ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2702/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 19

ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul B.M.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că în cauză nu există motive de întrerupere a

executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea,

fără a avea în vedere situația dificilă în care se află concubina și copilul

său, solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o

perioadă de 3 luni.

Prin decizia penală nr. 139/ A

pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2006, Curtea de Apel București

a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat; concluzionând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a fi admisă

cererea condamnatului.

În termen legal, condamnatul a

declarat recurs criticând hotărârile pronunțate pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Recursul nu este fondat.

Condamnatul a solicitat întreruperea

executării, pedepsei în baza dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

raportată la art. 455 C. proc. pen., invocând situația dificilă în care se află

familia sa.

Instanța de fond a dispus efectuarea

unei anchete sociale din concluziile căreia rezultă că numita P.M., concubina

condamnatului și fiul acesteia, B.G. locuiesc în comuna Vasilați, jud. Călărași

împreună cu sora numitei P.M. și concubinul ei.

Analizând probele administrate în

cauză instanțele au reținut în mod corect că în cauză nu există împrejurări

speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe

grave pentru familia condamnatului, care să facă posibilă incidența dispozițiilor

art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împrejurarea că, numita P.M.,

concubina condamnatului realizează venituri mici, nu este o împrejurare

specială în sensul prevăzut de legiuitor, de natură să justifice întreruperea

executării pedepsei la care a fost condamnat recurentul prin hotărâre

judecătorească definitivă.

În consecință, nesubzistând nici

unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat condamnatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 139/ A din 22

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.