ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1498/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1498 din 7 martie 2006 Prin încheierea din 09 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și care a fost menținută în conformitate cu art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei cinci inculpați C.C., C.I., C.T., C.I. și C.C., care prin apărător desemnat din oficiu, au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate prin revocarea măsurii arestării preventive față de inculpați, întrucât au încetat temeiurile înscrise la art. 143 și 148 C. proc. pen. Examinând recursurile declarate, în raport de susținerile apărătorului desemnat din oficiu, actele și lucrările existente la dosar, încheierea pronunțată în cauză, cum și din oficiu, se constată că recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Între familia recurenților inculpați și cea a părților civile, M., au existat raporturi apropiate în sensul că s-au vizitat atât în țară cât și în străinătate, ocazie cu care au existat chiar unele împrumuturi de sume de bani. Din raporturile vizând împrumutarea acestor sume de bani și nerestituirea la timp și întinderea lor, așa cum pretinde fiecare dintre cele două familii, în tot cursul zilei de 05 august 2003 între aceștia au avut loc discuții, amenințări, pentru ca în seara zilei de 05 august 2003, cei cinci s-au deplasat la familia M., înarmați cu săbii, cuțite și alte obiecte dure contondente, astfel că, în urma conflictului a decedat M.A. zis P., iar ceilalți membrii au suferit fiecare leziuni corporale.

Față de cei cinci recurenți inculpați, în faza de urmărire penală s-a luat măsura arestării preventive, măsură care a fost prelungită și menținută, iar prin sentința penală nr. 698/ PI din 07 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș, recurentul inculpat C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în stare de provocare, iar ceilalți recurenți au fost condamnați la pedepse privative de libertate de câte 5 ani închisoare, privind comiterea infracțiunii de încăierare. Având în vedere dispozițiile înscrise la art. 143 și art. 148 C. proc.

pen., se constată că nu sunt temeiuri care să justifice revocarea măsuri arestării preventive, cu judecarea celor cinci recurenți inculpați în stare de libertatea, întrucât că în cauză sunt indici că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, că faptele sunt prevăzute cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și prin modul cum au fost săvârșite, aceștia prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, în plus a intervenit și o hotărâre de condamnare. Așa fiind, încheierea instanței de apel prin care a fost menținută măsura arestării preventive față de cei cinci inculpați, potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., este legală și temeinică. În consecință, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.