ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7260/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7260/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra
conflictului negativ de competență de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 176 din 23 mai 2005 Curtea de Apel
Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a disjuns de
acțiunea privind anularea unui act administrativ prin care s-a schimbat
încadrarea în funcție, cererea având ca obiect repunerea în situația anterioară
emiterii actului administrativ atacat prin rectificarea cărții de muncă, și a
declinat competența de soluționare a acesteia din urmă în favoarea Tribunalului
Arad.
Prin sentința civilă nr. 684 din 6 iulie 2005 Tribunalul
Arad, secția civilă, a constatat necompetența tribunalului și competența Curții
de Apel Timișoara în soluționarea cererii disjunse, și a trimis dosarul
instanței superioare comune instanțelor aflate în conflict pentru soluționarea
conflictului negativ de competență.
Față de obiectul cererii introductive de instanță, Curtea a
stabilit competența Curții de Apel Timișoara pentru următoarele considerente:
Cererea având ca obiect repunerea reclamantei în situația
anterioară emiterii actului administrativ a cărui anulare s-a cerut, prin
rectificarea cărții sale de muncă, are o natură accesorie față de cererea
privind anularea ordinului prin care s-a dispus schimbarea încadrării din
funcția de inspector principal în funcția de inspector asistent, deoarece
soluția asupra acestei cereri depinde de soluția ce se dă cererii de anulare.
În cauză, are natura unei cereri principale cea prin care
s-a solicitat anularea actului administrativ.
Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și
incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Întrucât art. 17 C. proc. civ. este înscris în titlul
„Dispoziții speciale” înseamnă că legiuitorul a avut intenția ca prin acest
text să deroge de la normele anterioare de competență materială și teritorială.
Ca atare, prorogarea de competență ce are loc în temeiul art. 17 C. proc. civ.
poate să opereze chiar cu nesocotirea normelor de competență materială sau
teritorială exclusivă.
De vreme ce cererea principală este de competența de primă
instanță a curții de apel iar prorogarea de competență operează și după
disjungere, curtea de apel legal învestită își păstrează competența și asupra
judecății cererii accesorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cererii având ca
obiect rectificarea cărții de muncă a reclamantei A.N.D., în contradictoriu cu
intimatele A.N.V. București și D.R.V. Arad, în favoarea Curții de Apel
Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 septembrie 2005.