ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4547/2005

Asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1073 din

data de 27 februarie 2004, Judecătoria sector 3 Municipiul București, a respins

ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și

în consecință a admis cererea formulată de B.E.J. S.D., pentru creditoarea SC R.

SA în contradictoriu cu debitorul A.P.I. București și terțul poprit SC I. SA

București, dispunând validarea popririi înființată la cererea creditoarei pe

bunurile mobile incorporale pe care terțul poprit le datorează creditoarei până

la concurența sumei de 1.249.454.000 lei, actualizată conform indicelui de

inflație până la data achitării efective.

Pentru a hotărî astfel instanța

fondului a reținut cu privire la excepția invocată, că termenul de prescripție

a dreptului de a cere executarea silită, în ce privește titlul executoriu

respectiv sentința civilă nr. 6140/1999 a Tribunalului Municipiului București

definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 1414 din 12 mai 2000 a

Curții de Apel București, care a început să curgă de la data de 12 mai 2000, a

fost întrerupt în condițiile art. 405 ind. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.,

urmare promovării și soluționării favorabile a cererii creditorului de validare

a popririi soluționată prin sentința civilă nr. 4352 din 17 aprilie 2001 rămasă

irevocabilă prin decizia civilă nr. 3002 din 24 octombrie 2001 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă.

Referitor la fondul cauzei, instanța

a reținut îndeplinirea cerințelor art. 460 C. proc. civ., cu privire la

validarea popririi înființată la cererea creditoarei asupra bunurilor mobile

incorporale pe care terțul poprit le datorează debitoarei.

Apelul formulat de terțul poprit SC

I. SA, împotriva sentinței fondului, a fost anulat ca netimbrat de Curtea de

Apel București prin decizia comercială nr. 254, pronunțată la data de 31 mai

2004, instanța de control reținând în considerentele deciziei că apelanta deși

citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 42.500

lei și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, nu și-a îndeplinit obligația

până la primul termen de judecată acordat.

În contra acestei decizii, a

declarat recurs, terțul poprit SC I. SA, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate și pe fond

respingerea cererii formulate de B.E.J. S.D.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenta susține că în mod greșit s-a anulat apel sau ca netimbrat, deoarece

reprezentantul societății a depus prin serviciul registratură taxa de timbru și

timbru judiciar astfel cum au fost încunoștințați prin citația primită, iar pe

de altă parte reprezentantul societății a fost prezent la dezbateri, în ședința

publică din data de 31 mai 2005.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor din

dosar, Curtea constată că decizia curții de apel este legală, în raport de

dispozițiile incidente aplicabile de instanța de control, respectiv art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru

și timbru judiciar se plătesc anticipat.

Recurenta a fost încunoștințată

despre cuantumul taxelor datorate și obligația de a le achita până la termenul

acordat din 31 mai 2004, ora 9,00, potrivit citației emise (dosar nr.

794/2004), citație pe care a primit-o la data de 19 mai 2004.

Ori, recurenta a depus taxa de

timbru și timbru judiciar la registratura, secției a VI-a comercială, a Curții

de Apel București la data de 31 mai 2004, ora 12,00, conform mențiunii de pe

cererea însoțitoare a taxelor, după terminarea ședinței de judecată, ceea ce

echivalează cu o neîndeplinire a obligației legale de plată a taxelor de timbru

datorate la termenul acordat.

Referitor la susținerea recurentei

conform căreia reprezentantul societății a fost prezent la dezbateri în ședința

publică din data de 31 mai 2004, contrar celor menționate în practicaua

deciziei nr. 254 din 31 mai 2004, în măsura în care această chestiune nu a fost

tranșată pe calea procedurii instituite de art. 281 C. proc. civ., ea nu poate

avea nici o semnificație în soluționarea prezentului recurs.

Așa fiind, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitoarea SC I. SA București, împotriva deciziei nr. 254 din 31

mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2005.