ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10365/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 august 2003 reclamanții F.K.R. și R.K.G., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat restituirea obiectelor din metale prețioase ridicate în mod abuziv de la tatăl lor F.R., care se mai află în custodia B.N.R. și obligarea la plata despăgubirilor conform legii, pentru obiectele care nu se mai află în ființă.

Tribunalul Sibiu, investit cu soluționarea cererii prin declinarea competenței de către Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 573 din 1 iulie 2004: - a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României; - a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu Banca Națională a României și în consecință: - a obligat pârâta să restituie reclamanților obiectele din metale prețioase identificate la pozițiile 46 și 47 din inventarul nr. 7345 din 29 octombrie 1960 și anume: un inel platină nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,20 kt. brut 2,40 gr și un inel aur de la 14 kt. nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,25 kt.

2,80 gr; - a obligat pârâta să plătească reclamanților contravaloarea metalului prețios fin conținut de obiecte cuprinse în același inventar, care nu se mai regăsesc fizic în tezaurul B.N.R., S.M.B., calculată la prețul practicat de B.N.R. la data plății și anume: 544,92 gr aur fin, 11,04 gr argint fin și 0,38 gr. platină fină, precum și contravaloarea pietrelor prețioase montate în aceste obiecte; - a respins celelalte capete de cerere; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a reținut că: Reclamanții sunt fiii defunctului F.R.

care, prin sentința penală nr. 33/1959 a Tribunalului Popular Sibiu, a fost condamnat pentru infracțiunile de deținere și nepredare aur brut, prevăzute de Legea nr. 284/1947 și deținere de bijuterii din aur, cu scop de eludare a Legii nr. 658/1966, dispunându-se confiscarea în favoarea statului a obiectelor evidențiate în inventarul 7345/1960. Prin sentința penală nr. 963/1965, a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă și pentru trafic de metale și pietre prețioase, valută, dispunându-se confiscarea totală a averii, obiectele confiscate fiind evidențiate în inventarul nr. 14493/1965. Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-și proteja averea față de efectele Legii nr. 284/1947, care era un act normativ neconstituțional, în raport de Constituția din 1923, 1948 și respectiv 1952, preluarea obiectelor având deci un caracter abuziv.

Referitor la cele 10 lingouri confiscate, în temeiul sentinței penale nr. 633/1959, s-a stabilit că nu erau din aur, ci dintr-un aliaj asemănător. Prin decizia civilă nr. 656 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile formulate de reclamanți și de B.N.R. împotriva sentinței civile nr. 573/2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele, referitor, în ce interesează, la apelul reclamanților: În mod judicios s-a admis doar cererea apelanților de restituire, respectiv de plată a contravalorii obiectelor din metale prețioase identificate prin inventarul nr. 7345/1960, deoarece doar confiscarea acestora poate fi încadrată în categoria evidentă a preluărilor abuzive, așa cum este ea reglementată prin O.U.G.

nr. 190/2000 cu modificările aduse prin Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004. Respingerea cererii privind restituirea bijuteriilor sau a contravalorii celor confiscate și identificate în inventarul nr. 14493/1965, este întemeiată, în condițiile în care actele normative în baza cărora s-a procedat la confiscarea obiectelor, nu sunt cuprinse în lista de la art. 26 alin. (1) pct. 2 introdus prin Legea nr. 591/2004, context în care se putea discuta despre o preluare abuzivă. Obligarea B.N.R. la plata contravalorii cantităților de metale fine prețioase este deci una corectă. Cantitatea pretinsă în cererea de apel, respectiv 1281,79 gr. aur, 13,8 gr. argint și 1,9 gr. platină este cea brută, dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G.

nr. 1344/2003 fiind clare în acest sens. Corectă este și dispoziția referitoare la plata contravalorii metalelor prețioase, potrivit art. 39 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000 care prevăd că, pentru pietrele prețioase ce nu se mai regăsesc fizic, urmează a se plăti contravaloarea acestora, calculată conform prețului de evidență al B.N.R. la data plății. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținându-se că: - hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale, respectiv O.U.G. nr. 190/2000 și Legea nr. 591/2004 și de asemenea, cu o motivare străină cauzei și o apreciere greșită a probatoriului administrat, cu privire la caracterul abuziv al confiscării metalelor prețioase, ajungându-se astfel la inaplicabilitatea legii de restituire.

În ce privește cuantumul metalelor prețioase, eronat s-a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii cantității respective, din probe rezultând o cantitate mai mare, iar referitor la petrele prețioase trebuia să se dispună obligarea la plata contravalorii nu general ci individual, cu valoarea distinctă pentru fiecare fel de piatră prețioasă. Recursul nu este întemeiat. Sub un prim aspect, din considerentele hotărârii atacate, rezultă cu prisosință că aceasta este motivată corespunzător și în sprijinul soluției date conform cadrului procesual fixat. Referitor la susținerea că s-a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat, inclusiv în ce privește cantitatea metalelor prețioase, sau a pietrelor prețioase, aceasta este o problemă de eventuală netemeinicie a hotărârii, care în prezent nu mai poate fi abordată în această fază de judecată, prevederile art. 304 pct. 10, 11 C. proc.

civ. care reglementau un asemenea motiv de casare, fiind în prezent abrogate. Nici motivul de recurs privind greșita aplicare a legii, în această materie nu poate fi primit. O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și a pietrelor prețioase în România, a fost completată și modificată prin Legea nr. 591/2004 publicată în M. Of. nr. 1224 din 20 decembrie 2004 ale cărei dispoziții deci, erau incidente la data judecății. Ca atare, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului neretroactivității legii, raportat la data introducerii acțiunii, câtă vreme, legea respectivă cuprinde norme ce reglementează, în această materie, regimul juridic și posibilitatea de restituire a metalelor și pietrelor prețioase.

Așa fiind, legal s-a făcut aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 190/2000, astfel cum a fost modificată și completată, inclusiv în ce privește stabilirea caracterului abuziv al preluării, cu referire la prevederile art. 26 potrivit cărora, prin preluarea abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza actelor normative acolo arătate. Cum în lista de la art. 26 alin. (1 2 ), introdus prin Legea nr. 591/2004, nu se regăsesc actele normative în baza cărora s-a făcut confiscarea bijuteriilor identificate prin inventarul nr. 14493/1965, corect s-a apreciat asupra caracterului preluării. Mai departe, chiar trecând peste faptul că, anumite chestiuni, mai sus menționate apar ca fiind aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, este de observat că, referitor la cantitățile de metale fine prețioase, la plata contravalorii cărora s-a dispus, acestea sunt corecte, raportat la dispozițiile art. 39 alin. (2) din H.G.

nr. 1344/2003, după cum, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text, corect s-a dispus în modalitatea arătată și în ce privește plata contravalorii pietrelor prețioase. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții F.K.R. și R.K.G. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 6 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie2005.