ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4682/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 15323

din 29 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC P.N. SA, iar pârâta

S.N.T.R. SA a fost obligată la plata sumei de 18.032.103.781 lei (echivalentul a

536.414,32 dolari S.U.A.) reprezentând daune interese contractuale, plus

753.466.038 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 93 din 2 februarie

2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, sentința de fond

fiind schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la

plata sumei de 418.990 dolari S.U.A., echivalent în lei la data plății, cu

42.357.310 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei reclamante.

Prin aceeași decizie apelanta a fost

obligată la plata către expertul D.I. a unei diferențe de onorariu în sumă de

17.500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a avut în vedere concluziile noii expertize contabile efectuate în această

fază procesuală potrivit cărora prejudiciul suferit de reclamantă este de

418.990 dolari S.U.A., prejudiciu calculat în raport de consumul total de

materiale auxiliare în perioada 10 septembrie 2001 - 1 februarie 2003, din care

s-a dedus stocul existent la 10 septembrie 2001, necesarul de materiale

auxiliare pentru producția F.Ț. Târgu Jiu, pe aceeași perioadă, necesar

stabilit prin extragerea consumului lunar din fișele limită de consum lunar.

Nemulțumită de această decizie

reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct.

8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta apreciază că instanța de apel a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., art. 304

pct. 5 C. proc. civ., primind și soluționând o cerere al cărei obiect este

precizat doar în valută, nu și în lei astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin.

(3) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru.

Prin cea de-a doua critică recurenta

apreciază că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, art. 304 pct.

6 C. proc. civ., obligând apelanta doar la suma de 418.990 dolari S.U.A., în

timp ce însăși apelanta, în cererea de apel recunoscuse că datorează 421.978 dolari

S.U.A., cu titlu de daune.

De asemenea, hotărârea din apel nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța

nefăcând altceva decât să prezinte o situație de fapt, fără a argumenta juridic

soluția dată.

Prin cea de-a patra critică

recurenta consideră că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății,

respectiv clauzele contractului încheiat între părți privitoare la condițiile

în care se derulau raporturile contractuale, necesarul de materiale pentru

realizarea producției F.Ț. Târgu Jiu, stabilindu-se înainte de începerea

producției, cantitățile de materiale fiind solicitate în baza comenzilor

tuturor partenerilor contractuali ai intimatei, așa încât, valoarea

contractului dintre părți nu putea fi stabilită decât prin însumarea

cantităților înscrise în comenzile emise, la care se aplicau prețurile

convenite de părți prin contract.

În consecință, apreciază că în mod

greșit instanța de apel a stabilit și și-a însușit obiectivele expertizei

propuse de intimată, cât și concluziile expertului.

Prin cea de-a cincea critică

recurenta apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal, art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., nefiind indicat nici un temei de drept care să justifice soluția

adoptată.

În final, recurenta impută instanței

nepronunțarea asupra unor mijloace de apărare și dovezi administrate ce erau

hotărâtoare în dezlegarea pricinii, art. 304 pct. 10 C. proc. civ., omițând să

analizeze și răspunsul expertului la obiecțiunile sale, răspuns care de altfel

a determinat recuzarea expertului, iar ulterior, expertul nu a mai efectuat

completarea dispusă de instanță, omisiune care a făcut ca prejudiciul stabilit

de expert și însușit de instanță să fie greșit.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata, care și-a schimbat denumirea în SC G.T. SA, depunând acte în acest

sens, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta, criticile urmând a fi analizate într-o altă

ordine decât cea invocată.

Instanța de apel și-a fundamentat și

argumentat soluția exclusiv pe concluziile expertizei întocmite de D.I., în

această fază procesuală, expert care a fost recuzat de două ori de către

reclamantă, intimată în apel, cereri respinse de instanță.

Din încheierea din 3 martie 2004,

rezultă că s-a acordat termen pentru ca părțile să depună obiectivele

expertizei, obiective ce urmau a fi cenzurate de instanță.

La termenul următor, 17 martie 2004,

aceste obiective au fost încuviințate așa cum au fost formulate de părți, deși

din practicaua încheierii rezultă că părțile și-au contestat reciproc unele

dintre obiective.

Acest fapt a permis expertului

abordarea numai a unora dintre obiective, iar ulterior crearea unor confuzii

între completările acestei expertize, expertul nu răspunsese tuturor

obiectivelor și obiecțiuni la expertiză, încheierea din 6 octombrie 2004, fiind

edificatoare în acest sens, iar expertul în loc să răspundă analizează el

însuși probele, în răspunsul dat, ignorând cele dispuse prin încheierea din 6

octombrie 2004.

Ulterior, deși a răspuns

obiectivului omis dintre cele propuse de intimată, acest răspuns, potrivit

căruia prejudiciul însumează 472.900 dolari S.U.A. nu mai este analizat de

instanță.

Cum instanța de apel și-a argumentat

exclusiv soluția pe concluziile acestei expertize, în raport de cele reținute,

curtea apreciază criticile recurentei fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 10 C. proc. civ., ca întemeiate.

Instanța de apel nu a corelat

concluziile expertului cu cele stipulate de părți în contract (respectiv art. 4),

cu referire la anexele 1 și 2, contract de constituie legea părților și pe care

l-a ignorat complet, așa încât critica recurentei este întemeiată și sub acest

aspect.

De asemenea instanța de apel nu a

corelat concluziile expertului cu recunoașterile apelantei pârâte, parte care

prin obiecțiunile de la fond, fusese de acord cu despăgubiri în valoare de

477.602,60 dolari S.U.A., pentru ca apoi, prin cererea de apel, cu 421.978,92 dolari

S.U.A.

Soluția instanței de apel de a

obliga pârâta la o sumă mai mică decât fusese de acord însăși apelanta, fără

nici un fel de argumentare, îndreptățește critica recurentei întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., curtea urmând a o admite și sub

acest aspect.

De reținut că dacă la începutul

litigiului pârâta contesta dreptul reclamantei de a fi despăgubită susținând că

s-ar îmbogăți fără justă cauză (a se vedea încheierea) ulterior, prin

răspunsurile date la interogator și prin notele depuse la dosar, a recunoscut

că reclamanta are dreptul de a fi despăgubită, contestând numai cuantumul

acestei despăgubiri, cuantum modificat succesiv, după cum s-a arătat.

Instanța de apel nu a argumentat

nici motivele pentru care concluziile primei expertize au fost înlăturate, nici

măcar înlăturarea concluziilor expertului din apel potrivit cărora prejudiciul

creat reclamantei ar fi de 472.900 dolari S.U.A., așa încât critica recurentei

este justificată și sub acest aspect.

În ceea ce privește însă prima

critică a recurentei, cea întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., curtea o apreciază ca nefondată, deoarece ea însăși și-a formulat

acțiunea în despăgubiri într-o altă monedă stabilită și convenită de altfel de

părți în anexa II la contract, fapt ce nu a împiedicat, nici instanța de fond,

nici cea de apel, să stabilească timbrajul și să dispună ca sumele stabilite ca

despăgubiri să fie plătibile în lei.

În consecință, recursul reclamantei

este întemeiat motiv pentru care va fi admis iar decizia din apel casată în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Curtea apreciază că, întrucât

soluția din apel a fost argumentată exclusiv pe concluziile raportului de

expertiză efectuat în această fază procesuală, raport analizat în

considerentele expuse, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în

conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., cu ocazia rejudecării

instanța de apel urmând a clarifica situația prejudiciului raportat la clauzele

contractuale la actele depuse de părți și la recunoașterile pârâtei, eventual

prin ordonarea unei contraexpertize, date fiind concluziile diferite la care au

ajuns experții desemnați în cele două faze procesuale, fond și apel, ocazie cu

care se vor analiza și cheltuielile de judecată efectuate de părți în toate

fazele procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC P.N. SA București, împotriva deciziei nr. 93 din 2 februarie 2005

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului pârâtei.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2005.