ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10365/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10365/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
28 august 2003 reclamanții F.K.R. și R.K.G., în contradictoriu cu Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat restituirea obiectelor din
metale prețioase ridicate în mod abuziv de la tatăl lor F.R., care se mai află
în custodia B.N.R. și obligarea la plata despăgubirilor conform legii, pentru
obiectele care nu se mai află în ființă.
Tribunalul Sibiu, investit cu
soluționarea cererii prin declinarea competenței de către Judecătoria Sibiu,
prin sentința civilă nr. 573 din 1 iulie 2004:
- a respins excepția
lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României;
- a admis în parte
acțiunea în contradictoriu cu Banca Națională a României și în consecință:
- a obligat pârâta să
restituie reclamanților obiectele din metale prețioase identificate la
pozițiile 46 și 47 din inventarul nr. 7345 din 29 octombrie 1960 și anume: un
inel platină nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,20 kt. brut 2,40 gr
și un inel aur de la 14 kt. nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,25 kt.
2,80 gr;
- a obligat pârâta să
plătească reclamanților contravaloarea metalului prețios fin conținut de
obiecte cuprinse în același inventar, care nu se mai regăsesc fizic în tezaurul
B.N.R., S.M.B., calculată la prețul practicat de B.N.R. la data plății și
anume: 544,92 gr aur fin, 11,04 gr argint fin și 0,38 gr. platină fină, precum
și contravaloarea pietrelor prețioase montate în aceste obiecte;
- a respins celelalte capete de
cerere;
- a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și, în
consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice.
S-a reținut că:
Reclamanții sunt fiii
defunctului F.R. care, prin sentința penală nr. 33/1959 a Tribunalului Popular
Sibiu, a fost condamnat pentru infracțiunile de deținere și nepredare aur brut,
prevăzute de Legea nr. 284/1947 și deținere de bijuterii din aur, cu scop de eludare
a Legii nr. 658/1966, dispunându-se confiscarea în favoarea statului a obiectelor
evidențiate în inventarul 7345/1960.
Prin sentința penală
nr. 963/1965, a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de
contrabandă și pentru trafic de metale și pietre prețioase, valută,
dispunându-se confiscarea totală a averii, obiectele confiscate fiind
evidențiate în inventarul nr. 14493/1965.
Scopul urmărit de
inculpat a fost acela de a-și proteja averea față de efectele Legii nr. 284/1947,
care era un act normativ neconstituțional, în raport de Constituția din 1923,
1948 și respectiv 1952, preluarea obiectelor având deci un caracter abuziv.
Referitor la cele 10
lingouri confiscate, în temeiul sentinței penale nr. 633/1959, s-a stabilit că
nu erau din aur, ci dintr-un aliaj asemănător.
Prin decizia civilă
nr. 656 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile
formulate de reclamanți și de B.N.R. împotriva sentinței civile nr. 573/2004
pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut următoarele, referitor, în ce interesează,
la apelul reclamanților:
În mod judicios s-a
admis doar cererea apelanților de restituire, respectiv de plată a
contravalorii obiectelor din metale prețioase identificate prin inventarul nr. 7345/1960,
deoarece doar confiscarea acestora poate fi încadrată în categoria evidentă a
preluărilor abuzive, așa cum este ea reglementată prin O.U.G. nr. 190/2000 cu
modificările aduse prin Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004.
Respingerea cererii
privind restituirea bijuteriilor sau a contravalorii celor confiscate și
identificate în inventarul nr. 14493/1965, este întemeiată, în condițiile în
care actele normative în baza cărora s-a procedat la confiscarea obiectelor, nu
sunt cuprinse în lista de la art. 26 alin. (1) pct. 2 introdus prin Legea nr. 591/2004,
context în care se putea discuta despre o preluare abuzivă.
Obligarea B.N.R. la plata
contravalorii cantităților de metale fine prețioase este deci una corectă.
Cantitatea pretinsă în cererea de
apel, respectiv 1281,79 gr. aur, 13,8 gr. argint și 1,9 gr. platină este cea
brută, dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 fiind clare în
acest sens. Corectă este și dispoziția referitoare la plata contravalorii
metalelor prețioase, potrivit art. 39 alin. (3) din Normele metodologice de
aplicare a O.U.G. nr. 190/2000 care prevăd că, pentru pietrele prețioase ce nu
se mai regăsesc fizic, urmează a se plăti contravaloarea acestora, calculată
conform prețului de evidență al B.N.R. la data plății.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanții, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de
art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținându-se că:
- hotărârea a fost pronunțată cu
interpretarea eronată a dispozițiilor legale, respectiv O.U.G. nr. 190/2000 și
Legea nr. 591/2004 și de asemenea, cu o motivare străină cauzei și o apreciere
greșită a probatoriului administrat, cu privire la caracterul abuziv al
confiscării metalelor prețioase, ajungându-se astfel la inaplicabilitatea legii
de restituire.
În ce privește cuantumul metalelor
prețioase, eronat s-a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii
cantității respective, din probe rezultând o cantitate mai mare, iar referitor
la petrele prețioase trebuia să se dispună obligarea la plata contravalorii nu
general ci individual, cu valoarea distinctă pentru fiecare fel de piatră
prețioasă.
Recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect, din
considerentele hotărârii atacate, rezultă cu prisosință că aceasta este
motivată corespunzător și în sprijinul soluției date conform cadrului procesual
fixat.
Referitor la susținerea că s-a făcut
o greșită apreciere a probatoriului administrat, inclusiv în ce privește
cantitatea metalelor prețioase, sau a pietrelor prețioase, aceasta este o problemă
de eventuală netemeinicie a hotărârii, care în prezent nu mai poate fi abordată
în această fază de judecată, prevederile art. 304 pct. 10, 11 C. proc. civ.
care reglementau un asemenea motiv de casare, fiind în prezent abrogate.
Nici motivul de recurs privind
greșita aplicare a legii, în această materie nu poate fi primit.
O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul
metalelor prețioase și a pietrelor prețioase în România, a fost completată și
modificată prin Legea nr. 591/2004 publicată în M. Of. nr. 1224 din 20
decembrie 2004 ale cărei dispoziții deci, erau incidente la data judecății. Ca
atare, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului neretroactivității
legii, raportat la data introducerii acțiunii, câtă vreme, legea respectivă
cuprinde norme ce reglementează, în această materie, regimul juridic și
posibilitatea de restituire a metalelor și pietrelor prețioase.
Așa fiind, legal s-a făcut aplicarea
prevederilor O.U.G. nr. 190/2000, astfel cum a fost modificată și completată,
inclusiv în ce privește stabilirea caracterului abuziv al preluării, cu
referire la prevederile art. 26 potrivit cărora, prin preluarea abuzivă se
înțelege preluarea efectuată în baza actelor normative acolo arătate.
Cum în lista de la art. 26 alin. (1
2
),
introdus prin Legea nr. 591/2004, nu se regăsesc actele normative în baza
cărora s-a făcut confiscarea bijuteriilor identificate prin inventarul nr. 14493/1965,
corect s-a apreciat asupra caracterului preluării.
Mai departe, chiar trecând peste
faptul că, anumite chestiuni, mai sus menționate apar ca fiind aspecte de
netemeinicie a hotărârii atacate, este de observat că, referitor la cantitățile
de metale fine prețioase, la plata contravalorii cărora s-a dispus, acestea
sunt corecte, raportat la dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003,
după cum, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text, corect s-a dispus în
modalitatea arătată și în ce privește plata contravalorii pietrelor prețioase.
Față de cele arătate, în temeiul
art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanții F.K.R. și R.K.G. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 6 mai 2005
a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 decembrie2005.