ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3167/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 22.12.2014 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, a solicitat, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21.08.2014 și anularea aceluiași act administrativ, cu consecința exonerării de la plata sumei de 637.060,58 RON și menținerea situației anterioare controlului din perioada 14.08.2014 - 21.08.2014.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 145/F-CONT din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată, cererea completată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă APDRP) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.

Calea de atac exercitată împotriva acestei decizii și motivele invocate Împotriva Sentinței nr. 145/F-CONT din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, și rejudecând cauza să se admită acțiunea în sensul anulării Deciziei nr. 3939 din 20.11.2014 și a procesului-verbal nr. x din 21.08.2014. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă reiterează situația de fapt și apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită. Aceasta cu privire la considerentele sentinței recurate reține următoarele: La pagina 16 aliniatul 6 din sentință: în mod corect s-a concluzionat în actele de control că în realitate S.C. A. nu este o societate autonomă ... fiind astfel încălcate dispozițiile articolului 4 alin. (2) din Regulamentul CE. 65/2001. La pagina 17 aliniatul 3 se reține: ... în accepțiunea articolului 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prin "neregulă" se înțelege "orice abatere de la legalitate, neregularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau .care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit La pagina 17 alin. (4) se reține că: în cauză trebuie reținute prevederile articolului 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. numărul 65/2011, potrivit cărora nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Având în vedere temeiurile de drept reținute de instanța de fond în pronunțarea soluției adoptate, recurenta-reclamantă apreciază că au fost nesocotite dispozițiile articolului 6 din C. civ. și anume că legea civilă este aplicabilă cât este în vigoare și nu are putere retroactivă. Se mai susține prin cererea de recurs că S.C. A. S.R.L. a participat la sesiunea de finanțare pe măsura 312 din anul 2009, iar contractul de finanțare a fost semnat în aprilie 2010, cu un an înainte de intrarea în vigoare a legilor și regulamentelor analizate. Admițând raționamentul instanței de fond ar trebui să se admită că o parte contractantă ar trebui să intuiască evoluția legislativă. Chiar și așa din interpretarea articolului ce stă la baza desființării contractului de finanțate (art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. 65/2001) reiese că nu se mai fac plăți către beneficiari nu că se reziliază contractele beneficiarilor și se se impută plățile. Din prezentarea situației de fapt recurenta susține prin cererea de recurs că nu a fraudat sub nicio formă fondurile europene ci doar a solicitat, în mod total transparent, finanțare europeană. Faptul că la acel moment reprezentanții celeilalte părți (în speță A.F.I.R.) nu aveau definite aceste "condiții artificiale" sau au interpretat ca și în regulă condițiile oferite, nu dau dreptul unei reinterpretări ulterioare a condițiilor de admisibilitate de cererii sale de finanțare. Practic pârâta, în situația expusă nu a făcut decât să schimbe regulile la sfârșitul jocului, întrucât recurenta nu s-a abătut cu absolut nimic de la angajamentele inițiale ajungând în situația de față doar din pricina faptului că A.F.I.R. și-a dat seama, după cinci ani, că a aprobat cereri pe care acum le consideră defectuoase.

Apărarea formulată în cauză Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 27.09.2017, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului. Prin rezoluția din 31 octombrie 2018 Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 11 iunie 2020. În motivarea acestei rezoluții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Înalta Curte în stabilirea situației de fapt, pe care de altfel recurenta-reclamantă își întemeiază în mare măsură cererea de recurs, reține că între recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și AFIR prin CRPDRP la data de 26.04.2010 s-a încheiat contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru Proiectul "Achiziții utilaje agricole la S.C. A. S.R.L. din comuna Bârla, sat Ciocești, județul Argeș." Valoarea eligibilă a proiectului a fost de 922.126 RON, echivalentul a 214.000 EURO, iar valoarea maximă a finanțării nerambursabile fiind în sumă de maxim 645.488 RON, echivalentul a maxim 149.799 EURO, având o durată de realizare a investiției și implementare a proiectului de 21 luni. Proiectul s-a încadrat în Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi" și a avut ca obiectiv, conform celor precizate de beneficiar în Cererea de Finanțare, crearea și diversificarea serviciilor de mecanizare pentru populația rurala din zona comunei Bârla, jud. Argeș, prin dotarea cu următoarele utilaje și echipamente agricole: Tractor - 1; Combina 1 b; Heder de recoltat porumb - 1; Kit de recoltat rapiță pentru heder - 1 buc; Semănătoare prășitoare -1 buc. Prin implementarea acestui proiect S.C. A. S.R.L., a dorit crearea de 8 locuri de muncă în spațiul rural, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, crearea de microîntreprinderi în spațiul rural și încurajarea inițiativelor de afaceri promovate de tineri, societatea având ca asociat unic pe domnul B.. Investiția realizată prin FEADR a fost plătită, conform documentelor anexate în dosarele cererilor de plată, suma nerambursabilă plătită de APDRP fiind de 637.060,58 RON echivalentul a 149.799,00 EURO. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor privind Proiectul "Achiziții utilaje agricole la S.C. A. S.R.L. din comuna Bârla, sat Ciocești, județul Argeș", AFIR/Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, în baza formularului IRD 01 "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă", emis de C., a procedat la efectuarea unei verificări a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Autoritatea de competențe în gestionarea fondurilor europene cu nr. x din 14.08.2014, ca urmare a nerespectării condițiilor contractuale din contractul de finanțare nr. x. Prin procesul-verbal s-a reținut că S.C. A. S.R.L. în aparență este o societate autonomă, în realitate este controlată și deservește în proporție de 88% interesele S.C. D. S.R.L.. SC A. S.R.L. a fost creată artificial, întrucât printre obiectivele măsurii 312, beneficiarul trebuie să creeze 6 locuri de muncă permanente și cu normă întreagă, iar din adresele furnizate de ITM rezultă că toți angajații S.C. A. S.R.L. provin de la S.C. D. S.R.L., cu excepția lui E., care provine de la S.C. F. S.R.L., societatea care are ca acționar și administrator pe B., astfel obiectivul măsurii nu a fost atins. În actul de control s-a reținut că Beneficiarul își respectă condițiile de eligibilitate, însă în urma analizării aspectelor privind proveniența sediului social al societății A. S.R.L., a contractelor de prestări servicii încheiate cu societatea D. S.R.L. în proporție de aproximativ 88 %, a alimentării cu sume de bani a beneficiarului în perioada de implementare a proiectului conform extraselor de cont depuse la Dosarul Cererii de Plata, a provenienței angajaților societății, s-a constatat că S.C. A. S.R.L., a fost creată artificial, asociatul unic și administratorul fiind numit formal în cadrul societății, iar S.C. D. S.R.L. prin domnul B. coordonează activitatea desfășurata de beneficiarul finanțării nerambursabile. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, confirmată de probatoriul propus spre administrare de părți. În aceste condiții instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, iar argumentele dezvoltate în considerentele sentinței recurate sunt în acord cu opinia instanței de recurs. Așadar recurenta-reclamantă nu a contestat cele reținute de organele de control privitor la ponderea serviciilor prestate către S.C. D. S.R.L., ori că își desfășoară activitate la un sediu comun (punct de lucru) cu cel al S.C. D. S.R.L. și nici faptul că majoritatea angajaților au fost preluați de la S.C. D. S.R.L.. De aceea în mod corect instanța de fond a reținut că nu se confirmă respectarea obiectivului general al măsurii 312 "dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non - agricole, în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale", întrucât nu au fost create noi locuri de muncă, toți angajații au fost preluați de la cele două firme, administrate de tatăl reclamantului, nici respectarea obiectivului specific al măsurii 312 "crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprindere"deoarece atât salariații, cât și serviciile în proporție de 88% au deservit același grup de persoane S.C. D. S.R.L.. În speță nu prezintă relevanță faptul că pârâta ar fi avut cunoștință că S.C. D. S.R.L. a fost indicată ca potențial client în proiectul de finanțare și astfel situația ar fi fost cunoscută și încuviințată de AFIR, în măsura în care constatările ulterioare ale organelor de control arată că în proporție foarte mare activitățile recurentei-reclamante serveau aproape exclusiv acestei societăți, instanța de fond analizând în mod corect apărarea reclamantei. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data încheierii contractului de finanțare în cauză, reluate și în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc noțiunea de "neregulă", se reține că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. În ceea ce privește neregulile constatate în sarcina recurentei-reclamante, în mod corect instanța de fond a reținut că din actele în vederea finanțării rezultă o serie de obligații pe care aceasta trebuia să le respecte. Astfel, conform art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x din 26.042010, "prezentul contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună credință fiecare dispoziție a acestuia, în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante, în temeiul art. 969 din C. civ. și reglementărilor în vigoare". În art. 3 alin. (1) din M 312 C1.1 Anexa 1 rezultă că părțile au înțeles să stipuleze clauze vizând împrejurarea că beneficiarul este obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare și pe perioada de valabilitate și de monitorizare a contractului de finanțare, beneficiarul obligându-se să nu modifice substanțial proiectul, modificările substanțiale fiind acelea care afectează condițiile de implementare. Totodată, potrivit art. 16 alin. (1), prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect obținerea unor avantaje nejustificate și, în același timp, prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național. În mod corect instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei și din perspectiva normelor comunitare în materie reținând în considerentele sentinței recurate că în interpretarea acelorași dispoziții legale comunitare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, în cauza C-434/12, că art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul potrivit cu care, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit, în exclusivitate, să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. În concluzie, Înalta Curte este în acord cu soluția instanței de fond și apreciază că aceasta a făcut o analiză judicioasă și completă a tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea apărărilor lor, interpretând și aplicând în mod corect normele de drept material aplicabile în cauză. Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.