia a cărei revizuire o solicită a fost nedreptățit, întrucât nu i s-au luat în calcul orele suplimentare efectuate în forma de lucru acord global și primele de Paști/Crăciun, sume ce au fost cuprinse în câștigul brut total figurat în statele de plăți. A susținut că prin decizia a cărei revizuire o solicită i s-a creat o situație discriminatorie față de alți contribuabili înainte de 1 aprilie 1992 și după această dată.

A precizat că a formulat și contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost respinsă prin Decizia nr. 155 din 22 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, ca tardivă. A solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul recalculării pensiei prin includerea atât a orelor suplimentare cât și a primelor încasate. Învestită cu soluționarea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de data inițierii demersului judiciar, a constatat că se aplică dispozițiile N.C.P.C., calificând cererea de retractare ca fiind revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 25 mai 2017 excepția tardivității acesteia, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 634 alin. (2) C. proc.

civ. și de data declarării căii de atac, respectiv 3 aprilie 2017. Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 cu referire la dispozițiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost depusă peste termenul legal pentru următoarele considerente: Cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 51/A din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul în care se invocă ca temei juridic al cererii de revizuire contrarietate de hotărârii în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori a recursului sau, după caz, la data pronunțării. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale sunt decizii definitive de la data pronunțării.

În speță, ultima hotărâre a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, respectiv Decizia civilă civile nr. 51/A din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a rămas definitivă la data pronunțării ei, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, întrucât această hotărâre a fost pronunțată în soluționarea căii de atac a apelului în litigiul, având ca obiect recalcularea pensiei. Așa fiind, în raport de data rămânerii definitive a hotărârii supuse revizuirii - 17 ianuarie 2017 - termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 17 februarie 2017. Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., respectiv la data de 3 aprilie 2017, astfel cum rezultă din data poștei de pe plicul de expediție aflat la fila 19 dosar revizuire. Art. 185 alin. (1) din N.C.P.C. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac. În cazul cererii de revizuire formulate de revizuent în baza dispozițiilor art. 322 pct. 9, respectiv art. 509 pct. 10 C. proc. civ., revizuentul a susținut că această hotărâre încalcă principiul egalității în fața legii și îi creează o situație de discriminare față de ceilalți contribuabili în sistemul asigurărilor sociale de stat, înainte și după 1 aprilie 1992. A precizat că a formulat și contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost respinsă prin Decizia nr. 155 din 22 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, ca tardivă. Susținerea revizuentului nu poate fi încadrată în textul de lege evocat întrucât argumentele prezentate se circumscriu unor critici în fond formulate la adresa hotărârii a cărei retractare se solicită și nu au legătură cu temeiul evocat în susținerea cererii de revizuire pentru a fi susceptibilă de analiză.

În consecință, cererea de revizuire, formulată de revizuentul A., va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 51/A/2017 din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, formulată de revizuentul A. Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.