ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 260 din 25 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ a fost admisă cererea formulată de reclamanții F.A. și F.M.L., V.I. și V.M., în contradictoriu cu A.V.A.S. București, în sensul că a constatat prescrierea dreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de convențiile de lucru din 18 martie 1996 și 11 noiembrie 1996, cu addendum din 19 decembrie 1996, încheiate între B. sucursala Sighișoara și SC C.I. SRL Sighișoara, precum și contractele de garanție imobiliară încheiate între B. SA, sucursala Sighișoara și reclamanții V.I.

și V.M. și respectiv încheiat între B. SA sucursala Sighișoara și reclamanții F.A. și F.M.L. De asemenea a fost dispusă radierea dreptului de ipotecă instituit în favoarea B. SA sucursala Sighișoara cu privire la imobilele care fac obiectul contractelor de garanție imobiliară individualizate mai sus și înscrise în C.F. corespunzătoare. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca excepția de necompetență teritorială a instanței întrucât întâmpinarea a fost primită prin corespondență în ziua de 25 noiembrie 2004 după deliberare, nu a fost respectat termenul procedural de formulare și depunere a întâmpinării, iar sancțiunea atrasă de nerespectarea competenței teritoriale este nulitate – relativă.

Pe fondul cauzei s-a apreciat, în principal că data de la care se poate cere executare silită a creanței este 2 aprilie 1997, dată de la care a început să curgă termenul general de execuție de 3 ani instituit prin decretul nr. 167/1958, iar acest termen s-a împlinit la data de 2 aprilie 2000, deci anterior Legii nr. 409/2000 publicată în M. Of. nr. 389 din 19 iulie 2001. Împotriva sentinței nr. 260 din 25 octombrie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a promovat recurs pârâta A.V.A.S. cu sediul în București, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, în mod corect competența de soluționare a cauzei revenind Curții de Apel București, precum și încălcarea sau aplicarea greșită a legii deoarece termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S.

este de 7 ani, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. Reclamanții F.A., F.M.L., V.I. și V.M., au depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 3921 pronunțată în ședința publică de la 21 iunie 2005 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei la secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare cu motivarea că obiectul litigiului dedus judecății este de natură comercială. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București urmând a fi admis pentru următoarele considerente. În materia competenței teritoriale dispozițiile art. 5 C. proc. civ., stabilesc că toate cererile se fac la instanța domiciliului pârâtului, iar în conformitate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, republicată și aprobată prin Legea nr. 409 /2001 și ulterior modificată prin O.U.G. nr. 23/2004 rezultă neîndoios că cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S. sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului. Din verificarea cererii de chemare în judecată, reiese că reclamanții au indicat sediul pârâtei A.V.A.S.

ca fiind în București. Pentru aceste rațiuni juridice urmează a admite recursul declarat de A.V.A.S., împotriva sentinței nr. 260 din 25 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, iar în temeiul art. 304 pct. 3, raportat la art. 312 C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva sentinței nr. 260 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Casează sentința și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2006.