ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10512/2005

HOTĂRÂRE
19.02.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10512/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția civilă, la 24 octombrie 2002, reclamantul M.C.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului Drăgănești Olt pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 1476/2002 a primăriei Drăgănești Olt.

În motivarea cererii s-a arătat că în mod greșit s-a considerat că nu poate beneficia de măsuri reparatorii deoarece ar fi primit despăgubiri. Legea nr. 10/2001 prevede, pentru o astfel de situație, obligarea fostului proprietar la restituirea sumelor primite, în valoare actualizată.

Prin încheierea din 19 februarie 2003 tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului la judecată, în temeiul art. 246 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs însă, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 324 din 7 noiembrie 2003 a admis „apelul” și s-a pronunțat asupra fondului cauzei în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția primarului și a stabilit că M.C. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform procesului verbal nr. 918 din 26 februarie 1996.

În considerentele hotărârii s-a reținut că la fila 20 din dosar exista cererea reclamantului prin care arăta că renunță la capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent întrucât nu există norme, dar și-a menținut cererea privind anularea dispoziției primarului.

Decizia instanței de control judiciar a fost recurată de către Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, DGFP Olt critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

În ședința publică de la 19 februarie 2003 reclamantul a declarat că renunță la judecată, motivat de faptul că s-a adresat Prefecturii județului Olt pentru despăgubiri.

Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. În aceste condiții, împotriva încheierii nu se putea face apel.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că deși recurentul și-a motivat în drept recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care a și fost analizat recursul, reținând următoarele:

Prin încheierea dată la 19 februarie 2003 Tribunalul Olt a luat act de renunțarea reclamantului la judecată.

Conform art. 246 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.

Unul dintre principiile care guvernează regimul căilor de atac este acela al legalității căii de atac care presupune că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

În speță, deși reclamantul a declarat recurs, instanța de control judiciar, cu încălcarea dispozițiilor procedurale enunțate, a judecat un apel, fără ca eventual, în prealabil să fi pus în discuția părților calificarea căii de atac în condițiile art. 84 C. proc. civ.

De vreme ce s-a nesocotit un principiu care reglementează desfășurarea procesului civil conform etapelor impuse de legiuitor, hotărârea pronunțată este lovită de nulitate. Vătămarea suferită de recurent decurge din aceea că, deși legea nu o prevede, s-ar ajunge ca problema privitoare la renunțarea reclamantului la judecată să fie analizată într-o etapă procesuală suplimentară, aceea a apelului.

Față de cele ce preced, rezultă că hotărârea este susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de vreme ce vătămarea provocată prin actul de procedură săvârșit de instanță nu poate fi acoperită decât prin anulare, așa cum impune art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

În aceste condiții, după casare, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. pricina va fi trimisă curții de apel pentru ca, judecând recursul, să analizeze dacă hotărârea primei instanțe este sau nu legală.

Admite recursul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, DGFP Olt, împotriva deciziei civile nr. 324 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și în consecință:

Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea căii de atac a recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-19
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10509/2005
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția civilă, la 24 octombrie 2002, reclamantul M.C.C. a chemat în judecată pe pârâ
ÎCCJ 2005-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4032/2005
28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul, reținând în esență că instanța de fond nu a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, făcând doar o trimitere strictă la Normele metodologice d
ÎCCJ 2005-04-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3320/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 30 octombrie 2002 reclamanții au contestat dispoziția nr. 1479 din 19 septembrie 2002 a Primarului prin care i s-a respins notificarea pe
ÎCCJ 2006-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1313/2006
G.F.P.J. Olt, întrucât greșit a fost obligat, la despăgubiri, deoarece potrivit legii, instanța avea competența numai să stabilească valoarea construcțiilor solicitate, urmând ca modalitatea și cuantumul măsurilor reparatorii să fie stabili
ÎCCJ 2005-12-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10146/2005
. 1, art. 3 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora persoanelor îndreptățite li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, evaluate potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză la 436.229.0
Sursă