ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 27

iunie 2011, Tribunalul Suceava a dispus:

În baza art.

334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatei C.Ș. din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin.

(1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a),

c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art.

334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului P.B.A. din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art.

174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76

lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat la o pedeapsă de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe

o durată de 5 ani.

În baza art.

71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.

174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen., art. 74

lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul P.B.A., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art.

71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. menține arestarea preventivă a inculpaților C.Ș. și

P.B.A.

În baza art.

88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și

arestării preventive, de la data de 28 martie 2011 la zi.

În baza art.

14, 17 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., obligă inculpații în

solidar la plata sumei de 336 RON către fiecare dintre minorii C.A.I. și C.Ș.S.

cu titlu de echivalent al despăgubirilor periodice de la data faptei și până la

data pronunțării prezentei hotărâri, și în continuare la plata sumei de 112 RON

lunar către fiecare minor, cu titlu de despăgubiri periodice.

Pentru a

decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 07

martie 2011, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava

au fost sesizați de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul I.P.J.

Suceava despre faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 14.40,

numitul C.V. a fost găsit decedat în curtea locuinței sale din comuna M.,

județul Suceava, prezentând urme de violență la nivelul corpului.

Existând

indicii cu privire la existența infracțiunii de omor, în cauză a fost începută

urmărirea penală față de autori necunoscuți pentru comiterea infracțiunii prev.

de art. 174 C.pen.

În urma

anchetei desfășurate au fost identificați autorii faptei în persoana inculpatei

C.Ș., soția victimei, și a inculpatului minor P.B.A., fiul inculpatei și

totodată fiul vitreg al victimei.

S-a stabilit astfel,

că timp de aproximativ 15 ani, C.Ș. a fost căsătorită cu victima C.M., în urma

căsătoriei rezultând doi copii minori, C.A. și C.S., în vârstă de 14, respectiv

11 ani. Dintr-o relație de concubinaj anterioară, inculpata mai are un fiu, P.B.A.,

în vârstă de 17 ani. Relațiile dintre soți nu au fost tocmai bune, de-a lungul

mariajului

au existat numeroase certuri și scandaluri pe fondul consumului de

băuturi alcoolice, dar și al faptului că victima nu se putea împăca cu ideea că

trebuie să îl crească și să îl întrețină pe fiul său nelegitim, inculpatul P.B.A.

De multe ori au existat conflicte generate de această situație, în momentele în

care consuma alcool, victima devenea violentă și își agresa soția și pe copiii

săi. Un ultim incident a avut loc în ziua de 06 martie 2011, zi în care C.M., aflându-se

într-o stare avansată de ebrietate, a inițiat un scandal conjugal intenționând,

potrivit spuselor soției sale, să îi agreseze pe membrii familiei acestuia.

Având un cuțit asupra sa, victima a alergat-o pe soția sa prin curte și pe strada

principală, amenințând că vrea să o ucidă atât pe ea, cât și pe copiii săi. Realizând

pericolul la care era expusă mama sa, inculpatul P.B.A. a încercat să intervină

în conflict să o apere pe aceasta, sens în care l-a dezarmat pe C.M., lovindu-l

puternic cu o bucată de lemn peste mâna în care acesta ținea cuțitul.

Aparent

conflictul s-a stins, C.Ș. și copiii săi s-au deplasat la locuința vecinei sale

R.A., nu înainte de a-i sesiza telefonic pe lucrătorii de poliție din cadrul

Postului de Poliție al comunei M.

În continuare,

C.M. a fost transportat la Dispensarul din comuna M., iar mai apoi la Spitalul

din municipiul Fălticeni, prezentând o plagă superficială provenită prin

autoaccidentare la mâna dreaptă. Datorită stării de ebrietate în care se afla, C.M.

s-a dedat la un comportament violent și agresiv față de personalul medical,

afirmând că soția sa are legături extraconjugale și că se va duce acasă să „îi

omoare pe toți”. De la spital, C.M. a fost condus la sediul Poliției municipale

Fălticeni, unde a fost sancționat contravențional conform Legii nr. 61/1991,

republicată. Important de menționat este faptul că victima era orbită de

gelozie și își acuza consoarta de infidelitate, spunându-i acesteia că

întreține relații sexuale cu consăteanul lor S.V., aspect care era de

notorietate în comunitatea din care făceau parte, (C.M. se plângea oamenilor

mai tot timpul de infidelitățile soției sale).

Spre miezul

nopții de 06/07 martie 2011, în timp ce se afla cu fiul ei P.B.A. la locuința

numitei R.A. și a concubinului acesteia, C.V., inculpata C.Ș. i-a spus fiului

ei să meargă la locuința lor, să îl lege pe M. și să îi aplice o corecție,

întrucât nu mai suporta umilințele acestuia. În prezența lui R.A. și a lui C.V.,

inculpata a precizat că intenționează să-l lege pe C.M., să îi aplice o

corecție și să se răzbune pe el, lucru cu care P.B.A. a fost întru-totul de

acord. Cei doi inculpați s-au deplasat la locuința comună și văzând că victima

nu se afla la domiciliu, au hotărât să o aștepte, sens în care și-au pregătit

câte o cafea. Nu după mult timp, aproximativ o oră - o oră și jumătate, în

momentul în care victima și-a făcut apariția în locuință, a fost întâmpinată de

fiul ei vitreg P.B.A., care a imobilizat-o și a trântit-o la podea. În timp ce

inculpatul P.B.A. ținea victima imobilizată, cu mâinile la spate, inculpata C.Ș.

i-a legat mâinile și piciorul drept cu un cablu (cordon de alimentare) pe care l-a

luat dintr-o altă încăpere. În momentele imediat următoare, profitând de imposibilitatea

victimei de a se apăra ori de a reacționa în vreun fel (fiind legată fedeleș și

culcată la pământ), inculpații au exercitat acte de violență de mare

intensitate asupra acesteia, lovind-o în repetate rânduri cu pumnii și picioarele

în zona corpului, în special, a pieptului și a coastelor. Cu ajutorul unei

bucăți de lemn de esență tare, fag, luată din interiorul camerei, inculpata a

lovit pe soțul său în zona corpului și a capului cu putere, la întâmplare, iar

la un moment dat s-a urcat și cu genunchii peste acesta, călcându-l efectiv în

picioare. La inițiativa inculpatei, cei doi l-au dezlegat pe C.M., l-au scos

din locuință, ținându-l de brațe și de picioare și l-au abandonat pe zăpadă în

curtea locuinței, lângă o magazie de lemne. Inculpații au declarat că în

momentul în care l-au lăsat în zăpadă, M. încă trăia, însă respira greu și

horcăia. După comiterea faptei, inculpata și fiul ei s-au deplasat la locuința

lui R.A., unde au înnoptat fără însă a relata acestora cele petrecute.

Inculpatul P.B.A. a precizat că mama lui i-a spus să nu spună nimănui ce s-a

întâmplat.

Potrivit

concluziilor raportului medico-legal din data de 08 martie 2011 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost violentă, s-a

datorat șocului traumatico-hemoragic instalat ca urmare a unui traumatism

toracic cu rupturi de pulmoni, hemotorax și fracturi costale multiple. Medicii

legiști au stabilit că după morfologia lor, leziunile au fost produse prin

lovire cu mijloace și cu corpuri contondente, urmate de comprimarea corpului

între două suprafețe dure. Victima se afla în stare de intoxicație etilică,

având o alcoolemie de 0,95 g.‰.

La data de 29

martie 2011, în prezența organelor de cercetare penală, a martorilor asistenți

și a apărătorilor desemnați din oficiu, cei doi inculpați au arătat și descris

în detaliu anchetatorilor modalitatea comiterii faptei, modul în care au

imobilizat victima, au agresat-o și cum au abandonat-o în stare de agonie în

curtea locuinței sale (procese-verbale de conducere în teren și planșe foto

aferente).

Situația de

fapt și vinovăția celor doi inculpați au fost dovedite prin următoarele

mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa

fotografică aferentă și schița locului faptei, concluzii provizorii

medico-legale, certificat medico-legal constatator al decesului și raport de

necropsie, declarațiile martorilor, registru consultații medicale Spitalul

municipal Fălticeni; procese-verbale de investigații; procese-verbale de

transcriere a convorbirilor telefonice; procese-verbale de conducere în teren

și planșa foto aferentă; declarațiile inculpatei C.Ș.; declarațiile

inculpatului minor P.B.A.

Inițial, cei

doi inculpați nu au recunoscut comiterea faptei, negând orice implicare a lor

în decesul victimei, declarând anchetatorilor că nu au cunoștință de

împrejurările în care aceasta a încetat din viață. Pe parcursul anchetei, în

urma testării cu aparatul tip poligraf (ofițerii specialiști stabilind că la

întrebările relevante ale cauzei subiectul a fost nesincer), inculpata C.Ș. a

revenit asupra declarațiilor, recunoscând fapta comisă. Același lucru l-a făcut

și fiul ei minor P.B.A.

Audiați fiind

de către procuror, inculpații au declarat că au comis fapta din dorința de a se

răzbuna, de a-i aplica o corecție victimei, întrucât aceasta se purta urât cu

toți membrii familiei.

Instanța de

fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 320

1

C. proc. pen. De asemenea, a reținut că inculpata C.Ș. este soția defunctului C.M.,

din relația acestora rezultând doi copii minori, respectiv C.A.I. și C.Ș.S. și

că este și mama inculpatului P.B.A., rezultat dintr-o relație anterioară

căsătoriei, cu martorul Z.V.

Relațiile

dintre soți au fost în mod constant tensionate, în principal, datorită faptului

că victima nu a acceptat ca minorul P.B.A. să fie în grija sa și a mamei

(inculpata C.Ș.), iar atitudinea victimei era una recalcitrantă și chiar

violentă în contextul consumului de băuturi alcoolice (în acest sens fiind

referatul de evaluare al inculpatului minor P.B.A., care se coroborează cu declarațiile

inculpaților și cu declarația martorului S.V.). Un alt motiv al neînțelegerilor

dintre părți l-a reprezentat starea de gelozie a victimei față de soția sa.

Din

probatoriul administrat a rezultat că relațiile dintre soți s-au înrăutățit semnificativ

începând cu aproximativ luna noiembrie a anului 2010; în acest sens fiind și

declarațiile pe care inculpații le-au dat în calitate de martori (anterior începerii

urmăririi penale față de ei). Motivele acestei situații au fost trecute sub tăcere

de către inculpați, însă din declarația martorului P.V.M. (socrul martorului Z.V.)

a rezultat că victima i-a surprins pe inculpata C.Ș. și pe martorul Z.V. în autoturismul

acestuia, unul peste celălalt și cu lumina stinsă, iar acest moment a

constituit practic un punct de cotitură în relația celor doi soți. Victima a

început să consume aproape zilnic băuturi alcoolice, să exercite amenințări și

acte de violență asupra soției mai frecvent decât anterior, iar inculpații

împreună cu martorul Z.V. i-au aplicat o corecție acesteia, în scopul de a nu

divulga public cele văzute referitor la inculpată și la martor. Relevante în acest

sens au fost reținute ca fiind și declarațiile martorilor B.M. și B.I., aceștia

chiar asistând la o discuție în contradictoriu între victimă și cei doi (soția

sa și Z.V.), și constatând nemijlocit urmele loviturilor aplicate victimei.

În acest

context, coroborat și cu împrejurarea că inculpatul P.B.A. era cercetat pentru

furtul unui scuter (aspect reiterat și în referatul de evaluare al acestui

inculpat), victima l-a alungat de la domiciliul său, inculpatul continuând să

locuiască la bunica maternă, întâlnindu-se cu mama sa la locuința unei vecine -

martora R.A. Relațiile dintre soți au continuat însă să se deterioreze.

La data de 06

martie 2011, inculpata a plecat la locuința martorei R.A. pentru a se întâlni

cu fiul ei, inculpatul P.B.A., iar victima (pe fondul consumului excesiv de

băuturi alcoolice) a exercitat amenințări prin violență asupra celorlalți doi

minori care au fugit către locuința martorei. Victima, având asupra sa un cuțit,

a continuat să profereze injurii și amenințări pe drumul public la adresa

inculpatei și a copiilor acesteia, context în are inculpatul P.B.A. a

intervenit, l-a lovit cu un par și l-a dezarmat. Incidentul s-a finalizat în

acest moment, intervenind și organele de poliție, iar victima a fost condusă la

spitalul din Fălticeni.

Inculpata C.Ș.

a fost de acord ca minorii să doarmă la locuința martorei P.G., însă ea

împreună cu inculpatul P.B.A. au rămas la locuința martorei R.A. În cursul

aceleiași seri, inculpata i-a propus fiului ei minor să meargă împreună la

domiciliul lor, să o aștepte pe victimă, să o lege și să o bată, în scopul de a

se răzbuna. Rezoluția infracțională a fost acceptată de către inculpatul minor,

și a fost cunoscută de către martorii R.A. și C.V. (așa cum rezultă din

declarațiile pe care aceștia le-au susținut în data de 28 martie 2011).

Ambii

inculpați s-au deplasat la imobil în jur de miezul nopții, mergând însă prin

grădină și nu pe drum, pentru a nu fi observați. În casă au așteptat circa o

oră - o oră și jumătate, interval de timp în care au băut și o cafea, iar la

momentul revenirii victimei, au surprins-o chiar în momentul intrării în casă,

au imobilizat-o cu ajutorul unui cablu de alimentare electrică după care i-au

aplicat multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele, iar inculpata C.Ș. și cu

un lemn de foc. După aceea, deși victima se văieta foarte tare și gemea, au

dezlegat-o și au transportat-o în curte unde au abandonat-o în zăpadă.

Reținând

această situație de fapt, Tribunalul a constatat că încadrarea juridică a

faptelor include reținerea premeditării și că nu sunt îndeplinite condițiile

art. 73 lit. b) C. pen. referitor la existența circumstanței atenuante a

provocării.

Sub aspectul

circumstanței agravante prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., instanța de fond

a reținut că premeditarea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: luarea rezoluției infracționale trebuie să preceadă cu un interval de

timp acțiunea agresivă, chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă, iar

hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activități de

pregătire, de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii. În speță, între momentul

luării rezoluției infracționale de a ucide victima și săvârșirea infracțiunii

de omor a trecut un interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel

obișnuit, iar inculpații au conceput un plan de realizare a rezoluției

infracționale, prin care au reușit să surprindă victima și să o imobilizeze (având

în vedere diferența de forță între o femeie și un minor pe de o parte, și un

bărbat pe de altă parte). Acțiunile de pregătire a săvârșirii faptei nu trebuie

înțelese doar ca procurare a obiectului vulnerant sau a altor obiecte de natură

a facilita executarea rezoluției infracționale (de exemplu pregătirea cablului cu

care victima să fie ulterior imobilizată), ci ca orice faptă ce produce o

modificare în realitatea obiectivă și care este de natură a contribui la

realizarea/facilitarea realizării planului întocmit anterior, sau de a oferi un

avantaj în asigurarea succesului faptei (în acest sens se circumscriu

activităților de pregătire, atragerea victimei prin intermediul altei persoane într-o

zonă retrasă, propice exercitării de violențe sau pătrunderea în locuința

victimei și așteptarea acesteia cu intenția de a o ucide în scop de răzbunare.

În speță este

dovedit că inculpații au acționat cu intenția de a se răzbuna, că au întocmit

un plan în baza căruia să aplice o corecție victimei și că au executat acel

plan în modalitatea propusă: s-au deplasat la locuință în timpul nopții, pe un

drum ascuns, și au așteptat victima pentru a o surprinde și imobiliza în scopul

exercitării de violențe. Toate aceste demersuri constituie activități de

pregătire de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii, fiind astfel date toate

condițiile premeditării.

Referitor la

reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută în art.

73 lit. b) C. pen., Tribunalul a reținut că aceasta constă în săvârșirea infracțiunii

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Un conflict vechi și

constant între inculpat și persoana vătămată nu poate avea semnificația unei

provocări, întrucât aceasta presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a

făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții. La momentul săvârșirii infracțiunii victima nu

a săvârșit niciunul dintre actele prevăzute la art. 73 lit. b) C. pen.

(violență, atingere gravă a demnității persoanei sau altă acțiune ilicită gravă

care să fi avut ca rezultat puternica tulburare sau emoție în psihicul inculpaților).

Din contră, victima a fost luată prin surprindere, nu a avut nici o

posibilitate de a riposta, iar față de acțiunile sale anterioare din data de 06

martie 2011 sau din cursul celor 15 ani de căsnicie, inculpații au avut

suficient timp de a reflecta și de a acționa „la rece”, în scop de răzbunare. Însă,

față de aceleași împrejurări de fapt ce s-a solicitat de către apărare a fi

reținute ca și circumstanța legală atenuantă a provocării, Tribunalul a reținut

că atitudinea repetat ostilă, amenințătoare și agresivă, a victimei față de

propria sa familie este în mod evident dovedită și constituie o circumstanță

atenuantă ce urmează a fi reținută ca atare.

În ce privește

latura civilă a cauzei, în baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. raportat la art.

998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 336 RON

către fiecare dintre minorii C.A.I. și C.Ș.S. cu titlu de echivalent al

despăgubirilor periodice de la data comiterii faptei și până la data

pronunțării prezentei hotărâri, și în continuare la plata sumei de 112 RON

lunar către fiecare minor, cu titlu de despăgubiri periodice.

Pentru a

dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere, în lipsa unei constituiri de

parte civilă, dispozițiile art. 17 C. proc. pen. și a reținut că acordarea unor

daune morale nu se impune în prezenta cauză având în vedere raporturile din

cadrul familiei părților, obiectivate inclusiv prin aceea că în ziua precedentă

victima și-a amenințat și urmărit cu cuțitul proprii copii, în public.

Acordarea unor despăgubiri periodice s-a apreciat că se impune a fi acordată în

considerarea contribuției materiale pe care defunctul o avea la cheltuielile de

creștere și educare ale minorilor, iar în lipsa unui criteriu, a fost avut în

vedere cuantumul salariului minim pe economie - 670 RON. La acesta au fost

aplicate cotele prevăzute în C. fam. în vederea stabilirii pensiei de

întreținere pe cale judecătorească.

Împotriva

sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și

inculpații.

Parchetul a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie invocând, în principal,

greșita schimbare a încadrării juridice a faptei deoarece la dosar nu există

probe din care să rezulte că omorul a fost comis cu premeditare.

În subsidiar, Parchetul

a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului minor P.B.A. este nelegală, iar

pedeapsa aplicată inculpatei C.Ș. este prea blândă în raport cu fapta comisă și

urmările produse.

Inculpatul P.B.A.

a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește modalitatea de executare

a pedepsei solicitând aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea,

sus-numitul inculpat a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul

cuantumului pedepsei, care trebuia stabilit sub minimul de 3 ani și 3 luni

închisoare.

Inculpata C.Ș.

a solicitat reducerea cuantumului pedepsei până la limita minimă prevăzută de

lege, motivat de împrejurarea că a recunoscut fapta și nu are antecedente

penale.

Prin decizia

penală nr. 71 din 05 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchet și inculpați, a

desființat în parte sentința și, în rejudecare:

A înlăturat

din sentință dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina inculpatei C.Ș., dispusă în baza art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

A înlăturat

din sentința apelată dispoziția de schimbare, în baza art. 334 C. proc. pen., a

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P.B.A., din

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

99 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin.

(1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin.

(3) C. pen.

În baza art.

174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen., art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2)

C. pen., a condamnat pe inculpata C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-

a și lit. b) pe o durată de 4 ani [în loc de: „în baza

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 75 lit. c), art. 74 lit. a),

art. 76 lit. a) C. pen. condamnă inculpata C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat la o pedeapsă de 9 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-

a și lit. b) pe o durată de 5 ani.”].

În baza art.

174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 99

alin. (3) și art. 109 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe inculpatul P.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la

pedeapsa de 3 ani închisoare [în loc de: „în baza art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76

lit. b) C. pen. condamnă inculpatul P.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.”].

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.

A dedus în

continuare durata arestării preventive a inculpatului P.B.A. de la data de 27

iunie 2011 la zi, măsură pe care a menținut-o.

A dedus în

continuare durata arestării preventive a inculpatei C.Ș. de la data de 27 iunie

.2011 la zi, măsură pe care a menținut-o.

Cheltuielile

judiciare din apel s-a dispus a rămâne în sarcina statului, inclusiv suma de 600

RON, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpați (câte 300

RON), referitor la care s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului

Justiției în contul Baroului Suceava.

Analizând

probatoriul administrat în cauză, instanța de apel a reținut situația de fapt

și de drept descrisă în rechizitoriu și, fără a o mai relua în considerentele

deciziei, a constatat întemeiată critica Parchetului privind greșita reținere

de către instanța de fond în încadrarea juridică a faptei a agravantei

prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen. (premeditarea) pentru următoarele

considerente:

Premeditarea

ca circumstanță agravantă presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții:

O primă

condiție se referă la trecerea unui interval de timp din momentul luării

hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul executării infracțiunii. O a

doua condiție privește activitatea psihică a făptuitorului, de reflectare, de

chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea. În sfârșit, pentru

existența premeditării, se mai cere ca în intervalul de timp cuprins între

momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării

omorului, inculpatul să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de natură

să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

S-a reținut că

din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpații au efectuat

acte de pregătire în vederea punerii în executare a hotărârii infracționale.

Spre miezul nopții (06/07 martie 2011), în timp ce se afla cu fiul ei P.B.A. la

locuința numitei R.A. și a concubinului acesteia, C.V., inculpata C.Ș. i-a spus

fiului ei să meargă la locuința lor, să îl lege pe M. și să îi aplice o

corecție, întrucât nu mai suporta umilințele acestuia. În prezența lui R.A. și

a lui C.V., inculpata a precizat că intenționează să îl lege pe C.M., să îi

aplice o corecție și să se răzbune pe el, lucru cu care inculpatul P.B.A. a

fost întru totul de acord.

Cei doi

inculpați s-au deplasat la locuința comună și văzând că victima nu se afla în

domiciliu au hotărât să o aștepte, sens în care și-au pregătit câte o cafea. Nu

după mult timp, aproximativ o oră - o oră și jumătate, în momentul în care

victima și-a făcut apariția în locuință, a fost întâmpinată de fiul ei vitreg,

inculpatul P.B.A. care a imobilizat-o și a trântit-o la podea. În timp ce

inculpatul ținea victima imobilizată, cu mâinile la spate, inculpata C.Ș. i-a

legat mâinile și piciorul drept cu un cablu (cordon de alimentare) pe care l-a luat

dintr-o altă încăpere. Cercetările efectuate în cauză nu au confirmat faptul că

acest cablu - cordon de alimentare - a fost dinainte pregătit pentru comiterea

infracțiunii de omor, inculpata C.Ș. luând acest cablu instantaneu întrucât l-a

văzut aruncat într-o altă cameră. În momentele imediat următoare, profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a reacționa în vreun fel,

inculpații au exercitat acte de violență de mare intensitate asupra acesteia,

lovind-o în repetate rânduri cu pumnii și picioarele în zona corpului, în

special a pieptului și a coastelor. Cu ajutorul unei bucăți de lemn de esență

tare, fag, luată din interiorul camerei (nici acest obiect nu a fost pregătit

dinainte pentru a comite infracțiunea de omor), inculpata l-a lovit pe soțul

său în zona corpului și a capului, cu putere, la întâmplare, iar la un moment

dat s-a urcat și cu genunchii peste aceasta, călcându-l efectiv în picioare. La

inițiativa inculpatei, cei doi l-au dezlegat pe C.M., l-au scos din locuință,

ținându-l de brațe și de picioare, și l-au abandonat pe zăpadă în curtea

locuinței, lângă o magazie de lemne.

Instanța de

apel a concluzionat că în cauză nu este îndeplinită cea de a treia condiție a

premeditării, motiv pentru care în urma admiterii apelurilor, a procedat la o

nouă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, în

sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen. -

premeditarea, cu consecința evidentă a reducerii cuantumului pedepselor.

Invocând

dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de apel a reținut că la individualizarea

pedepsei trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a C. pen.,

gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele de

agravare sau atenuare a răspunderii penale, urmările cauzate, și de persoana

inculpaților, apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunilor, cerut

de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpatei C.Ș. la o

pedeapsă principală de 8 ani închisoare și prin condamnarea inculpatului P.B.A.

la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

Împotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul P.B.A. care prin apărătorul desemnat din

oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17,

14 C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a susținut, în principal, că inculpatul nu a acționat cu

intenția de a suprima viața victimei și, în consecință, încadrarea juridică a

faptei este în dispozițiile art. 183 C. pen. care încriminează infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În subsidiar,

s-a arătat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în

sensul de a se face aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Examinând

hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din

oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

La cererea

recurentului inculpat, instanța de fond după analizarea probelor administrate

în faza de urmărire penală, constatând că fapta pentru săvârșirea căreia a fost

trimis în judecată este stabilită și că sunt suficiente date cu privire la

persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, a făcut

aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. privind judecata în

cazul recunoașterii vinovăției, soluție menținută și de instanța de prim control

judiciar sub aspectul incidenței în cauză a acestor prevederi legale.

În ce privește

încadrarea juridică a faptei, Înalta Curte constată că reținerea vinovăției

recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prev.

și ped. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

este corectă, susținerea inculpatului în sensul că fapta comisă în

împrejurările reținute în rechizitoriu ar întruni elementele constitutive ale

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.

pen., nefiind întemeiată.

Ceea de

diferențiază infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte este forma de vinovăție cu care acționează făptuitorul și

care în cazul omorului este în intenția în ambele sale modalități, iar în cazul

loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte este praeterintenția.

Contrar celor

susținute de recurent, din probele administrate în cauză rezultă că acesta a

acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei.

Astfel, în

noaptea de 06/07 martie 2011, recurentul inculpat a acceptat propunerea mamei sale,

intimata inculpată C.Ș., de a pleca împreună de la locuința martorei R.A. la

domiciliul lor și de a lega victima pentru că nu mai suporta umilințele acesteia.

În acest scop, cei doi au plecat acasă și în momentul în care victima și-a

făcut apariția, recurentul inculpat a trântit-o la podea și a imobilizat-o,

ținând-o cu mâinile la spate, timp în care inculpata C.Ș. i-a legat mâinile și

piciorul drept cu un cablu (cordon de alimentare), după care a început să o

lovească în mod repetat cu pumnii și picioarele peste corp, în special în zona

pieptului și a coastelor. La inițiativa mamei sale, recurentul inculpat a

dezlegat victima împreună au scos-o din locuință și ținând-o de brațe și de

picioare au abandonat-o pe zăpadă în curtea locuinței, lângă o magazie de

lemne.

Din raportul

medico-legal de necropsie din data de 08 martie 2011 întocmit de Serviciul de

Medicină Legală Suceava rezultă că moartea victimei - care se afla în stare de

intoxicație etilică, având o alcoolemie de 0,95 g.‰ - a fost violentă, s-a

datorat șocului traumatico-hemoragic instalat ca urmare a unui traumatism

toracic cu rupturi de pulmoni, hemotorax și fracturi costale multiple, iar

leziunile au fost produse prin lovire cu corpuri contondente urmate de

comprimarea corpului între două suprafețe dure.

Multitudinea

loviturilor aplicate victimei, intensitatea acestora, zonele corpului vizate -

în special, pieptul și coastele - sunt aspecte care infirmă susținerea

recurentului inculpat în sensul că forma de vinovăție cu care a acționat este

praeterintenția, specifică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În consecință,

cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

invocat de inculpat nu este incident în cauză, încadrarea faptei în prevederile

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. fiind

corectă.

Referitor la

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este incident, pedeapsa aplicată

recurentului inculpat fiind just individualizată în raport de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. atât în ceea ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare.

În cauză nu se

justifică aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. sau ale art. 81 C.

pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

respectiv la suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere

gravitatea deosebită a faptei comise, modul și împrejurările în care a fost

săvârșită și urmarea produsă.

Circumstanțele

personale ale recurentului-inculpat - minor la data comiterii faptei, poziția

sinceră adoptată în cursul cercetării judecătorești - au fost valorificate de

instanța de apel care, dând eficiență prevederilor art. 109 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare care reprezintă minimul prevăzut de lege și care în opinia Înaltei

Curți este de natură a contribui la reeducarea acestuia și de a-și atinge

scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen.

În consecință,

reținând că nu sunt întemeiate criticile aduse deciziei de către inculpat și

neconstituind din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a

hotărârii atacate, recursul formulat în cauză se va respinge ca nefondat în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., din cuantumul

pedepsei aplicată recurentului inculpat se va deduce durata reținerii și

arestării preventive de la 28 martie 2011 la 22 februarie 2012.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat recursul declarat de inculpatul P.B.A. împotriva deciziei penale nr.

71 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.B.A., durata reținerii și arestării

preventive de la 28 martie 2011 la 22 februarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 22 februarie 2012.