ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2702/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 19 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.M. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză nu există motive de întrerupere a executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea, fără a avea în vedere situația dificilă în care se află concubina și copilul său, solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.

Prin decizia penală nr. 139/ A pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat; concluzionând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a fi admisă cererea condamnatului. În termen legal, condamnatul a declarat recurs criticând hotărârile pronunțate pentru netemeinicie și nelegalitate. Recursul nu este fondat. Condamnatul a solicitat întreruperea executării, pedepsei în baza dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportată la art. 455 C. proc. pen., invocând situația dificilă în care se află familia sa. Instanța de fond a dispus efectuarea unei anchete sociale din concluziile căreia rezultă că numita P.M., concubina condamnatului și fiul acesteia, B.G.

locuiesc în comuna Vasilați, jud. Călărași împreună cu sora numitei P.M. și concubinul ei. Analizând probele administrate în cauză instanțele au reținut în mod corect că în cauză nu există împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului, care să facă posibilă incidența dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Împrejurarea că, numita P.M., concubina condamnatului realizează venituri mici, nu este o împrejurare specială în sensul prevăzut de legiuitor, de natură să justifice întreruperea executării pedepsei la care a fost condamnat recurentul prin hotărâre judecătorească definitivă. În consecință, nesubzistând nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat condamnatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 139/ A din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.