ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10365/2005

CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10365/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

28 august 2003 reclamanții F.K.R. și R.K.G., în contradictoriu cu Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat restituirea obiectelor din

metale prețioase ridicate în mod abuziv de la tatăl lor F.R., care se mai află

în custodia B.N.R. și obligarea la plata despăgubirilor conform legii, pentru

obiectele care nu se mai află în ființă.

Tribunalul Sibiu, investit cu

soluționarea cererii prin declinarea competenței de către Judecătoria Sibiu,

prin sentința civilă nr. 573 din 1 iulie 2004:

- a respins excepția

lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României;

- a admis în parte

acțiunea în contradictoriu cu Banca Națională a României și în consecință:

- a obligat pârâta să

restituie reclamanților obiectele din metale prețioase identificate la

pozițiile 46 și 47 din inventarul nr. 7345 din 29 octombrie 1960 și anume: un

inel platină nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,20 kt. brut 2,40 gr

și un inel aur de la 14 kt. nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,25 kt.

2,80 gr;

- a obligat pârâta să

plătească reclamanților contravaloarea metalului prețios fin conținut de

obiecte cuprinse în același inventar, care nu se mai regăsesc fizic în tezaurul

B.N.R., S.M.B., calculată la prețul practicat de B.N.R. la data plății și

anume: 544,92 gr aur fin, 11,04 gr argint fin și 0,38 gr. platină fină, precum

și contravaloarea pietrelor prețioase montate în aceste obiecte;

- a respins celelalte capete de

cerere;

- a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și, în

consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

S-a reținut că:

Reclamanții sunt fiii

defunctului F.R. care, prin sentința penală nr. 33/1959 a Tribunalului Popular

Sibiu, a fost condamnat pentru infracțiunile de deținere și nepredare aur brut,

prevăzute de Legea nr. 284/1947 și deținere de bijuterii din aur, cu scop de eludare

a Legii nr. 658/1966, dispunându-se confiscarea în favoarea statului a obiectelor

evidențiate în inventarul 7345/1960.

Prin sentința penală

nr. 963/1965, a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de

contrabandă și pentru trafic de metale și pietre prețioase, valută,

dispunându-se confiscarea totală a averii, obiectele confiscate fiind

evidențiate în inventarul nr. 14493/1965.

Scopul urmărit de

inculpat a fost acela de a-și proteja averea față de efectele Legii nr. 284/1947,

care era un act normativ neconstituțional, în raport de Constituția din 1923,

1948 și respectiv 1952, preluarea obiectelor având deci un caracter abuziv.

Referitor la cele 10

lingouri confiscate, în temeiul sentinței penale nr. 633/1959, s-a stabilit că

nu erau din aur, ci dintr-un aliaj asemănător.

Prin decizia civilă

nr. 656 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile

formulate de reclamanți și de B.N.R. împotriva sentinței civile nr. 573/2004

pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele, referitor, în ce interesează,

la apelul reclamanților:

În mod judicios s-a

admis doar cererea apelanților de restituire, respectiv de plată a

contravalorii obiectelor din metale prețioase identificate prin inventarul nr. 7345/1960,

deoarece doar confiscarea acestora poate fi încadrată în categoria evidentă a

preluărilor abuzive, așa cum este ea reglementată prin O.U.G. nr. 190/2000 cu

modificările aduse prin Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004.

Respingerea cererii

privind restituirea bijuteriilor sau a contravalorii celor confiscate și

identificate în inventarul nr. 14493/1965, este întemeiată, în condițiile în

care actele normative în baza cărora s-a procedat la confiscarea obiectelor, nu

sunt cuprinse în lista de la art. 26 alin. (1) pct. 2 introdus prin Legea nr. 591/2004,

context în care se putea discuta despre o preluare abuzivă.

Obligarea B.N.R. la plata

contravalorii cantităților de metale fine prețioase este deci una corectă.

Cantitatea pretinsă în cererea de

apel, respectiv 1281,79 gr. aur, 13,8 gr. argint și 1,9 gr. platină este cea

brută, dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003 fiind clare în

acest sens. Corectă este și dispoziția referitoare la plata contravalorii

metalelor prețioase, potrivit art. 39 alin. (3) din Normele metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 190/2000 care prevăd că, pentru pietrele prețioase ce nu

se mai regăsesc fizic, urmează a se plăti contravaloarea acestora, calculată

conform prețului de evidență al B.N.R. la data plății.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținându-se că:

- hotărârea a fost pronunțată cu

interpretarea eronată a dispozițiilor legale, respectiv O.U.G. nr. 190/2000 și

Legea nr. 591/2004 și de asemenea, cu o motivare străină cauzei și o apreciere

greșită a probatoriului administrat, cu privire la caracterul abuziv al

confiscării metalelor prețioase, ajungându-se astfel la inaplicabilitatea legii

de restituire.

În ce privește cuantumul metalelor

prețioase, eronat s-a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii

cantității respective, din probe rezultând o cantitate mai mare, iar referitor

la petrele prețioase trebuia să se dispună obligarea la plata contravalorii nu

general ci individual, cu valoarea distinctă pentru fiecare fel de piatră

prețioasă.

Recursul nu este întemeiat.

Sub un prim aspect, din

considerentele hotărârii atacate, rezultă cu prisosință că aceasta este

motivată corespunzător și în sprijinul soluției date conform cadrului procesual

fixat.

Referitor la susținerea că s-a făcut

o greșită apreciere a probatoriului administrat, inclusiv în ce privește

cantitatea metalelor prețioase, sau a pietrelor prețioase, aceasta este o problemă

de eventuală netemeinicie a hotărârii, care în prezent nu mai poate fi abordată

în această fază de judecată, prevederile art. 304 pct. 10, 11 C. proc. civ.

care reglementau un asemenea motiv de casare, fiind în prezent abrogate.

Nici motivul de recurs privind

greșita aplicare a legii, în această materie nu poate fi primit.

O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul

metalelor prețioase și a pietrelor prețioase în România, a fost completată și

modificată prin Legea nr. 591/2004 publicată în M. Of. nr. 1224 din 20

decembrie 2004 ale cărei dispoziții deci, erau incidente la data judecății. Ca

atare, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului neretroactivității

legii, raportat la data introducerii acțiunii, câtă vreme, legea respectivă

cuprinde norme ce reglementează, în această materie, regimul juridic și

posibilitatea de restituire a metalelor și pietrelor prețioase.

Așa fiind, legal s-a făcut aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 190/2000, astfel cum a fost modificată și completată,

inclusiv în ce privește stabilirea caracterului abuziv al preluării, cu

referire la prevederile art. 26 potrivit cărora, prin preluarea abuzivă se

înțelege preluarea efectuată în baza actelor normative acolo arătate.

Cum în lista de la art. 26 alin. (1

2

),

introdus prin Legea nr. 591/2004, nu se regăsesc actele normative în baza

cărora s-a făcut confiscarea bijuteriilor identificate prin inventarul nr. 14493/1965,

corect s-a apreciat asupra caracterului preluării.

Mai departe, chiar trecând peste

faptul că, anumite chestiuni, mai sus menționate apar ca fiind aspecte de

netemeinicie a hotărârii atacate, este de observat că, referitor la cantitățile

de metale fine prețioase, la plata contravalorii cărora s-a dispus, acestea

sunt corecte, raportat la dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2003,

după cum, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text, corect s-a dispus în

modalitatea arătată și în ce privește plata contravalorii pietrelor prețioase.

Față de cele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de

reclamanții F.K.R. și R.K.G. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 6 mai 2005

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5609/2005
C. împotriva pârâtei B.N.R., pe care a obligat-o să-i plătească acestuia contravaloarea monezilor și bijuteriilor cu conținut de 19, 21 grame aur fin, calculată la prețul practicat de B.N.R. la data plății. A respins acțiunea față de Statul
ÎCCJ 2005-05-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4608/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 3 septembrie 2003 reclamanta V.D. a chemat în judecată pe pârâții B.N.R. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pent
ÎCCJ 2005-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7331/2005
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10 decembrie 2003, reclamanta F.G.E. a chemat în judecată pârâții Statul Român, prin
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82308)
să-i restituie bunurile de mai sus și, pentru cele care nu pot fi restituite în natură, obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata contravalorii conform prețurilor practicate de B.N.R. la data judecății. În motivar
ÎCCJ 2007-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4878/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 3 decembrie 2003, reclamanta R.E. a solicitat, în contradictoriu cu B.N.R., B.N.R., sucursala Constanța, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Pu
Sursă