ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3847/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 7 martie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E. F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., III., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF. și GGG. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 116/CJ 683/2012 și a Deciziei de impunere nr. A-808 din 24.04.2012 emise de Ministerul Apărării Naționale-Direcția de Prevenire și Investigare a Corupției și Fraudelor București.

Prin sentința civilă nr. 2840 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 116/CJ 683/2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Decizia și imputare nr. A808 din 24 aprilie 2012.

Împotriva soluției instanței de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând casarea sentinței recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.

Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, arată că instanța de fond a reținut eronat că la baza cercetării administrative a stat premisa greșită a imposibilității desfășurării altor activități remunerate în timpul programului normal de lucru. În realitate, aceasta nu este nicidecum o premisă greșită ci este o premisă legală obligatorie. Neîntrerupt, pe perioada avută în vedere de cercetarea administrativă, a existat obligația legală de recuperare a orelor prestate în regim "plata cu ora" în timpul programului normal de lucru, obligație prevăzută chiar în reglementările interne adoptate, pe baza principiului autonomiei universitare, de Universitatea Națională de Apărare Carol I.

Atât actele normative cât și reglementările interne care prevedeau efectuarea orelor prestate în regim "plata cu ora" doar în afara programului normal de muncă și recuperarea celor efectuate în timpul acestuia au fost prezentate în detaliu în cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă.

Exercitarea dreptului la muncă nu poate avea loc cu încălcarea legii și nici nu poate înfrânge principiul autonomiei universitare, consacrat de art. 32 alin. (6) din Constituție. Universitatea, prin organele sale legal constituite și în condițiile normelor de drept aplicabile, a hotărât prin reglementări obligatorii pentru toți membrii comunității academice că orele prestate în regim "plata cu ora" în timpul programului normal de muncă trebuie recuperate și aceste reglementări sunt în vigoare și în prezent.

Universitatea Națională de Apărare Carol I, înainte de a fi o instituție de învățământ, este unitate militară - HHH. București, iar personalul militar din această instituție este remunerat, potrivit Legii nr. 138/1999 și Legii cadru nr. 284/2010, cu solda lunară, care se plătește pentru programul de lucru normal, în zilele lucrătoare, în limita a 8 ore zilnic (adică 40 de ore săptămânal). Doar pentru orele efectuate în regim "plata cu ora" este avut în vedere gradul didactic al cadrului militar, situație în care interesul cadrelor militare este, evident, de a efectua mai multe ore în regim "plata cu ora", în detrimentul celor care ar trebui efectuate în cadrul programului normal de lucru de 8 ore.

În ceea ce privește personalul civil, sunt aplicabile prevederile Ordinului ministrului apărări naționale nr. M.119/2003 pentru aprobarea MRU -6-Regulamentul de ordine interioară pentru personalul civil din Ministerul Apărării Naționale. Conform acestui Ordin, personalul civil trebuie să îndeplinească atribuțiile prevăzute în fișa postului ocupat și să folosească timpul de lucru în scopul realizării acestora, fiindu-i interzis să desfășoare, în cadrul programului de lucru, alte activități decât cele legate de atribuțiile postului. Programul de lucru al personalului civil angajat cu normă întreagă este tot de 40 de ore pe săptămână (art. 9 alin. (1) lit. a), art. 11 lit. d) și g), art. 12 lit. f) din Ordinul citat).

Prin urmare, neefectuarea celor 40 de ore de lucru săptămânal determină reducerea corespunzătoare a veniturilor lunare, aspect regularizat în urma cercetării administrative.

Împrejurarea că orele efectuate în regim "plata cu ora" trebuiau prestate în afara programului normal de lucru de 8 ore este susținut și de prevederile OMEC nr. 4209/2004 (pct. II.2. art. 1) și Ordinul MEC nr. 3541/2006 (art. 12).

În anul 2006, Universitatea Națională de Apărare Carol I a solicitat Ministerului Educației și Cercetării clarificări privind interpretarea prevederilor pct. 12 din anexa la Ordinul ministrului apărării nr. M.61/1998, potrivit cărora timpul consumat de cadrele militare în activitate pentru îndeplinirea atribuțiilor funcțiilor didactice rezervate, vacante sau temporar vacante din programul de lucru la instituția militară unde sunt încadrate se recuperează în cadrul aceleiași luni calendaristice, pe baza unui program aprobat de comandanții unităților militare, care se va consemna în ordinul de zi pe unitate. Prin adresa din 23 mai 2006 a Ministerului Educației și Cercetării s-a comunicat că plata cu ora se poate face numai pentru orele efectuate în afara programului de lucru aferent funcției de bază a personalului angajat.

Sunt citate și reglementările interne cuprinse în art. 55 din Metodologia de stabilire a sarcinilor de învățământ și cercetare științifică în Universitatea Națională de Apărare, aprobată de Senatul Universității la data de 4.02.2004 precum și, apoi, în art. 29 din Metodologia se stabilire a sarcinilor de învățământ și cercetare științifică în Universitatea Națională de Apărare, aprobată de Senatul Universității la data de 15.06.2006.

Potrivit soluției primei instanțe, intimații-reclamanți au fost plătiți de două ori pentru efectuarea unei ore fizice de 60 de minute, respectiv atât pentru o oră prestată în regim "plata cu ora", cât și pentru activitățile care ar fi trebuit efectuate în timpul programului normal de lucru. În situația în care ar fi menținută soluția primei instanțe ar trebui să se precizeze dacă se recuperează orele efectuate în regim "plata cu ora", prestate în timpul programului de lucru. În caz contrar, s-ar putea ajunge la situația în care, în timpul programului normal de muncă, persoanele ar efectua mai multe ore în regim "plata cu ora", acestea fiind plătite mult mai bine, putându-se ajunge la situația paradoxală în care, în timpul programului normal de muncă, majoritatea orelor efectuate ar fi prestate în regim "plata cu ora", iar cadrele didactice ar fi plătite pentru două funcții, deși, în timpul respectiv nu puteau îndeplini atribuțiile ambelor funcții.

Apărările intimaților

Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta se întemeiază pe greșita înțelegere a sintagmei "programul aferent funcției de bază" al personalului didactic din învățământul universitar, fie militar sau civil.

Cifrele de școlarizare sunt stabilite în raport de nevoia de pregătire a personalului MApN și, în funcție de acestea, se aprobă planurile de învățământ, analizându-se posibilitatea îndeplinirii curriculei, stabilindu-se volumul total de ore convenționale (nu fizice) care trebuie prestate de personalul didactic încadrat în Universitatea Națională de Apărare (militar și civil), în funcție de specializare.

"Programul de lucru aferent funcției de bază" al personalului didactic din învățământul superior este cel stabilit în condițiile secțiunii I, "Norma didactică și de cercetare" din Legea nr. 128/1997. Ordinul MApN nr. M.42/2000 nu are aplicabilitate în instituțiile de învățământ.

Cele 40 de ore de lucru săptămânal se desfășoară în condițiile art. 80 din Legea nr. 128/1997 și a fișei postului, cuprinzând următoarele activități: activitate didactică normată, activitate în folosul învățământului, activități cu specific militar, cercetare științifică. Cadrele didactice și-au îndeplinit în totalitate programul de lucru înscris în fișa postului, în condițiile Capitolului IV Secțiunea I din Legea nr. 128/1997, dar au efectuat și una-două norme peste programul normal de muncă, din care a fost salarizată o singură normă.

Însăși cercetarea administrativă a concluzionat că personalul didactic și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile privind norma didactică, doar că, datorită nevoii de pregătire a cadrelor militare din MApN și din sistemul de ordine publică și siguranță națională, s-a aprobat un număr de cursuri peste posibilitățile de susținere normale cu cadrele didactice încadrate în universitate. Situația creată a presupus efectuarea de ore peste norma didactică, aprobate de Ministerul Apărării Naționale prin rapoarte anuale și din care rezultă fără echivoc că doar o parte au fost salarizate, în condițiile în care acestea au fost efectuate în totalitate, conform programării orare.

Legislația privind învățământul superior (art. 80 din Legea nr. 128/1997) lucrează cu ore convenționale, iar nu fizice, în vreme ce actele administrative atacate s-au referit la un presupus timp fizic, care nu a fost recuperat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 7 octombrie 2015, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte o constată fondată pentru următoarele argumente.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prima instanță a admis cererea reclamanților, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anulând decizia nr. 116/CJ/683/2012 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, precum și decizia de imputare nr. A808 din 24 aprilie 2012, pe baza considerentelor că, la baza cercetării administrative care a condus la emiterea deciziei de imputare, a stat o premisă greșită care a alterat întregul raționament pe care se întemeiază atragerea răspunderii materiale în sarcina reclamanților. Această premisă greșită ar fi aceea a imposibilității desfășurării unei alte activități remunerate în timpul programului normal de lucru, deși aceste activități nu au presupus lipsa reclamanților de la locul de muncă și nici neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care le-au revenit în perioada avută în vedere de cercetarea administrativă.

A mai reținut prima instanță că pârâtul nu a susținut existența vreunei nereguli în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu care le-au revenit reclamanților în aceleași perioade în care activitățile suplimentare au fost efectuate, așa încât nu există un prejudiciu.

Înalta Curte constată că primele argumente, de principiu, pe care soluția primei instanțe se întemeiază nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată. Prin cererea introductivă au fost invocate alte motive de nelegalitate a actelor administrative și anume: cercetarea administrativă a evidențiat fapte neconforme cu realitatea; prejudiciul stabilit a fost calificat greșit drept cert, în condițiile în care cercetarea administrativă a reținut, consecutiv, trei rânduri de sume diferite ca reprezentând prejudiciul produs, a fost nesocotită decizia definitivă nr. 61/CJ400/2011 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, iar stabilirea pagubei a avut loc. (prin procesul-verbal A 1165 din 28 martie 2012) în baza unei legislații care nu era în vigoare în perioada pentru care a fost efectuată cercetarea; nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 121/1998 la stabilirea eventualei pagube și aplicarea greșită a prevederilor alin. (3) al aceluiași articol, deși nu a fost dovedită reaua-credință a reclamanților; alte erori individuale în calculul propriu-zis al invocatei pagube; nelegala repunere în termenul de refacere a cercetării administrative, dispusă prin decizia administrativ-jurisdicțională nr. 121/CJ734/2011; stabilirea răspunderii șefilor de catedră deși acțiunea în răspundere materială față de aceștia era prescrisă; neluarea în calcul în cadrul cercetării administrative a instituției suplinirii colegiale; derularea cercetării administrative și pentru perioada 11.10.2005-01.06.2006, în condițiile în care în legislația vremii nu era prevăzută obligația recuperării timpului consumat și nici modul de ținere a evidenței acestuia (Ordinul nr. M 61/1998 neprevăzând acest lucru, iar ordinul M 76/2006 intrând în vigoare la 01.06.2006).

Prima instanță nu a analizat aceste motive de nelegalitate și nici apărările corelative opuse de pârât, ci s-a rezumat la afirmațiile de principiu anterior menționate.

Aceste afirmații de principiu sunt apreciate de Înalta Curte ca insuficiente pentru a conduce la soluția de anulare a actelor administrative atacate, având în vedere că, pentru perioada cercetată, a existat un cadru normativ și regulamentar, redat pe larg în cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă, conform căruia, independent de numărul de ore convenționale (în sensul prevederilor capitolului IV, secțiunea I din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic) presupus de norma didactică aferentă funcției, reclamanții erau datori să presteze activitate 40 de ore fizice săptămânal, pentru care au fost remunerați în cadrul funcției. În acest sens sunt prevederile art. 24 alin. (6) din Ordinul M.A.N. nr. M.61/1998 și art. 16 alin. (1) din Ordinul M.Ap. N. nr. 119/2003.

Potrivit Ordinului M.E.C. nr. 4209/2004 (pc. II.2 art. 1din Norma metodologică aprobată) și Ordinului M.E.C. nr. 3541/2006 (art. 12 din Metodologia aprobată prin anexa 1), orele rămase libere din posturile didactice vacante, rezervate sau temporar vacante puteau fi acoperite prin plata cu ora, însă numai pentru ore efectuate în afara programului de lucru aferent funcției de bază a personalului angajat.

Potrivit pct. 12 din anexa la Ordinul M.Ap. N. nr. M.61/1998, modificat prin Ordinul M.Ap. N. nr. M.76/2006, exista obligația de recuperare a timpului consumat din programul de lucru, de cadrele militare în activitate, pentru îndeplinirea atribuțiilor funcțiilor didactice rezervate, vacante sau temporar vacante, recuperare care urma să aibă loc în cadrul aceleiași luni calendaristice, pe baza unui program aprobat de șeful unității militare, consemnat în ordinul de zi pe unitate. În același sens sunt și prevederile cuprinse în art. 55 din Metodologia de stabilire a sarcinilor de învățământ și cercetare științifică în Universitatea Națională de Apărare, aprobată de Senatul Universității la data de 4.02.2004 precum și, apoi, în art. 29 din Metodologia se stabilire a sarcinilor de învățământ și cercetare științifică în Universitatea Națională de Apărare, aprobată de Senatul Universității la data de 15.06.2006.

De altfel, cercetarea administrativă a avut în vedere documentele intitulate "Evidența activităților executate în afara programului în compensarea orelor realizate în sistemul plata cu ora", întocmite în respectarea prevederilor normative anterior menționate.

Prima instanță a ignorat fără temei acest cadru normativ și regulamentar, avut în vedere de cercetarea administrativă, necorelând afirmațiile de principiu pe care se întemeiază sentința recurată cu regulile normative specifice, aplicabile.

Lipsa raportării la cadrul normativ/regulamentar și neanalizarea motivelor cererii și a apărărilor opuse de către pârât echivalează cu necercetarea fondului, situație în care se impune soluția admiterii recursului declarat de pârât și casării sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 2840 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2015.