ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1455 din 6 martie 2006

Prin încheierea din 28 februarie

2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, pronunțată

în dosarul nr. 8488/2005, printre altele, au fost respinse cererile de încetare

de drept a măsurii arestării preventive formulate de inculpații

P.C., P.O.C.

,

S.M.

,

M.D.

,

C.V.B.

,

C.C.Șt.

și

S.V

.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpați împotriva sentinței penale nr. 355 din

28 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care, în baza art. 333 C.

proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii și

completării urmăririi penale și s-a revocat măsura arestării preventive a

inculpaților, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2006 în temeiul art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea

preventivă a acestora.

Deoarece cauza se află în stare de

recurs motivează Curtea, starea de arest nu se i-a în discuție din 30 în 30

zile ca în cursul urmăririi penale, astfel cum au susținut inculpații, ci se aplică

dispozițiilor art. 160

b

text de lege, care prevede că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, astfel cum s-a procedat în

speță, astfel că măsura arestării preventive nu a încetat de drept.

Împotriva încheierii au declarat

recurs inculpații P.C., P.O.C., S.M., M.D., C.V.B., C.C.Șt. și S.V., fără a-l

motiva în scris.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat,

încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea,

revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori

prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

Prin urmare art. 141 nu prevede o

cale de atac separată și împotriva încheierii dată în primă instanță sau în

apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei

măsuri preventive și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat

cu recurs.

Totodată din aceste dispoziții nu

rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs și încheierea pronunțată de

instanța de recurs.

În raport de prevederile art. 141 C.

proc. pen., recunoașterea unei căi de atac în situația amintită, ar fi contrar art.

23 alin. (7) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței

privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de

lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul

Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În același timp s-ar

încălca art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., în temeiul cărora

încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.

În consecință, recursurile declarate

de inculpați urmează a fi respinse, ca inadmisibile, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata sumelor de câte 120 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei a

reprezentat onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din

fondul Ministerului Justiției.