ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2490/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2008 pronunțată în data de 30 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 638 din 22 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel Înalta Curte a reținut că în speță nu este realizată condiția avută în vedere de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., referitor la evocarea fondului de către decizia criticată pe calea extraordinară a revizuirii.

Împotriva Deciziei nr. 2008 din 30 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare contestatorul A., solicitând anularea acesteia și rejudecând cauza pe fond să se admită cererea în temeiul art. 317 alin. (2) C. proc. civ. (1865).

În cuprinsul motivelor s-a arătat că decizia contestată nu este legală, întrucât nu i s-a comunicat întâmpinarea pentru a-și pregăti apărarea.

Examinând decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul contestației în anulare îl constituie Decizia nr. 2008 din 30 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Deciziei nr. 638 din 22 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 638 pronunțată la data de 22 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 264 din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (1865) (contestația în anulare obișnuită) și ale art. 318 C. proc. civ. (1865) (contestația în anulare specială).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; în plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. (1865) prevede că această cale de atac mai poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Verificând susținerile contestatorului, Înalta Curte constată că acestea vizează faptul că întâmpinarea depusă la dosar nu i-a fost comunicată, context în care nu a putut să-și pregătească apărarea, motiv ce nu se încadrează în temeiul art. 317 alin. (2) C. proc. civ. (1865).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 137 din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2008 din 30 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM