ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1808/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1808/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor civile de față,
constată;
Prin
cererea înregistrat la data de 12 octombrie 2010, reclamanta SC R. SA. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin D.T.S.C.,
admiterea contestației împotriva Hotărârii din 1 august 2010 de stabilire a
despăgubirilor pentru expropriere și anularea hotărârii ou privire la cuantumul
despăgubirilor pentru suprafața de 34 mp situat în București, sector 1. Prin
cererea precizaîoare depusă la cursul judecării cauzei și luat în considerare
de instanță pe baza probelor administrate, în conformitate cu dispozițiile art
129 alin. (6) C. proc. civ.
O altă critică vizează aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în raport de
standardele internaționale de evaluare, suma reală ce trebuia acordată
ridicându-se la 93.998 lei, avându-se în vedere prețul de 2.764,95 lei pe mp.
S-a invocat, astfel încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 24/2011, potrivit căruia
valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate fiind schimbată,
la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător, într-o tranzacție
cu prețul determinat obiectiv. Or, în cauză contractele comunicate de către
Oficiul de Cadastru nu reflectă prețul real și, în consecință, nu se poate
stabili un prejudiciu corect, pe baza acestora.
Împotriva aceleiași decizii a declarat
recurs și pârâtul Municipiul București prin D.T.S.C., criticând soluția pentru
nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct, 7 și 9 C. proc. civ.
S-a invocat de către recurent
aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.
33/1994, în sensul că aspectele refacerii împrejmuirii și a mutării racordului
de gaze sunt noțiuni distincte de evaluarea în mod concret a prejudiciului.
Astfel, cu privire la evaluarea
împrejmuirii, panourile din fier forjat pot fi reutilizate în cazul mutării
gardului, despăgubiri putând fi acordate numai pentru lucrarea de construcție a
fundației și eventualul zid de sprijin.
Cu privire la modificarea racordului
instalației de gaze, instanțele de fond nu puteau acorda despăgubiri bazându-se
pe opinia expertului numit de instanță V.E. cu privire la evaluarea
prejudiciului cauzat de mutarea racordului de gaze naturale, întrucât acesta ia
în considerare în totalitate suprafața utilă a locuinței situată pe terenul
situat în București, sector 1, ceea ce încalcă dispozițiile imperative ale art.
26 din Legea nr. 33/1994, prin faptul că nu justifică existența prejudiciului
cert sau a întinderii acestuia.
În mod eronat, instanța de apel a
apreciat că valoarea de 18.230 lei reprezintă prejudiciul cauzat de mutarea
racordului de gaze naturale, întrucât această valoare este aferentă suprafeței
de 423,67 mp utili, respectiv întregii construcții, formată din parter, etaj,
garaj, aceasta nefîind afectată de expropriere.
S-a mai invocat faptul că hotărârea
instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul art. 304,
pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit jurisprudenței constante a C.E.D.O.,
în virtutea art. 6, alin. (1) din Convenție, instanțelor naționale ie revine
obligația de a „audia" argumentele părților și de a realiza o examinare
efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii.
Astfel, o motivare de câteva rânduri,
care nu oferă niciun argument pertinent pentru a susține concluzia, nu poate fi
considerată decât o lipsă a motivării.
Pe de o parte, instanța de apel nu
oferă niciun motiv pentru care înțelege să acorde despăgubiri pentru refacerea
împrejmuirii și mutarea racordului de gaz, deși este evident că prejudiciul
determinat de expertul V. nu este nici cert, nici determinat sau determinabil,
ceea ce încalcă dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recursul declarat de reclamanta SC R.
SA este nefondat
Examinând susținerile recurentei, Înalta
Curte constată că acestea se subsumează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
urmând să Ie analizeze din această perspectivă.
Este neîntemeiată critica reclamantei
în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ,
deoarece instanța de apel s-a pronunțat în limitele investirii sale, având în
vedere acțiunea introductivă de instanță și modificările ulterioare ale
acesteia.
Astfel, prin acțiunea formulată la
data de 12 octombrie 2010 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata
despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 34 mp situat în
București, sector 1, precum și a valorii gardului împrejmuitor.
La data de 15 februarie 2011,
reclamanta a depus o precizare de acțiune (fila 24 dosarul Tribunalului
București), solicitând despăgubiri pentru suprafața de teren deja menționată.
La data de 05 aprilie 2011 se depune
de reclamantă o altă precizare de acțiune (fila 83 dosar Tribunal), de această
dată cerându-se despăgubiri pentru desființarea gardului împrejmuitor și
mutarea instalației de gaz.
Așa fiind, este evident că reclamanta
a clarificat în trei rânduri în ce constă prejudiciul și întinderea acestuia,
respectiv: valoarea gardului împrejmuitor și a branșamentului la instalația de
gaze.
În expertiza întocmită în fața
instanței de fond au fost incluse despăgubiri pentru o cabină și pavaj și au
fost acordate de Tribunal reclamantei, fără ca aceasta să le fi cerut expres.
În consecință, în mod corect instanța
de apel a înlăturat din dispozitiv acordarea despăgubirilor pentru un
prejudiciu care nu a tbst cerut de către parte, neindicându-se ca temei de fapt,
nici la momentul formulării acțiunii, nici ulterior, astfel încât Curtea de
Apel s-a conformat dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „ In toate
cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse
judecății."
Mai mult, acțiunea nu poate fi
modificată în calea de atac, aceasta nefiind permis de lege conform art. 316
raportat la art. 294 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se poate invoca în
recurs o cerere care nu a fost formulată în fața instanței de fond, 15
februarie 2011, reclamanta a arătat că solicită și obligarea pârâtei să emită o
nouă hotărâre de stabilire a despăgubirilor pentru suprafața de 34 rnp. Prin o
nouă cerere precizatoare depusă la 05 aprilie 2011, reclamanta a solicitat
modificarea parțială a Hotărârii din 18 august 2010 în ce privește cuantumul
despăgubirilor șî obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru suprafața
de 34 mp din București și prejudiciul creat prin dărâmarea gardului din
față și mutarea instalației de gaz.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că este proprietara unei suprafețe de teren de 1000 mp situată în
București, și a unei suprafețe de 2.179,85 mp situată în București cu
clădire aferentă, prin contract de vânzare-cumparare autentificat din 19 mai
2008 de B.N.P. A.Ș. Prin sentința civilă nr. 428 din 29 martie 2010 a fost
admisă cerere de intervenție în dosarul de expropriere asupra terenului
cumpărat în București, dispunându-se exproprierea suprafeței de 17 mp cu
plata unei despăgubiri de 42.732 lei. Pârâta, a emis însă o altă hotărâre de
stabilire a despăgubirilor din 2010 cu o valoare mult mai mică, anume 22.701
lei. Prin sentința civilă nr. 1654 din 05 noiembrie 2008 Tribunalul București a
respins ca prematură cererea de expropriere a suprafeței de 34 mp din București,
împotriva sentinței fiind declarat apel care a fost respins prin Decizia civilă
nr. 328/A din 25 mai 2009. în ce privește suma propusă de expropriator pentru
despăgubire ea nu reflectă valoarea reală de piață a terenului și nici
prejudiciul creat prin dărâmarea gardului și refacerea lui.
Tribunalul București, secția a III-a
civilă, prin sentința civilă nr. 901126 aprilie 2010 a admis în parte
contestația formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâtul
Municipiul București prin D.T.S.C.; a modificat în parte Hotărârea din 18
august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere, în sensul
acordării către reclamantă și a despăgubirii în cuantum de 43.921 lei
reprezentând prejudiciul material produs ca urmare a exproprierii suprafeței de
34 mp din sector 1 București, despăgubire alcătuită din: evaluare împrejmuire -
15.280 lei; evaluare branșament gaze -18.230 lei, evaluarea cabină poartă -
8.849 lei și evaluare pavaj curte 1.562 lei;respinge cererea de anulare a
Hotărârii nr. 125 din 18 august 2010 cât privește despăgubirea stabilită pentru
suprafața de teren de 34 mp ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței tribunalul
a reținut că reclamanta SC R. SA a fost proprietara unei suprafețe de teren de
34 mp, expropriată prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 august
2010 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită în baza
Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 769 din 08 iulie
2010 în baza H.G. nr. 592 din 23 iunie 2010 prin care a fost aprobată declanșarea
procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de expropriere, în aplicarea
prevederilor Legii nr. 198/2004 privind măsuri, prealabile lucrărilor de
construcție de autostrăzi și drumuri naționale.
În drept, legea menționată a declarat
de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes
național, județean și local (drumuri astfel cum sunt definite în O.G. nr.
43/1997). Conform art. 2 alin (1) din lege, expropriator este statul român
pentru drumurile de interes național, județele pentru drumurile de interes
județean, iar municipiile/orașele și comunele pentru drumurile de interes
local. în aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat
de Ministerial Transporturilor, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, iar unitățile
administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației
publice locale.
Legea nr. 198/2004 instituie reguli
derogatorii de la procedura exproprierii reglementată de Legea nr 33/1994,
stabilind termene și derogări pentru întocmirea documentației și totodată
atribuția, Guvernului sau a unității administrativ - teritoriale de a emite
hotărârea de expropriere. Prin această hotărâre se stabilesc și despăgubirile
acordate deținătorilor terenurilor care constituie coridorul de expropriere,
coridor stabilit de SC C.N.A.D.N.R. SA, iar terenurile fiind identificate de A.N.C.P.I.
Despăgubirile se stabilesc pe baza unui raport de evaluare întocmit avându-se
în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771
alin. (5) din C. fisc., cu modificările și completările ulterioare (art. 4 alin.
(9) din Legea nr 198/2004).
Plata despăgubirilor pentru imobilele
expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor
reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim
țart. 5 alin (1) Legea nr. 198/2004), în termen de 10 zile de la data aducerii
la cunoștință publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia
se află imobilul a tabelelor prevăzute la art. 4 alin. (5).
În cazul în care titularii drepturilor
reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor
alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru
plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele
expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condițiile prezentei legi.
Asupra cauzei, tribunalul notează că
reclamanta se găsește sub incidența art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004,
reținându-se că hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost comunicată la 16
septembrie 2010, iar acțiunea a fost introdusă la 12 octombrie 2010, în
termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 198/2004. Tribunalul notează totodată
că deși în cererea precizatoare depusă la 05 aprilie 2011, reclamanta a
solicitat modificarea parțială a Hotărârii din 18 august 2010, se constată că
reclamanta a solicitat în fapt modificarea Hotărârii din 18 august 2010 care a
făcut obiectul acțiunii introduse în termenul de 30 zile.
Reclamanta a contestat cuantumul
despăgubirilor stabilite de comisia instituită pe baza raportului de evaluare
invocând totodată neacoperirea prejudiciului suferit prin desființarea și
mutarea instalației de gaze.
Comisia de experți desemnată în cauză
de tribunal a depus la dosar un prim raport de expertiză la 14 noiembrie 2011
(fila 129), stabilind prin comparația ofertelor de pe piață prețul pe mp al
terenului expropriat la data expertizării la 266 euro/mp rezultând o valoarea a
terenului de 49.450 lei, gardul edificat din zidărie pe fundații de beton cu
centuri de beton armat a fost evaluat Ia 1.187 euro; costul de înlocuire a
branșamentului de gaze a fost evaluat la 7.232 lei. Opinie separată a tăcut
expertul Acriș Vaier care a criticat aspectul că au fost alese anumite oferte
de pe piață pentru a se determina o valoarea cât mat mică a suprafeței
expropriate, nu a fost cuprinsă în evaluare casa poartă și pavajul de la
intrarea în imobil, evaluând terenul expropriat la 643,24 euro/mp respectiv 93.998
lei despăgubire, evaluarea zidului la 68.940 lei, valoarea branșamentului de
gaze la 15.320 lei, adăugând cabină poartă 13. 250 lei și pavaj la intrare
imobil 11.865 lei. Expertul V.E. a răspuns la obieețiuniie expertului A.V.,
evaluând terenul la 37.318 lei, împrejmuire 15.280 lei, branșament gaze 15.320
lei, casă poartă 8.849 lei, pavaj 1.562 lei (fila 197).
Dispunându-se refacerea raportului de
expertiză, la 29 mai 2012 s-a depus un raport în care fiecare expert a avut
câte o opinie distinctă (filele 6, 14,40 vol II). Prin încheierea din 12
februarie 2013 s-a dispus completarea raportului de expertiză cu luarea în
considerare a contractelor de vânzare-cumpărare comunicate la dosar de D.I.T.L.
Sector 1 și O.C.P.I. Sector 1.
Experții V.E. și B.D. au evaluat
terenul expropriat de 34 mp raportat la prețurile menționate în contractele de
vânzare-cumpărare depuse la dosar de D.I.T.L. Sector 1 și O.C.P.I. Sector 1 la
cuantumul de 5.610 euro, reprezentând 23.149 lei la un curs mediu de 4,12
lei/euro și la o valoare de 165 euro/mp. Expertul A.V. a refuzat în fapt. să
stabilească prețul terenului expropriat raportat la prețurile din contractele
de vânzare-cumpărare comunicate de la dosar cu motivația că în opinia sa5
prețurile din contractele depuse demonstrează fenomenul de evaziune fiscală în
masă, astfel că își menține opinia privind evaluarea făcută din punctul său de
vedere, de 893,33 euro/mp. Tribunalul notează însă că această valoare a fost
corectată d expert în raportul refăcut, propunând un preț unitar de 640,32 euro/mp
(fila 14 vol. II.).
În ce privește cuantumul efectiv al
despăgubirii, tribunalul a reținut că prin hotărârea din 18 august 2010 s-a
stabilit cuantumul despăgubirii la 45.403 lei, potrivit unui raport evaluator
întocmit în 15 iulie 2010 (fila 40 vol. I).
Opiniile a doi dintre cei trei experți
din comisia desemnată de instanță au stabilit o valoare de 165 euro/mp pentru
cei 34 mp expropriați, luând în considerare trei valori orientative constând în
prețuri din două contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare de
300 mp, 475,59 mp și 54 mp.
Constatarea comisiei de experți în
completarea la raportul de expertiză s-a întemeiat pe tranzacții efectuate în
anul 2011 (contract din 19 septembrie 2011 și contract din 17 iunie 2011),
instanța dispunând ca, în raport de aceste prețuri să stabilească valoarea
terenului. Aceștia au luat în considerare Ia evaluarea terenului și condițiile
de piață actuale, aplicând corecțiile necesare. Având în vedere că experții au
luat în considerare această corecție, instanța va constata că prețui just pe mp
al terenului de 34 mp este cel evaluat la 115 euro/mp, rezultând o evaluare a
terenului de 231.49 lei raportat la valorile efectiv practicate și relevate de
contractele de vânxare-curnpărare depuse la dosar. Văzând propunerea comisiei
de expropriere, tribunalul constată că valoarea reținută în opinie majoritară
de experți este inferioară valoni propuse de comisie, astfel ca va fi respinsă
contestația împotriva Hotărârii din 18 august 2011 pe acest aspect. De altfel,
și în opinia majoritară a experților în raportul refăcut, în care fiecare
expert a avut o opinie proprie, s-au propus pentru terenul de 34 mp valorile de
43.103 lei, de respectiv 30.739 lei, inferioare șl acestea valorii propuse de
comisie. Expertul A.V. a propus valoarea de 640,32 euro/mp conducând la o
despăgubire pentru teren de 95.727 lei. Opinia acestuia fiind în minoritate,
tribunalul a luat în considerare evaluările efectuate de ceilalți doi experți
care au situat despăgubirea pentru teren la un cuantum inferior celui propus de
comisie.
În ce privește cuantumul prejudiciului
solicitat a fi reparat de reclamantă și produs ca urmare a exproprierii,
tribunalul a reținut că, deși reclamanta nu a indicat în mod clar în cererea
precizatoare depusă la dosar Ia 05 aprilie 2011 aspectul că solicită acoperirea
și a prejudiciului produs prin distmgerea pavajului și a unei cabine poartă,
tribunalul a constatat că experții A.V. și V.E. au admis că în urma
exproprierii a fost desființat și o parte a pavajului din fața clădirii și o
cabină poartă, evaluând fiecare aceste două obiective afectate. Tribunalul a
constatat că evaluarea efectuată de expertul A.V. asupra branșamentului gaze,
gardului, pavajului și cabinei de poartă au luat în considerare criterii bazate
pe valoarea de piață. A apreciat tribunalul că față de aspectul că acestea
reprezintă despăgubiri, cu titlu de prejudiciu material suportat ca urmare a
exproprierii, este întemeiată opinia expertului Vâlcu Emil relativ Ia aspectul
că este necesar a fi luat în considerare costul de înlocuire pentru acestea.
S-a reținut prin urmare valorile stabilite pe baza acestui criteriu de către
expert V.E. pentru prejudiciul material invocat, constând în: evaluare
împrejmuire - 35.280 lei; evaluare branșament gaze - 18.230 lei, evaluarea
cabină poartă - 8.849 lei și evaluare pavaj curte 1.562 lei, în total 43.921
lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel Municipiul București și S. C. Românită S.A.
Apelanta SC R. SA a formulat
întâmpinare Ia apelul formulat de Municipiul București solicitând respingerea
acestuia ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 252/A din 28
octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a III-a civilă,
s-a respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă SC R. SA,
împotriva sentinței civile nr. 901 din 26 aprilie 2013, pronunțate de
Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 49164/3/2010.
A admis apelul declarat de
apelantul-pârât Municipiul București prin D.T.S.C. împotriva sentinței civile
nr. 901 din 26 aprilie 2013, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a
civilă, în Dosarul nr. 49164/3/2010.
A schimbat în parte sentința, în
sensul că prejudiciul material este în cuantum de 33.510 lei reprezentând
evaluare împrejmuire și evaluare branșament gaze.
S-au menținut celelalte dispoziții ale
sentinței.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Curtea a admis apelul formulat de Municipiu! București și a respinge
apelul formulat de SC R. SA, având în vedere urcătoarele considerente:
Apelul Municipiului București a fost
apreciat fondat, deoarece nici prin cererea principală și nici prin precizările
ulterioare din 15 februarie 2011 reclamanta nu a solicitat despăgubiri pentru
pavajul din curtea imobilului și pentru cabina poartă.
Compunerea prejudiciului este la
latitudinea reclamantul ui, acesta având obligația de a-1 determina prin
cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului
disponibilității procesului civil, reclamantul stabilește limitele investirii.
Instanța are obligația de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu,
un prejudiciu real precum și întinderea acestuia.
Din această perspectivă, s-a constatat
că reclamanta nu a învestit instanța de judecată decât în ceea ce privește
prejudiciul creat ca urmare a dărâmării gradului din față și mutarea
instalației de gaze care alimentează casa, cererea din 5 aprilie 2011 ca și cea
din 12 octombrie 2010 sunt lipsite de orice echivoc, reclamanta menționând în
clar că "prejudiciul este creat prin dărâmarea gardului din față și
mutarea instalației de gaze care alimentează casa"( fila 83 dosar
Tribunaf-vol. 1).
Critîeile Municipiului București cu
privire la evaluarea împrejmuirii și a racordului .de gaze ce ar trebui
modificat ca urmare a exproprierii nu sunt fondate.
Din raportul de expertiză rezultă că
urmare a exproprierii este necesar a se reface împrejmuirea proprietății precum
și mutarea racordului de gaz, estimarea costurilor pentru aceste operațiuni
fiind o componentă a determinării valorice a prejudiciului, experții desemnații
având competența de a se pronunța asupra acestora.
În cea ce privește valoarea stabilită
Curtea a constatat că expertul desemnat de instanță ing. V.E. a avut în vedere
valoarea de înlocuire, folosind în calculație Catalogul de evaluare. În baza
acestora a determinat valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii, valoare
medie în comparație cu cea propusă de expertul desemnat de reclamantă, care a
indicat o valoare mult mai mare, și cea propusă de expertul desemnat de pârât,
care a indicat o valoare mult mai mică.
Omologarea variantei propuse de
expertul V. de către instanță este corectă și conformă cu art. 210-212 C. proc.
civ.
Astfel, Curtea a avut în vedere
valoarea stabilită de expertul V.E. din. care rezultă o valoare pentru împrejmuire
de 15.280 lei, iar pentru branșament gaze o valoare de 18.230 lei, în total
33.510 lei.
Apelul formulat de SC R. SA nu este
fondat pentru următoarele motive:
Criticile referitoare la evaluarea
împrejmuirii și a racordului de gaze sunt nefondate pentru aceleași
considerente avute în vedere și în apelul Municipiului București, motivarea
Curții fiind comună celor două apeluri, rațiunile expuse anterior fiind
aceleași, opinia expertului ing. A.V. propunând o sumă cu mult mai mare decât
cea a expertului propus de instanță.
În aceste condiții, și având în vedere
dispozițiile art. 210 C. proc. civ instanța a omologat varianta cu valoarea
medie rezultată prin metoda comparației.
Nici criticile referitoare la valoarea
despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 34 mp nu sunt fondate.
Expertul A.V. a avut în vedere la
stabilirea valorii de piață a terenului expropriat oferte de vânzare preluate
de pe internet și nu astfel cum s-a statuat în practică și în jurisprudență,
contracte de vânzare - cumpărare încheiate pentru terenuri din aceiași zonă șl
aceiași categorie de folosință. Aceste aspecte au și atras refacerea raportului
de expertiză dispus de instanță prin încheierea de ședință din 12 februarie
2013.
Doi dintre experți s-au conformat
dispozițiilor instanței având în vedere contractele de vânzare - cumpărare
depuse la dosar de D.G.I.T.L. a sectorului 1 și O.C.P.I. București.
Expertul V.V. a exprimat un punct de
vedere separat singura motivație pentru care nu a luat în considerare
contractele de vânzare cumpărare încheiate efectiv în zonă fiind o presupusă
evaziune fiscală în" proporție de masă", fără nici un alt argument
care să justifice luarea în considerare a ofertelor de vânzare de pe internet.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta SC. R. SA, criticând soluția pentru nelegalitate și invocând
în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării
greșite a dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
În esență, reclamanta a invocat faptul
că a solicitat în fața instanței de fond acordarea întregului prejudiciu
rezultat ca urmare a exproprierii, astfel încât, nu se justifică înlăturarea
sumelor de bani ce reprezintă valoarea cabinei și a pavajului, așa cum au fost
reținute în raportul de expertiză de expertul Acriș Vaier. Chiar dacă
prejudiciul a fost indicat generic, acesta trebuia determinat în
Sunt nefondate și susținerile privind
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în
raport de standardele internaționale de evaluare, precum și prin O.G. nr.
24/2011.
Instanțele au avut în vedere
stabilirea obiectivă a prețului de vânzare a imobilului în litigiu, stabilit de
experți în conformitate cu prețurile din contractele de vânzare pentru terenuri
similare.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin.
(1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea
reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptățite, iar la calcularea cuantumului acesteia, experții precum și
instanța vor ține seama de prețul eu care se vână, în mod obișnuit, imobilele
de același fel în unitatea administrațiv-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate
de acestea.
În accepțiunea dispozițiilor legale
menționate mai sus, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același
fel în unitatea adminîstrativ-teritorială înseamnă prețul de piața cu care ar
trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, la o anumită
dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață
concurențială și în cazul în care părțile contractante respectă condițiile unei
vânzări corecte.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei
că în contractele depuse la dosarul cauzei au fost consemnate prețuri nereale,
deoarece acestea rezultă din contracte de vânzare-cumparare, întocmite în formă
autentică notarială.
Recursul declarat de pârâtul
Municipiul București prin D.T.S.C.i este nefondat.
Examinând susținerile recurentului, Înalta
Curte constată că pârâtul a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9
C. proc. civ.,urmând să le analizeze din această perspectivă.
Sunt neîntemeiate susținerile
pârâtului în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art, 304 pct. 7 C. proc.
civ., referitoare la nemotivarea hotărârii judecătorești, deoarece instanța de
apel a motivat soluția în fapt și în drept, răspunzând argumentelor părților.
Situația de fapt a fost determinată pe
baza probelor administrate, stabilindu-se valoarea terenului expropriat și a
prejudiciului ce a rezultat din expropriere : valoarea gardului ce împrejmuia
imobilul și a refacerii branșamentului la gaze, acestea fund determinate prin
expertiză tehnică de specialitate.
Așa fiind, instanța a respectat
standardele unui proces echitabil, analizând susținerile părților, atât în
raport de criticile formulate în calea de atac, cât și în raport de probele
administrate în apel. Aceste aspecte au fost reflectate în cuprinsul hotărârii
judecătorești pronunțate de Curtea de Apel, care, în esență, trebuie să
răspundă argumentelor invocate de părți, fiind importantă calitatea acestora,
nu volumul motivării.
Sunt neîntemeiate și criticile
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost
acordate daune a căror întindere nu a fost determinată, în raport de art. 26
din Legea nr. 33/1994.
Recurentul-pârât nu contestă
îndreptățirea reclamantei la acordarea despăgubirilor pentru expropriere și a
prejudiciului rezultat din această operațiune, ci se referă la cuantumul
acordat pentru refacerea branșamentului de gaz și la posibilitatea refolosirii
unor părți din gardul împrejmuitor, critic! care nu vizează aplicarea legii, ci
evaluarea probatoriului de către instanța de apel.
Determinarea întinderii prejudiciului,
a elementelor ce-l compun, respectiv; valoarea terenului, refacerea gardului
împrejmuitor, a branșamentului la gaze, etc, precum și modalitatea de calcul
folosită sunt aspecte care țin de situația de fapt, deci de temeinicie și, în
consecință, nu pot fi analizate în recurs, față de abrogarea art. 304 pct. 11 C.
poc. civ, prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să
respingă, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SA și de
pârâtul Municipiul București prin D.T.D.S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de reclamanta SC R. SA și de pârâtul Municipiul București prin D.T.D.S.C.
împotriva Deciziei civile nr. 252/A din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi
10 iunie 2014.