ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4547/2005

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1073 din data de 27 februarie 2004, Judecătoria sector 3 Municipiul București, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și în consecință a admis cererea formulată de B.E.J. S.D., pentru creditoarea SC R. SA în contradictoriu cu debitorul A.P.I. București și terțul poprit SC I. SA București, dispunând validarea popririi înființată la cererea creditoarei pe bunurile mobile incorporale pe care terțul poprit le datorează creditoarei până la concurența sumei de 1.249.454.000 lei, actualizată conform indicelui de inflație până la data achitării efective.

Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut cu privire la excepția invocată, că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, în ce privește titlul executoriu respectiv sentința civilă nr. 6140/1999 a Tribunalului Municipiului București definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 1414 din 12 mai 2000 a Curții de Apel București, care a început să curgă de la data de 12 mai 2000, a fost întrerupt în condițiile art. 405 ind. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmare promovării și soluționării favorabile a cererii creditorului de validare a popririi soluționată prin sentința civilă nr. 4352 din 17 aprilie 2001 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3002 din 24 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut îndeplinirea cerințelor art. 460 C. proc. civ., cu privire la validarea popririi înființată la cererea creditoarei asupra bunurilor mobile incorporale pe care terțul poprit le datorează debitoarei. Apelul formulat de terțul poprit SC I. SA, împotriva sentinței fondului, a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București prin decizia comercială nr. 254, pronunțată la data de 31 mai 2004, instanța de control reținând în considerentele deciziei că apelanta deși citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 42.500 lei și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, nu și-a îndeplinit obligația până la primul termen de judecată acordat.

În contra acestei decizii, a declarat recurs, terțul poprit SC I. SA, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea cererii formulate de B.E.J. S.D. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta susține că în mod greșit s-a anulat apel sau ca netimbrat, deoarece reprezentantul societății a depus prin serviciul registratură taxa de timbru și timbru judiciar astfel cum au fost încunoștințați prin citația primită, iar pe de altă parte reprezentantul societății a fost prezent la dezbateri, în ședința publică din data de 31 mai 2005. Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor din dosar, Curtea constată că decizia curții de apel este legală, în raport de dispozițiile incidente aplicabile de instanța de control, respectiv art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru și timbru judiciar se plătesc anticipat.

Recurenta a fost încunoștințată despre cuantumul taxelor datorate și obligația de a le achita până la termenul acordat din 31 mai 2004, ora 9,00, potrivit citației emise (dosar nr. 794/2004), citație pe care a primit-o la data de 19 mai 2004. Ori, recurenta a depus taxa de timbru și timbru judiciar la registratura, secției a VI-a comercială, a Curții de Apel București la data de 31 mai 2004, ora 12,00, conform mențiunii de pe cererea însoțitoare a taxelor, după terminarea ședinței de judecată, ceea ce echivalează cu o neîndeplinire a obligației legale de plată a taxelor de timbru datorate la termenul acordat. Referitor la susținerea recurentei conform căreia reprezentantul societății a fost prezent la dezbateri în ședința publică din data de 31 mai 2004, contrar celor menționate în practicaua deciziei nr. 254 din 31 mai 2004, în măsura în care această chestiune nu a fost tranșată pe calea procedurii instituite de art. 281 C. proc.

civ., ea nu poate avea nici o semnificație în soluționarea prezentului recurs. Așa fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC I. SA București, împotriva deciziei nr. 254 din 31 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2005.