ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2474/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, la data de 17 noiembrie 2016, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ, solicitând anularea concursului de ocupare a postului vacant de ofițer specialist I, organizat de Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" București, în data de 25 octombrie 2016.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă

Prin sentința nr. 418/2017 din 21 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că litigiul este în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, având în vedere faptul că privește acte emise de autorități publice, motiv pentru care a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a litigiului.

Instanța a constatat că Academia de Poliție este o autoritate publică centrală, întrucât este o autoritate publică unică la nivel central pentru formarea inițială și continuă a personalului din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, motiv pentru care, văzând alegerea instanței de la domiciliul reclamantului, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 103/F-Cont din 18 mai 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care instituie regula potrivit căreia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

A reținut instanța că, stricto sensu, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public pot privi acte situate în timp după actul de numire în funcție, câtă vreme raportul de serviciu se naște prin actul de numire în funcția publică. Apreciază instanța că o atare accepțiune a termenului lasă în afara sferei de aplicare acele cauze care au ca obiect procedura de recrutare a funcționarilor publici, deși această procedură este o primă etapă în cariera funcționarului public și nu există nicio rațiune pentru a avea un regim de competență diferit de celelalte etape și aspecte din cariera funcționarului public: numirea, promovarea, încetarea, răspunderea etc.

Reține instanța că în materie de competență operează principiul aplicării unitare a normelor de competență, dat fiind că rațiunile avute în vedere de legiuitor, în cazul cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, subzistă, pentru identitate de rațiune, atunci când în litigiu sunt demersurile anterioare instituite în vederea nașterii acestui raport.

A apreciat instanța că procedura de recrutare a funcționarilor publici se circumscrie raportului de serviciu, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect anularea unui concurs organizat de pârâta Academia de Poliție în vederea încadrării directe ca ofițer specialist I, funcționar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002.

Ca atare, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura juridică a actului atacat și raportul juridic existent între reclamant și pârâți, care nu poate fi încadrat în materia raportului de serviciu, dat fiind că reclamantul nu are calitatea de funcționar public.

Înalta Curte reține că pârâta Academia de Poliție este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte apreciază că pârâta Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza" nu poate fi considerată o autoritate centrală, întrucât conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 "Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", înființată în baza H.G. nr. 137/1991 privind înfiintarea Academiei de Politie a Ministerului de Interne, cu modificarile și completarile ulterioare, denumita în continuare Academia, cu sediul în municipiul Bucuresti, Aleea Privighetorilor nr. 1 A, sectorul 1, este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare". Ca urmare, această instituție de învățământ nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice de nivel local.

De altfel, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat în ședința Plenului judecătorilor, din data de 20 februarie 2012, o soluție de principiu, în sensul că:

" Aparține tribunalului, ca instanță de fond, competența de soluționare a litigiilor a litigiilor privind actele administrative emise de universități, întrucât acestete instituții instituții de învățământ superior sunt asimilate autorităților publice locale".

Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de autoritatea publică emitentă a actului atacat.

Pentru aceste motive, văzând alegerea de instanță (de la domiciliul reclamantului), în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, completul specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iulie 2017.