ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 98/2017 din 27 aprilie 2017, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ciocile și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional, în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1253/2017 din 19 iunie 2017, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila;

- a declinat competența de soluționare a acțiunii privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ciocile, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal;

- a constatat intervenit conflictul negativ de competență;

- a suspendat judecata cauzei și a dispus trimiterea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Înalta Curte reține că în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, în baza cărora au fost emise actele contestate, competența materială a instanței de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorității publice care emite actul administrativ, în condițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2012, fără a mai fi pusă în discuție valoarea și natura creanței în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, privind competența materială comună în materia contenciosului administrativ.

Art. 10 alin. (11) instituie așadar o renunțare la criteriul valoric în determinarea competenței și o revenire la criteriul rangului autorității emitente.

Însă, în prezenta cauză, astfel cum a reținut și Curtea de Apel Galați, prin acțiune s-a solicitat anularea în parte, cu privire la suma de 361.925,11 RON, a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 127 din 10 ianuarie 2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 ianuarie 2017, ambele emise de Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, respectiv suspendarea efectelor actelor administrative atacate în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

După cum se observă, actele atacate nu emană de la o autoritate centrală, ci de la o autoritate regională, asimilată celor locale și județene în raport de aria sa de competență.

Drept urmare, în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece obiectul acțiunii privește acte emise de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, care se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel că litigiile privind anularea actelor emise de această autoritate având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

Ca atare, în speță fiind supuse cenzurii acte administrative emise de o autoritate publică locală, competența se va stabili în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prin aplicarea criteriului rangului autorității emitente.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ciocile și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2017.