ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 899/2017

Decizia nr. 899/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. x/117/2016,

reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. Cluj să îi recalculeze

drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței din 23

noiembrie 2015 privind câștigurile totale pentru perioada 10 decembrie 1992-31

decembrie 2001.

Prin

sentința civilă nr. 2283 din 5 septembrie 2016 Tribunalul Cluj a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea ei

în sensul admiterii acțiunii.

Curtea de

Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 51/A din 17

ianuarie 2017 a admis în parte apelul declarat de reclamantul A. împotriva

sentinței civile nr. 2383 din 5 septembrie 2016 a Tribunalului Cluj, pe

care o schimbat-o, a admis în parte acțiunea înaintată de reclamantul

A. împotriva pârâtei B. Cluj și obligat pârâta să emită în

favoarea reclamantului o decizie de recalculare a punctajului de pensie cu

luarea în considerare a veniturilor reprezentând "sporuri în sume fixe

pentru realizările de plan (acord global)" și "spor pentru

ore noapte" evidențiate în adeverința din 23 noiembrie 2015

emisă de SC C. SRL Cluj-Napoca și detaliate în adeverința din 08

august 2016 a aceluiași emitent, începând cu data de 01 decembrie 2015. A

respins cererea reclamantului de a se lua în considerare, la stabilirea

punctajului, și veniturile reprezentând "spor pentru ore

suplimentare" și "primă Paște/Crăciun"

menționate în aceleași adeverințe.

Împotriva

acestei decizii, la data de 3 aprilie 2017 (potrivit ștampilei poștei

de pe plicul aflat la fila 19 dosar) a formulat cerere de revizuire reclamantul

A. indicând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În motivarea

cererii sale a arătat că prin decizia a cărei revizuire o

solicită a fost nedreptățit, întrucât nu i s-au luat în calcul

orele suplimentare efectuate în forma de lucru acord global și primele de

Paști/Crăciun, sume ce au fost cuprinse în câștigul brut total

figurat în statele de plăți. A susținut că prin decizia a

cărei revizuire o solicită i s-a creat o situație discriminatorie

față de alți contribuabili înainte de 1 aprilie 1992 și

după această dată. A precizat că a formulat și

contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost

respinsă prin Decizia nr. 155 din 22 martie 2017 a Curții de Apel

Cluj, ca tardivă. A solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea

în parte a hotărârii atacate în sensul recalculării pensiei prin

includerea atât a orelor suplimentare cât și a primelor încasate.

Învestită

cu soluționarea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și

Justiție în raport de data inițierii demersului judiciar, a constatat

că se aplică dispozițiile N.C.P.C., calificând cererea de

retractare ca fiind revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a invocat, din oficiu, la termenul

de judecată din 25 mai 2017 excepția tardivității acesteia,

în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 634

alin. (2) C. proc. civ. și de data declarării căii de atac,

respectiv 3 aprilie 2017.

Analizând

cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct.

8 cu referire la dispozițiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., Înalta

Curte constată că cererea de revizuire a fost depusă peste

termenul legal pentru următoarele considerente:

Cererea de

revizuire formulată de revizuentul A. este îndreptată împotriva Deciziei

civile nr. 51/A din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul în care se

invocă ca temei juridic al cererii de revizuire contrarietate de

hotărârii în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de

revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii

definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit

dispozițiilor art. 483 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de

muncă și de asigurări sociale, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct.

4 din același cod, sunt hotărâri definitive deciziile date în apel,

fără drept de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 634 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile

prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului

de exercitare a apelului ori a recursului sau, după caz, la data

pronunțării.

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate,

rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor

de muncă și asigurărilor sociale sunt decizii definitive de la

data pronunțării.

În

speță, ultima hotărâre a cărei anulare s-a solicitat pe

calea revizuirii, respectiv Decizia civilă civile nr. 51/A din 17 ianuarie

2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a rămas

definitivă la data pronunțării ei, potrivit dispozițiilor

legale anterior menționate, întrucât această hotărâre a fost

pronunțată în soluționarea căii de atac a apelului în

litigiul, având ca obiect recalcularea pensiei.

Așa

fiind, în raport de data rămânerii definitive a hotărârii supuse

revizuirii - 17 ianuarie 2017 - termenul legal pentru exercitarea căii de

atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C.

proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 17

februarie 2017.

Cererea de

revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art.

511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv la data de 3 aprilie 2017,

astfel cum rezultă din data poștei de pe plicul de expediție

aflat la fila 19 dosar revizuire.

Art. 185 alin.

(1) din N.C.P.C. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat

într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul

invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul

nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Așa

fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii

decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru

neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

În cazul

cererii de revizuire formulate de revizuent în baza dispozițiilor art. 322

pct. 9, respectiv art. 509 pct. 10 C. proc. civ., revizuentul a susținut

că această hotărâre încalcă principiul egalității

în fața legii și îi creează o situație de discriminare

față de ceilalți contribuabili în sistemul asigurărilor

sociale de stat, înainte și după 1 aprilie 1992. A precizat că a

formulat și contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a

fost respinsă prin Decizia nr. 155 din 22 martie 2017 a Curții de

Apel Cluj, ca tardivă.

Susținerea

revizuentului nu poate fi încadrată în textul de lege evocat întrucât argumentele

prezentate se circumscriu unor critici în fond formulate la adresa

hotărârii a cărei retractare se solicită și nu au

legătură cu temeiul evocat în susținerea cererii de revizuire pentru

a fi susceptibilă de analiză.

În

consecință, cererea de revizuire, formulată de revizuentul A.,

va fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 51/A/2017 din 17 ianuarie

2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, formulată de

revizuentul A.

Cu drept de

recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație

și Justiție. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.