ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5097/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, a fost condamnat inculpatul A.D., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu data de 23 februarie 2005 la zi.

În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.D. suma de 2.000.000 lei reprezentând daune materiale. Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului suma de 4.900.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 12 februarie 2005, inculpatul s-a întâlnit în gara din Alba Iulia cu L.M., C.E., C.L.S. și cu martorul S.L., înțelegându-se să se deplaseze împreună la diferite locuințe din oraș pentru a cerși. În jurul orei 15,00, aceștia au ajuns în dreptul imobilului de pe strada Aurel Vlaicu, în care locuiește partea vătămate P.D. în vârstă de 74 ani. Observând că ușa de la casă nu era încuiată, motivează prima instanță, iar în curte nu se afla nimeni, L.M.E., C.E.

și C.L.S. au hotărât să sustragă bunuri din locuință. Cei trei au pătruns în curte după care au intrat în casă unde au fost surprinși de partea vătămată care le-a cerut să părăsească locuința. Făptuitorii au refuzat, iar C.L., în vârstă de 13 ani s-a strecurat pe lângă partea vătămată, a intrat în camera de lângă hol de unde a sustras o poșetă după care au ieșit cu toții în curte unde îi aștepta martorul S.L. Tribunalul a mai constatat că P.D. i-a urmărit pe făptuitori până în fața porții locuinței sale și le-a cerut suma de 20.000 lei găsită în poșeta furată. În acel moment, S.L. i-a înmânat părții vătămate suma de 20.000 lei din banii personali. În acel moment inculpatul a observat că P.D.

purta la gât un lănțișor din aur, s-a apropiat de aceasta și prin surprindere i l-a smuls, după care a fugit. În aceeași zi, inculpatul a vândut lănțișorul martorului D.M. pentru suma de 250.000 lei care, la rândul său l-a înstrăinat unei persoane necunoscute. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 214/ A din 12 iulie 2005, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința numai sub aspectul laturii penale a cauzei și rejudecând în aceste limite a înlăturat dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.D., fără a-l motiva în scris. Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței, deoarece în mod just prima instanță a reținut în favoarea lui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., făcând o corectă individualizare a pedepsei.

Examinând recursul declarat de inculpat în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanțele au reținut o reală situație de fapt ce nu a fost contestată de inculpat, în sensul că, în ziua de 12 februarie 2005, acesta a smuls de la gâtul părții vătămate un lănțișor de aur în valoare de 2.000.000 lei, iar încadrarea juridică este legală. În ceea ce privește individualizarea pedepsei soluția pronunțată de Curtea de apel care a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare este corectă.

Instanța de fond a dat eficiență unor criterii complementare de individualizare judiciară respectiv conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal și împrejurarea că nu posedă antecedente penale fără a avea în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta asupra unei persoane în vârstă de 74 ani aflată în imposibilitate de a se apăra. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepselor și art. 52 din același cod, referitoare la scopul pedepsei, Înalta Curte apreciază că individualizarea judiciară corectă a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății în prezenta cauză este cea făcută de instanța de apel care a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de prima instanță și a majorat pedeapsa aplicată făptuitorului.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod. Deoarece recurentul inculpat este arestat preventiv în această cauză, conform art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia, perioada detenției de la 23 februarie 2005 la 12 septembrie 2005. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 214/ A din 12 iulie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 februarie 2005 la 12 septembrie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2005.