ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2012

Asupra recursului penal de față, în baza actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 2832/112/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.P.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2

alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen.,

art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 4 iunie 2011 la zi.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 836,41 g mefedronă.

Totodată, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 5.040 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. în raport de declarația de recunoaștere formulată de inculpat, prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În luna aprilie 2011,

inculpatul B.P.N. a luat legătura cu numitul

„L.”, pe internet, la adresa de e-mail oferită de M.P. zis „V.”, adică

X,

solicitându-i să-i trimită un kilogram de mefedronă prin

intermediul unui punct de lucru al firmei de curierat D. În acest scop, inculpatul

B.P.N. i-a trimis numitului „L.” prin serviciul W. suma de 8.600 lei.

La data de 30 mai 2011, în jurul orelor 13:00, inculpatul a fost informat de către un reprezentant al firmei de curierat rapid D. din Chișinău despre faptul că pe numele său a sosit un colet din Mumbay, India. Acest colet conținea mefedronă, însă reprezentantul firmei de curierat nu avea cunoștință despre conținutul său, oficial obiectul acestuia constând în îngrășământ pentru plante.

În momentul în care inculpatul a intrat în sediul punctului de control vamal situat în incinta firmei D., a fost întrebat de un funcționar vamal ce fel de îngrășământ este în colet, inculpatul B.P.N. răspunzându-i că nu știe despre ce fel de îngrășământ este vorba.

În următoarele două zile inculpatul a fost anchetat de organele vamale și de poliție din orașul Chișinău, până la data de 03 iunie 2011 când a fost preluat de

lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză din cadrul Inspectoratului General al

Politiei Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog.

Din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din 20 iunie 2011 a rezultat că proba înaintată este constituită din 641,1 grame conține 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanță care constituie drog de

mare risc, conform Tabelului anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B.P.N. de a cumpăra cantitatea de 842 grame mefedronă - drog de mare risc, la data de 30 mai 2011 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, s-a reținut că, prezent in fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care nu le-a contestat, învederând însă că drogurile le-a cumpărat pentru consumul său propriu, iar nu pentru vânzare.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei (cu implicații asupra stării de sănătate publice), împrejurările în care aceasta a fost comisă, cantitatea mare de drog cumpărată, limitele speciale de pedeapsă, astfel cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiile art. 320

1

C. pen., persoana inculpatului care nu are

antecedente penale (făcându-se în consecință aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap. la art. 76

lit. b) C. pen.), dar care este administrator de facto al unui site ce comercializa etnobotanice, apreciindu-se că în contextul în care cantitatea de drog achiziționată este considerabilă, inculpatul este administratorul în fapt al site-ului de etnobotanice menționat, în mod evident substanțele respective nu erau destinate în mod exclusiv consumului personal, ci urmau să fie comercializate, doar faptul că susmenționatul colet a fost descoperit și indisponibilizat de organele de poliție împiedicând acest lucru, astfel că s-a considerat că raportat la toate aceste criterii se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul B.P.N.

În susținerea apelului, inculpatul a considerat că, chiar pe baza celor reținute de prima instanță, se impunea aplicarea unei pedepse mai mici și suspendarea executării acesteia.

În acest sens, inculpatul a învederat că a avut o atitudine bună anterior săvârșirii faptei, nu are antecedente penale, reeducarea sa se poate realiza prin aplicarea unei sancțiuni reduse, aspecte ce pledează pentru o pedeapsă mai blândă.

De asemenea, inculpatul a motivat că, în mod greșit, s-a constatat că ar fi

achiziționat drogurile pentru a le distribui însă, doar s-a prezumat în acest sens, împrejurare față de care trebuia reținut că achiziționarea drogurilor a avut loc pentru consumul propriu.

Prin decizia penală nr. 183/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.P.N., menținându-se starea de arest a inculpatului și făcându-se aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 88 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că în mod legal și temeinic prima instanță a judecat cauza potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit (f.60 fond), recunoscând în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței, constând în esență în aceea că a comandat în Mumbay - India cu destinația Chișinău - Republica Moldova - 842 grame de mefedronă - drog de mare risc pe care le-a preluat la 31 mai 2011 de la D. - Chișinău, faptă prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen.

În raport de circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale inculpatului, instanța de apel a apreciat că reducerea pedepsei principale aplicate de primai instanță pe aspectul reaprecierii mobilului urmărit, respectiv acela de a consuma drogurile și nu de a le distribui nu poate avea loc întrucât în mod justificat prima instanță a reținut că intenția vânzării se desprinde atât din cantitatea mare achiziționată, cât și din împrejurarea că inculpatul deținea un site de etnobotanice utilizat la comercializarea unor substanțe similare.

De asemenea, instanța de apel a considerat că reducerea pedepsei nu este justificată nici prin prisma conduitei adoptate de inculpat în cursul urmăririi penale când acesta a determinat autoritățile judiciare din Republica Moldova să efectueze o livrare autorizată de droguri în România, susținând că erau destinate unei alte persoane, rolul său fiind doar acela de a le ridica; ca atare, inculpatul a determinat efectuarea în zadar a unor activități procesuale laborioase, inclusiv de substituire a drogurilor și de supraveghere informativă, ceea ce justifică aprecierea periculozității sale și a gradului de pericol social ridicat al faptelor comise.

În acest sens, instanța de prim control judiciar a constatat că, în mod justificat, prima instanță a reținut în favoarea apelantului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., circumstanțe apreciat ca fiind justificate în raport de informațiile cuprinse în referatul de evaluare (f.49 fond), din concluziile căruia a rezultat că apelantul ar prezenta perspective de reintegrare socială însă condiționat de mai mulți factori: securitate materială, afectivă, abilități de interacțiune socială, evaluare de specialitate în privința consumului de substanțe interzise, urmată de o intervenție corespunzătoare inclusiv în vederea dezvoltării motivației de a respecta normele legale. Ca atare, s-a apreciat că suspendarea executării pedepsei nu poate duce la îndreptarea acestuia.

Totodată, s-a avut în vedere faptul că tocmai datorită efectuării livrării supravegheate, inculpatul nu a fost tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000 ce incriminează introducerea în țară de droguri de mare risc.

Pentru considerentele arătate, în concluzie, s-a conchis că datele personale favorabile pe care le-a invocat apelantul nu justifică reindividualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanță.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, B.P.N., reiterând criticile formulate în apel privind greșita individualizare judiciară, în cuprinsul cererii de recurs și a concluziilor orale formulate la termenul de dezbateri invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei aplicate ca efect al acordării unei eficiente mai mari circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. reținută în favoarea sa și dispunerea suspendării executării acesteia în oricare dintre variantele prevăzute de art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Verificând decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivele invocate de recurentul inculpat, precum și din oficiu - în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în virtutea

următoarelor considerente:

Instanțele de fond și de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei stabilind o încadrare juridică adecvată

stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează

faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest sens, confirmând justețea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în interpretarea coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și l-a însușit prin declarația de recunoaștere făcută în fața primei instanțe și în raport de care judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., înalta Curte reține că fapta

inculpatului B.P.N. constând în aceea că a comandat în Mumbay - India,

iar la data de 31 mai 2011 a ridicat din Chișinău - Republica Moldova, prin sistemul de curierat rapid D., cantitatea netă de 842 grame mefedronă (drog de mare risc

inclus în Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările

ulterioare) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen.

Fapta a fost recunoscută de inculpat care a susținut însă că întreaga cantitate de droguri era destinată consumului propriu, iar nu comercializării, susțineri care au fost apreciate în mod just ca fiind nesustenabile prin raportare la cantitatea mare de droguri achiziționată de inculpat și la împrejurarea că acesta deținea un site de etnobotanice utilizat la comercializarea unor substanțe similare.

În ceea ce privește criticile formulate în recurs se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului instanțele anterioare au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și au apreciat în egală măsură împrejurările în care a fost desfășurată activitatea infracțională, cât și datele care caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în vedere în acest sens atât gravitatea faptelor, determinată prin raportare la cantitatea mare de droguri procurată de inculpat și urmările pe care consumul de droguri îl are asupra sănătății societății, dar și datele ce caracterizează” persoana inculpatului și conduita acestuia înainte și în timpul procesului penal.

În acest context, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că acesta era angajat la momentul săvârșirii faptei, având o conduită socială pozitivă, elemente circumscrise în mod corect circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dar și împrejurarea că inculpatul este administrator al unui site de etnobotanice utilizat la comercializarea unor substanțe similare.

Ca urmare, în raport de elementele anterior menționate, se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului răspunde atât exigențelor aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., urmare cărora limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-au redus între 6 ani și 8 luni - 13 ani și 4 luni, cât și a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. căreia instanțele i-au acordat efecte ample, pedeapsa aplicată fiind mult coborâtă sub limita minimă stabilită ca

urm

are

a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Deopotrivă, se constată că în raport și de concluziile referatului de evaluare a

inculpatului efectuat în cauză și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță corespunde unei juste individualizări a pedepsei, fiind aptă să asigure realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare și de prevenite a comiterii de noi infracțiuni.

În consecință, în raport de argumentele anterior prezentate și constatând că toate criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză de inculpatul B.P.N., constatând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate sub toate aspectele invocate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 183/A/2011 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 4 iunie 2011 la 16 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.