ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3399/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 privind Proiectul "Achiziție de utilaje pentru dezvoltarea microîntreprinderii S.C. A. S.R.L.", prin care s-a stabilit că reclamanta datorează o creanță bugetară în cuantum de 387.786 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia.

De asemenea, a respins, ca tardiv depusă, cererea de completare a cererii de suspendare și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 8.378,00 RON, achitată cu recipisa nr. 1113886/1/2015 eliberată de B. Pitești.

Împotriva sentinței nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 emis de autoritățile pârâte, cerere întemeiată pe dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă critică sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

Se susține că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind încălcare dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. Prima instanță nu a analizat aparența de legalitate și condiția cazului bine justificat decât la nivel teoretic, fără a cerceta fiecare împrejurare de fapt și de drept prezentată în cererea de suspendare formulată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 204 din C. proc. civ., republicat în ceea ce privește invocarea la termenul din 2 iunie 2015 a unui nou motiv pentru dovedirea cazului bine justificat, constând în aceea că ulterior introducerii cererii de suspendare, în procedura contestației administrative, s-a pronunțat Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015, prin care s-a modificat procesul-verbal nr. x din 03 martie 2015, în sensul că nu s-a mai reținut existența întreprinderilor legate, conform art. 4 ind. 4 din Legea nr. 346/2004. Astfel, consideră că acest aspect este un motiv în plus pentru existența cazului bine justificat, de natură să creeze o îndoială asupra legalității actului contestat.

Precizează că prima instanță a apreciat că invocarea acestui aspect constituie o modificare a cererii de chemare în judecată și a respins-o, recurenta-reclamantă susținând că nu a înțeles să formuleze o cerere de modificare a acțiunii, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 204 C. proc. civ.

Se mai arată că prima instanță a făcut o aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând, în mod netemeinic, neîndeplinirea acestora, în condițiile în care îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ atacat rezultă din inconsecvența raționamentului organului fiscal emitent, apreciind cu ocazia unor controale anterioare, că proiectul este eligibil pentru finanțare, sens în care a și fost încheiat contractul de finanțare.

Consideră că autoritatea contractantă nu a constatat nicio abatere de la legalitate, conformitate și regularitate, astfel cum sunt acestea definite de art. 2 din O.G. nr. 119/1999; nu a arătat modalitatea concretă în care beneficiarul investiției a încălcat principiul concurenței de piață, ci doar a invocat încălcarea acestui principiu; autoritatea contractantă nu a dovedit că situația de fapt se înscrie sferei de aplicabilitate a prevederilor art. 4 ind. 4 din Legea nr. 346/2004, având în vedere că între beneficiarul investiției și firmele către care a prestat servicii agricole nu există raportului prevăzute de acest text de lege, nefiind întreprinderi legate.

De asemenea, se arată autoritatea contractantă nu a dovedit că prin identificarea anumitor elemente comune, beneficiarul proiectului a creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării și nici nu a dovedit producerea unui prejudiciu finanțatorului.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta-reclamantă susține că a produs dovezi din care rezultă iminența producerii pagubei și urgența care justifică suspendarea actului administrativ, întrucât suma de 387.786,06 RON este foarte mare, iar autoritatea contractantă poate începe oricând executarea silită asupra conturilor ori asupra utilajelor deținute de către societate și cu care aceasta își desfășoară activitatea.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În esență, intimata-pârâtă susține că prin argumentele aduse în calea de atac a recursului, recurenta nu a dovedit existența cazului bine justificat și nici a pagubei iminente, pentru a opera suspendarea actului administrativ în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar aspectele de fond invocate prin cererea ce suspendare, nu pot face obiect al analizei instanței, căci s-ar prejudeca fondul cauzei.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat S.C. A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

La termenul de judecată din 3 noiembrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului de față.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 privind Proiectul "Achiziție de utilaje pentru dezvoltarea microîntreprinderii S.C. A. S.R.L.", prin care s-a stabilit că reclamanta datorează o creanță bugetară în cuantum de 387.786 RON.

Prin sentința nr. 3229 din data de 04.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2015, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR, prin care reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 și a măsurii dispuse de echipa de control privind recuperarea sprijinului financiar nerambursabil și stabilirea debitului de 387.786,06 RON și anularea Deciziei nr. 13940 din 15 aprilie 2015, precum și cererea de suspendare a executării acestor acte.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 04 decembrie 2015, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2017.