ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1791/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 octombrie 2003, la Tribunalul Mehedinți reclamanta S.O. a chemat în judecată C.M.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 58 din 28 august 2003, emisă de comisia superioară de disciplină a C.M.R., decizie validată de C.N.C.M.R. în ședința din 29 august 2003, cerere înregistrată sub nr. 7522/2003. Prin întâmpinarea formulată de pârâtă a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți în soluționarea pricinii, având în vedere dispozițiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 74/1995. Prin sentința civilă nr. 1168 din 31 octombrie 2003, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială a soluționării contestației formulate de reclamanta S.O.

împotriva Deciziei nr. 58 din 28 august 2003 a C.M.R. în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 11421/2003, iar prin sentința civilă nr. 1413 din 23 martie 2004 a fost admisă contestația formulată de contestatoarea S.O. împotriva Deciziei nr. 58 din 28 august 2003 emisă de C.M.R., comisia superioară de disciplină București. A fost anulată decizia nr. 58 din 28 august 2003 emisă de C.M.R. C.M.R.

- comisia superioară de disciplină a formulat recurs împotriva sentinței mai sus menționate care a fost inițial înregistrată la Tribunalul Mehedinți și care în urma admiterii cererii de strămutare formulată de contestatoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Timiș, dosarul fiind înregistrat sub nr. 1439 din 8 martie 2005. Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 330/ R din 28 martie 2005, printr-o reevaluare a probatoriului administrat și, în special, având în vedere dosarul administrativ care a stat la baza aplicării măsurii de sancționare, a admis recursul formulat în cauză, și cererea de intervenție formulată de intervenienții P.D., P.C., H.E., G.D., G.E., G.A., B.G., B.D., M.S.

și G.M., și a modificat în tot sentința recurată și pe fond a respins contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei nr. 58/2003 a C.M.R. comisia superioară de disciplină. Împotriva deciziei civile nr. 330/2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, contestatoarea S.O. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5867 din 8 iunie 2005, prin care solicită admiterea contestației și anularea Deciziei civile nr. 330/ R din 28 martie 2005 și respingerea recursului, arătând în motivare că pârâtul C.M.R. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1413 din 20 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, recurs împotriva căruia conform întâmpinării efectuate, a cerut să se constate că este tardiv motivat, apărare care însă a fost înlăturată, invocându-se dispozițiile art. 301 și art. 303 C. proc.

civ., că în speță obiectul procesului îl constituie un conflict de muncă, care se soluționează după prevederile Codului Muncii, lege specială care derogă de la dispozițiile Codului de Procedură Civilă în ce privește termenele, astfel că în legislația muncii termenul de recurs este de 10 zile și nu de 15 zile, cum din eroare a calculat Tribunalul Timiș. Contestatoarea mai arată că întrucât hotărârea a fost comunicată la data de 19 aprilie 2004, recursul împotriva acesteia trebuia motivat până la data de 29 aprilie 2004 inclusiv și că, recurentul C.M.R. a motivat recursul în data de 7 mai 2004 și nu în data de 4 mai 2004. În drept, se invocă dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1296/R/2005 pronunțată în dosar nr. 5867/C/2005, Tribunalul Timiș, secția civilă a admis contestația în anulare formulată de contestatoare, a anulat decizia civilă nr. 330/R/2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 1439/2005 și a dispus rejudecarea recursului formulat de intimatul C.M.R., comisia superioară de disciplină, împotriva sentinței civile nr. 1413/2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosar nr. 11421/2003, de către secția de contencios administrativ a Tribunalului Timiș.

Pentru a motiva această soluție, Tribunalul Timiș, secția civilă a reținut că, inițial, contestația înaintată de contestatoare împotriva măsurii de sancționare a fost soluționată de prima instanță în conformitate cu prevederile Legii nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic, în care, la art. 38 alin. (2) se arată că împotriva sancțiunilor aplicate se poate introduce contestație la Judecătoria în raza căreia își desfășoară activitatea medicul sancționat. Ulterior, după pronunțarea sentinței de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, Legea nr. 74/1995 a fost abrogată și adoptată o nouă lege, respectiv, Legea nr. 306 din 28 iunie 2004 în care se arată că instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei de sancționare este tribunalul, secția de contencios administrativ (art. 78). La data la care a fost soluționat recursul, competența de soluționare era modificată, iar decizia atacată este nelegală.

Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 45/CA/2006. Fiind invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în soluționarea recursului, aceasta a fost admisă și, prin Decizia civilă nr. 373 din 14 iunie 2006 a fost declinată competența de soluționare a recursului și a cererilor de intervenție în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. S-a apreciat că tribunalul soluționează cauzele aflate în recurs numai atunci când legiuitorul prevede expres această competență, iar art. 78 din Legea nr. 306/2004 prevede competența contenciosului administrativ de soluționare în primă instanță a acțiunilor în anulare formulate împotriva deciziilor de sancționare a Comisiei superioare de disciplină.

La Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 5011/59/2006 și, din oficiu, a fost invocată excepția de necompetență materială a acestei instanțe. Prin Decizia civilă nr. 734 din 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția și a declinat competența de soluționare a recursului și a cererilor de intervenție în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ. S-a reținut că la data când recursul a fost soluționat de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ, competența materială revenea acestei instanțe de a soluționa recursul împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, așa cum s-a pronunțat și Tribunalul Timiș, secția civilă prin Decizia civilă nr. 1296 din 5 decembrie 2005. Împotriva Deciziei civile nr. 734 din 15 noiembrie 2006, a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta S.O., arătând că soluția este nelegală.

S-a reținut că fiind competentă judecătoria în baza unei legi speciale (Legea nr. 74/1995, art. 38 pct. 2) suntem în prezența unui contencios administrativ special, prin derogare de la dreptul comun în materie - Legea nr. 554/2004. Tribunalul nu are competență materială să judece recursul în contencios administrativ, chiar dacă, în speță, cauza s-a judecat în fond la judecătorie, în baza unei legi speciale, iar competentă de a judeca recursul este curtea de apel, chiar dacă nu este instanța imediat superioară judecătoriei, iar art. 3 pct. 3 C. proc. civ., prevede competența curții de apel, ca instanță de recurs și în alte cauze expres prevăzute de lege.

Examinând actele aflate la dosarul cauzei motivele de recurs invocate de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Sentința civilă nr. 1413 din 23 mai 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost pronunțată fiind în vigoare Legea nr. 74/1995 care prevedea, în art. 38 alin. (2), că împotriva sancțiunilor aplicate se poate introduce contestație la judecătoria în raza căreia își desfășoară activitatea medicul sancționat. Până la soluționarea recursului declarat împotriva acestei sentințe a fost abrogată Legea nr. 74/1995 și prin noua Lege nr. 306/2004, în art. 78 s-a prevăzut că instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de sancționare a comisiei superioare de disciplină este secția contencios administrativ a tribunalului.

Dar această modificare nu presupune că recursul declarat împotriva unei sentințe pronunțate de judecătorie, instanța competentă conform vechii legi, să fie soluționat de Curtea de apel, ca instanță de recurs, pentru că instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii este tribunalul, conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. Curțile de Apel judecă, ca instanța de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. În speță, în lege nu s-a prevăzut expres că recursul este soluționat de curtea de apel pentru a fi în ipoteza avută în vedere de art. 3 pct. 4 ultima teză C. proc.

civ. În fapt, ne aflăm în situația modificărilor legislative privind competența, iar la dezlegarea acestei probleme trebuie avute în vedere dispozițiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe”. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.O., împotriva Deciziei civile nr. 734 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2007.