ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1357/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 919 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, au fost condamnați inculpații: - L.C. la pedeapsa de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și la 5 ani interzicerea unor drepturi. - G.A. la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și la 5 ani interzicerea unor drepturi. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada reținerii și arestului preventiv cu începere de la 15 decembrie 2003 la zi pentru ambii inculpați.

Sub aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 500 milioane lei către partea civilă U.I., cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență următoarea situație de fapt: Inculpații au locuit pe aceeași stradă cu U.E., aceasta s-a împrietenit cu cei doi făptuitori și în special cu surorile inculpatului L.C. La finele lunii noiembrie 2003, L.A.M., sora inculpatului L., a împrumutat de la U.E. suma de 260.000 lei pentru a-și face abonament pe mijloacele de transport în comun. În aceeași perioadă inculpatul L.C. a împrumutat tot de la vecina sa suma de 200 Euro, fiind rugat de U.E. să fie discret pentru ca mama sa, U.I., să nu afle de împrumut.

După predarea banilor, din luna decembrie 2003, U.E. a început să-l sune pe inculpat la localul A.C. unde era angajat ca barman, pentru a-l determina să-i restituie banii. Deranjat de insistențele cu care U.E. îi cerea restituirea împrumutului și pentru că nu avea bani, inculpatul L.C. s-a hotărât să pună capăt acestei situații. Astfel, în seara zilei de 14 decembrie 2003, inculpatul s-a întâlnit cu coinculpatul G.A. și cei doi au plănuit să o invite pe U.E. în spatele blocului, unde prin exercitarea de violențe să o determine să renunțe la restituirea împrumutului. În jurul orelor 23,00, cei doi inculpați au părăsit apartamentul, inculpatul L.C. s-a deplasat în spatele blocului și s-a ascuns la intrarea de la scara A, iar inculpatul G.A.

a sunat de la interfon la apartamentul 14 unde locuia U.E. pe care a convins-o să coboare. De menționat că, în momentul în care victima a fost contactată prin interfon, în apartamentul acesteia se mai aflau mama sa, U.I., și o verișoară, C.K.A., acestea auzind convorbirea purtată între U.E. și G.A. În casa scărilor victima s-a întâlnit cu G.A. și împreună s-au deplasat în spatele blocului, cei doi fiind urmăriți pe geam de C.K.A. În momentul în care au ajuns în dreptul intrării de la scara A, inculpatul G.A. a lovit-o pe U.E. cu pumnul în cap, aceasta speriată a început să țipe, însă inculpatul i-a acoperit gura cu palmele. În acest context a intervenit inculpatul L.C. care a lovit-o cu pumnul în față, apoi și-a scos cureaua de la pantaloni și a încercat să o stranguleze, apoi a renunțat și a scos din buzunar un cuțit tip briceag și i l-a dat coinculpatului G.A.

spunându-i „nu mai avem ce face”. Întrucât G.A. a refuzat să ia briceagul, inculpatul L.C. i-a aplicat o puternică lovitură cu mânerul în cap, apoi a pus victima în poziția ghemuit și a tăiat-o la nivelul gâtului, producându-i o plagă tăiată. Imediat după comiterea faptei inculpații au abandonat victima în spatele blocului și au părăsit zona. Aflat pe balconul apartamentului său, I.R. a auzit gemete și împreună cu fiul său s-au dus să vadă despre ce este vorba, aceștia găsind victima cu gâtul tăiat și cu hainele îmbibate cu sânge. A fost chemată de urgență o ambulanță, dar cu toate măsurile de prim ajutor luate victima nu a putut fi salvată. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, planșelor foto executate, raportului medico-legal, depozițiilor martorilor C.K.A., L.C.E., L.A.M., I.R., T.M., V.V., V.G., A.E.

și D.S., probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 4/ A din 10 ianuarie 2005, a respins apelurile declarate de inculpați, apeluri ce au vizat netemeinicia sentinței atacate. Împotriva deciziei penale menționate, inculpații au formulat recurs, reiterând hotărârile invocate în apel, în sensul că se impune aplicarea unor pedepse mai reduse. Recursurile nu sunt fondate. Sentința primei instanțe este nu numai legală, ci și temeinică sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite, fiind analizate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. La rândul său, instanța de apel a reverificat temeinicia hotărârii pronunțate și judicios a constatat că la stabilirea cuantumului pedepselor a prevalat gradul deosebit de ridicat al faptelor comise.

Uciderea victimei în condițiile de loc și de timp descrise, după o prealabilă înțelegere, scopul urmărit de inculpați, ferocitatea cu care au acționat cei doi inculpați și consecințele ireparabile ale faptei reprezintă împrejurări care impuneau cu necesitate aplicarea unor sancțiuni severe, ele urmând a fi menținute, prin respingerea recursurilor declarate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.C. și G.A. împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 decembrie 2003 la 24 februarie 2005. Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.